Mă întreb cu ce fel de măr l-a ispitit Eva pe Adam şi de ce nu i-a făcut mai degrabă o plăcintă. Adică dacă tot te apuci să decazi măcar fă-o cu stil. Lenea, unul din cele şapte păcate capitale, sămânţă pentru multe alte păcate mai grave, poate fi totodată şi o sursă de creativitate pentru micul bucătar din noi.
O tartă tatin începe cu un coş plin de mere. Cum suntem în extrasezon şi oricum noi nu prea excelăm la soiuri bune pentru plăcintă, în afară de merele văratice, am zis să folosesc Granny Smith. Nu sunt ele cele mai gustoase, dar la carte zice că ar fi cele mai bune pentru o astfel de operaţiune fiindcă au suficientă aciditate şi îşi păstrează forma destul de bine.
Pentru un cerc de 20 centimetri am folosit 8 mere grăsane, spălate bine de „chemicale”, curăţite, descotorosite şi crăpate-n sferturi. Când spun cerc de 20 de centimetri mă refer la orice vă trece prin cap şi e rotund, singura condiţie fiind să nu se topească în cuptor. Dacă vă place să vă complicaţi, faceţi ca mine şi în locul unui cerc mare folosiţi 7 cercuri de 7 centimetri şi în loc să crăpaţi merele în sferturi folosiţi-le întregi, fără cotor, pe care îl înlocuiţi cu al optulea măr împărţit în 7 fâşii.
Într-o oală cu fundul ca cel al lui Kim Kardashian, am caramelizat 200 de grame de zahăr granulat pe care l-am amestecat mai apoi cu 150 de grame de unt gras adăugat în trei tranşe şi un praf de sare. Am turnat apoi caramelul în cerc şi am aşezat sferturile de mere cât mai strâns. Sferturile care au rămas le-am tăiat în cuburi cu care am umplut golurile. În cercurile mici am pus un deget de caramel şi câte un măr întreg. Le-am copt 45 de minute la 180 de grade.
Cât timp s-au copt am pregătit un crumble din 350 grame de biscuiţi digestivi, 50 grame de zahăr brun şi 125 grame de unt topit. După cele trei sferturi de oră am scos merele, am presărat crumble-ul într-un strat consistent, am apăsat totul bine şi am returnat la cuptor pentru încă un sfert de ceas.
Cum răbdarea şi lenea merg mână în mână nu m-a deranjat să aştept să se răcească totul vreo câteva ore în frigider.
O puteţi consuma aşa, cu lingura, direct din vas, dar întoarsă invers, cu fundul în sus, arată mult mai ispititoare. Dacă şirul păcatelor omeneşti au început cu un măr, măcar să se termine cu o tartă.
Text&Foto: Mircea Banu
Într-o oală cu fundul ca cel al lui Kim Kardashian :-))))
As manca-o asa din vas cu o portie generoasa de inghetata de vanilie langa!
Prăjiturile cu mere sunt preferatele mmele.Aş vrea sa fac rețeta dar am nişte neclarități. Nu înțeleg ce e cu inelul de care vorbeşti. E o formă de copt tort cu inel detasabil? Unde torn caramelul astfel încât sa nu curgă când se coc merele la 180°C?
Apoi zici de şapte inele mici dar în poză pare a fI vorba de alaltceva.E cam derutant.
N-am făcut poze la tot. Pentru tarta mare am folosit un inel de inox de 20 de cm în diametru şi înalt de 6 cm pe care l-am îmbrăcat în folie de aluminiu ca să nu curgă caramelul şi la cele mici am folosit cercuri de 7cm şi înalte tot de 6cm pe care le-am îmbrăcat tot în folie de aluminiu. Le poţi face foarte bine în vase mici de ceramică ori forme de silicon dacă ai. Am şi spus… orice lucru rotund care vă trece prin cap şi nu se topeşte în cuptor. Nu e derutant… e permisiv.