Facerea pâinii

178
Pâine – cuvânt greu, plin de forţă şi sensuri. „Pîinea noastră cea de toate zilele”, „vreau să mănânc o pâine mai albă”, „cu pâine şi cu sare”. „Fie pîinea cât de rea, tot mai bine…”. „Aduce o pâine în casă”, „daţi-le pâine şi circ”, „pâinea aceasta… este trupul Meu care se frânge pentru voi”. Pâinea face parte din viaţa noastră din vremuri la care ne e greu să gândim, e hrană, e viaţă, e simbol, e început şi sfârşit. Cu toate astea, e banală şi lipsită de miez pentru cei mai mulţi dintre noi. Nu, nu pentru că ar avea vreo vină, suntem noi ingraţi şi plini de ego, nu remarcăm importanţa ei decât în momentul în care lipseşte de pe masa noastră. Până atunci, ne permitem cure fără pâine, ne permitem să o aruncăm la gunoi, ne permitem să ne credem stăpânii ei.
De ce vorbesc astăzi despre pâine? De bucurie, serios. A ajuns la mine pentru corectură o carte despre pâine, carte care va fi disponibilă şi în limba română în câteva săptămâni. E o carte senzaţională, o carte despre facerea pâinii în sute de feluri, în sute de versiuni, cu sau fără drojdie, cu coaja crăpată de la căldură sau dimpotrivă – fină, cu cartofi, măsline, brânză, cu drojdie sau fără, din făină albă, neagră sau integrală, sub formă de lună plină sau baghetă, coaptă în chifle mititele sau pâini matriarhale de şapte kilograme, îndeajuns pentru o familie numeroasă sau doar pentru un hamburger, bună pentru sandvich-uri sau doar pentru înmuiat în sosuri. Mă uit la paginile cărţii, închid ochii şi mintea mea îşi aminteşte mirosul pîinii care se împrăştia peste cartier de fiecare dată când ieşea o şarjă nouă la fabrica de pâine aflată la două străzi mai încolo. Şi îşi aminteşte greutatea pâinii făcute la Sântana, pe care o aducea bunica acasă o dată pe săptămână. Îşi aminteşte mintea mea şi gustul pâinii cu coajă groasă, brună şi lucioasă pe care o scotea cealaltă bunică (ea nu mai e acum decât în amintirile cu pâine şi cartofi prăjiţi pe plită, cu poame dulci şi uscate, cu ceaiuri fierbinţi în miezul iernii) din cuptorul din curtea casei. Pâine de casă cu ulei de floarea soarelui abia ieşit din teasc. Sau cu untură şi roşii. Da, nesănătos acum dar în copilărie nu conta, alergam cât un fotbalist de Serie A în fiecare zi, ba mai şi mergeam să întoarcem fânul sau să prăşim porumbul. Pîinea cu ulei sau cu untură, sau pur şi simlu goală, fierbinte ori rece, era pentru copilul ce-am fost, mai mult decât o recompensă, mai mult decât o prăjitură cu frişcă şi ciocolată, mai bună decât mersul la cinematorgraf.
M-am întâlnit cu toată copilăria mea lucrând la cartea asta şi abia am trecut de primele pagini. Cine ştie ce mă aşteaptă până la finalul ei. Vă las acum, mai am de văzut vreo patru sute de file şi stând în faţa calculatorului nu o să le văd. Să aveţi un sfârşit de săptămână bun şi să vă aibă pâinea gust de …pâine.

Join the Conversation

  1. maria coman says:

    uite asa iti bati tu joc de eforturile mele de a uita ca exista paine….foarte urit. foarte, foarte urit

  2. esti malefic.
    mi-e dor de paine buna. serios. si am cam salivat la cate povestisi matale despre painea copilariei.
    in bucuresti cred ca-i cea mai nashpa paine din lume. are gustul si textura unui burete de vase. scotch – bride.
    p.s. sa spui cum se numeste cartea…sa n-o scapam cumva. ca-i bine de stiut. si de cumparat.
    we fain .

  3. adi hadean says:

    doamnelor, sii eu incerc sa uit de paine dar soarta cruda nu ma lasa. si in bunul spirit romanesc, de ce sa moara doar capra mea? :-)))
    cartea se numeste, cum altfel, " PÂINEA" (ghid complet al pregătirii pâinii într-un cuptor tradiţional sau în maşina de făcut pâine)
    fug acum că am examen la o matematică urâtăăăăăă

  4. maria coman says:

    inah- paine buna-buna-buna la kaufland….ma duc cit mai rar posibil, pentru ca au niste chifle absolut geniale. nu mai povestesc, ca ma urc in masina si ma duc. ceea ce nu as vrea

  5. Pisicot says:

    Da, da, de la Kaufland :D
    Adi, eu am făcut un cult al pâinii, sunt depndentă. A început să mă sperie treaba asta. Tocmai m-am delectat cu senvişuri cu pâine neagră cu seminţe muuulte. Yummy!

  6. adi hadean says:

    văd că vă place să răsuciţi cuţitul în..pâine :-))

  7. Maria
    cam departe kaufland-ul de militariul meu. o data pe saptmana, merge…
    multam de info.
    Pisicot
    inseamna ca ai un metabolism belea:))
    Adi
    cat de urata-i matematica aia???
    am retinut titlul cartii.

  8. Mie imi place sa fac paine, tot incerc retete(dupa ureche) insa painea nu iese ca a bunicii mele! Din pacate nu am apreciat painea la timpul potrivit si nu mai am pe cine intreba reteta, dar amintiea painii ma face mereu sa incerc sa fac paine, poate am sa nimeresc reteta!

  9. adi hadean says:

    inah: o descriere in cuvinte a urateniei matematicii actuariale m-ar apropia primejdios de un nobel pentru literatura si nu sunt pregatit pentru asta:-))

  10. adi hadean says:

    sofia: cea mai simplă reţetă e cea cu apă, făină, drojdie şi sare. e important să frămânţi mult şi să pui suflet (asta nu-i o glumă nici un felde a spune). şi să nu-ţi închipui că bunicilor le-a ieşit din prima, practica ne duce la rezultat:-)

  11. adi hadean says:

    şi să nu uit: o pâine fierbinte ruptă în două pentru cei mai noi membri, sofia şi pushthebutton:-)

  12. Pisicot says:

    Inah, mi-aş dori să am :)

  13. dap, chiflele de la kaufland rulz. io fac paine odata pe an, de pasti. imi iese de exceptie, dar o duc mintenas pe toata la masa la ai mei, ca sa nu fiu tentata decat atunci, acolo. al'fel nu mananc paine. deloc

  14. adi hadean says:

    ilinca, eu mananc dar rar. in schimb îmi place grozav să o frământ şi să simt mirosul de pâine proaspătă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close