Iepure-n grădină

(PUB)

Dragilor, azi vă ofer o nouă rețetă gătită în slow cooker-ul Crock Pot, un dispozitiv care-mi place mult și care-i deja în a patra versiune în bucătăria mea (nu vă ascund că îl popularizez în rândul prietenilor, dăruind aparatele deja testate de mine de câteva ori, l-am păstrat doar pe primul, de care m-am atașat emoțional sau așa ceva). Mihaela, corespondentul meu de la Crock Pot România m-a întrebat cum se numește rețeta, primul nume care mi-a venit în minte a fost cel din titlu, adică „iepure-n grădină”. Tata a crescut iepuri mult timp, până spre finalul vieții lui, în casa noastră s-a gătit mult iepure și-n multe feluri, așa că sunt deprins de mic cu cele mai bune metode de a obține excelența pe care poate să o ofere acesta. Unul dintre secretele iepurelui e că datorită particularităților structurale ale cărnii sale, are nevoie de un tratament special înainte de gătirea tradițională. Adică trebuie scufundat într-un lichid, care poate fi apă cu mirodenii și sare sau supă de carne, și ținut acolo 40-45 de minute la 92-95 de grade Celsius. Această operațiune frăgezește carnea și o lasă suculentă. Odată împlinită ea, carnea poate fi transformată în friptură, pane/tempura, tocană, frigărui sau orice altceva vă trece prin minte, riscul ca ea să devină tare sau elastică dispărând.

Acum, să revin la rețeta mea. De ce iepure? Pentru că m-a inspirat bucata asta de cotlet cu os. De ce „în grădină”? Pentru că lângă el am pus legume pe care orice iepure respectabil le-ar mânca dacă s-ar trezi nesupravegheat în grădina de legume: morcovi, mazăre, ceapă, sfeclă roșie, cartofi noi. Nu-s c0nvins că iepurii apreciază roșiile cherry, dar le-am pus și pe acelea. Condimentarea a fost una simplă și la fel pentru toată lumea: sare grunjoasă și piper multicolor. Am pus legumele pe fundul vasului ceramic de 5.7 litri și iepurele peste ele.

Am adăugat trei căni de supă de legume, căt să treacă peste legumele mele și să-mi stea iepurele scufundat pe jumătate. Apoi am acoperit carnea cu câteva felii subțiri de ceafă de porc afumată și uscată. Un pic de grăsime n-a omorât pe nimeni. Un pic.

Am pus slow cooker-ul pe treapta de tempertură joasă. Și aici e partea interesantă: pentru că pe această treaptă temperatura nu ajunge la 100 de grade Celsius, pasul despre care vă vorbeam în deschiderea acestui articol poate fi eliminat fără teamă, cu atât mai mult cu cât urmează o gătire lentă  și îndelungată.

Pe treapta de jos, aparatul pornește cu setarea de timp de 10 ore, dar nu-i cazul să o lăsați așa, puteți să reglați timpul după nevoie. Eu nu l-am reglat nicicum, știind că peste cinci ore voi fi acasă și iepurele va fi gata. Ceea ce s-a și întâmplat.

În cinci ore, legumele s-au gătit frumos și au rămas crocante fix cât trebuie, mai puțin mazărea mangetout, pentru care cinci ore reprezintă prea mult timp, dar pe care mi-am asumat că o pun aici pentru contribuția la gust (pentru culoare și textură am mai sotat puțină mazăre în tigaie, două minute). În ceea ce privește sosul brun pe care-l vedeți în imaginea de mai jos, l-am obținut cu ocazia precedentei rețete făcute la Crock Pot.

Sosul gelifiat a fost doar încălzit într-o cratiță înainte de a fi pus pe farfurie.

Pentru că e musai să avem puțin curaj când vine vorba de gust, am rumenit cu unt iepurele înainte de a-l porționa.

Asta-i tot. Să fiți sănătoși!