Prin Bucovina fără GPS

215

Așa ar trebui să meargă toată lumea în Bucovina. Fără GPS și fără hartă. Singurul ghid permis ar trebui să fie bunul simț.

Mi-ar fi plăcut să fie ale mele considerațiile de mai sus dar nu-s. Eu doar le-am împrumutat și sunt 100% de acord cu ele. Am ajuns de Paști în Bucovina după ce am tăiat de pe listă pe rând Roma, Bologna, Dublin, Budapesta și Viena. După o scurtă analiză, Bucovina a părut destinația cea mai potrivită, mai ales că n-o mai văzusem de mai bine de zece ani. Sigur, principala atracție a Bucovinei e reprezentată de mânăstirile din ținut, cele mai multe dintre ele vechi de sute de ani (Voronețul e în picioare de la 1488, Sucevița de la 1582, Moldovița din 1532, Mânăstirea Humor din 1530) însă regiunea are mult mai multe de arătat și de oferit. Aerul curat al satelor răsfirate pe sub dealuri, de exemplu, bucătăria spectaculoasă. Ciorbele și borșurile sunt aici fenomene ale naturii, fripturile potcovite cu cartofi tăvăliți prin sos de jumări ori așternute pe mămăligă nu te lasă să te ridici de la masă iar deserturile rustice – chiroștile, poalele-n brâu, papanașii fierți – deși nu-s cele mai ușoare lucruri pe care le poți mânca, au un fel aparte de a te mângâia pe conștiință și-ți spui  „hai, doar de data asta”. Partea bună e că nu te împiedică nimeni să te plimbi un ceas de vreme după masă ori să dai roată mânăstirilor, căutând bucăți de istorie și mărturii ale credinței înaintașilor.

Am plecat spre Bucovina prin Dej, Beclean și apoi Bistrița. Am ajuns la Gura Humorului după miezul nopții (de fapt pe la ora 1 și un sfert), pe un drum bun și relativ populat (de aici am tras concluzia că tot mai mulți români aleg să plece undeva de sărbători), brăzdat de calea ferată în (prea) multe locuri – băgare de seamă, așadar, dacă porniți încolo cu mașina. Înainte cu 350 de metri de centrul orașului Gura Humorului, pe o intrare în dreapta, mergi spre Voroneț, așezarea celebră datorită mânăstirii cu același nume. Cel puțin 8 pensiuni mai mari ori mai mici își oferă serviciile, adică masă și casă pentru turist. De Paști prețurile la cazare sunt mai mari decât de obicei, lucru care cred că se repetă și la Crăciun. Mâncarea-i bună dar pe alocuri mai scumpă decât în centrul Clujului iar ăsta-i un mare minus pe care-l pun în dreptul acestei vacanțe. Noroc că oamenii-s frumoși și asta aduce suficient de multe plusuri încât să compenseze minusurile.

Drumurile sunt în general bune dar un pic prea înguste (simți asta mai ales dacă ești pieton, vrei să alergi ori să mergi cu bicicleta) pentru toată lumea, ca oriunde în România. Distanțele între localități pot fi acoperite ușor iar indicatoarele de la răspântii sunt singurul ajutor de care ai nevoie pentru a ajunge din punctul A în punctul B ar fiecărei călătorii. În jurul mânăstirilor găsești destulă parcare, ba chiar și câte un bazar din care poți cumpăra suveniruri mai mult ori mai puțin kitsch, găsești și câte un birt în care nu vrei să intri dar găsești și cimitire în care parcă și păsările-s tăcute. Și apropo de liniște, asta am găsit în primul rând în curțile mânăstirilor pe care le-am vizitat. Liniște și un calm aproape nefiresc, indiferent de numărul turiștilor (nu-i pot numi pelerini, să aprinzi o lumânare la „vii”, una la „morți”, să faci trei cruci și 28 de poze cu familia apoi să urci în mașină și să pleci nu cred că te poate califica drept „pelerin”) și de agitația din jur.

Îmi place Bucovina pentru că e curată și gustoasă. Și frumoasă. Nu neapărat în ordinea asta. Îmi place Bucovina pentru că se dezvoltă. Mă îngrijorează puțin faptul că se dezvoltă poate puțin haotic, dar asta-i probabil soarta României, să se dezvolte pe sărite și arzând etape. Mă îngrijorează puțin faptul că de dragul turismului, Bucovina pierde din vedere turistul. Dar poate mi s-a părut, poate că data viitoare, când voi avea o altă stare și când vremea va fi mai bună, voi putea fi mai atent și lucrurile astea care mă îngrijorează îmi vor părea altfel.

Pentru mai multe poze vedeți acest album de pe pagina mea de Facebook.

Fotografiile au fost făcute cu un aparat Nikon D7000. Obiective: Nikkor 50 mm f 1.8, Nikkor 35 mm f1.8, Nikkor 28-300 și Nikkor 55-300. Mulțumesc, Nikoniști.ro.

Join the Conversation

  1. bucovina e parte si din inima mea.pentru totdeauna.:)

  2. Multumesc pentru articol. Mi s-a facut si mai dor de casa acum :)

  3. Frumoasa Romania noastra.Mi-e asa de dor de ea. Daca treci prin Bologna da un semn.Ai mai fost pe aici?

  4. Ma bucur ca ti-a placut la mine :)

  5. Superba este Bucovina,as declara-o patrimoniu national si as urmari si cum se misca firul ierbii !!! As convinge oamenii ca nu au decat de castigat pastrand coltul acela de rai nealterat de proaste alegeri si proaste obiceiuri in goana dupa bani !

  6. Foarte fain, Adi!

    1. Adi Hădean Author says:

      :)mulțumesc

  7. Foarte frumos!
    Ai un fel de-a scrie cald şi emoţionant!
    Mulţumim pentru tot ceea ce ne oferi!

  8. Letitia Orsivschi Muzeul Oului Vama- Bucovina says:

    Imi pare tare rau ca ai fost prin zona si nu ai ajuns si la mine la muzeu! E drept ca atunci eram prin lume pe la expozitii, dar muzeul e deschis in permanenta, asa ca te astept data viitoare!!!Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close