Paste din grâu dur. E mai bine așa.

(PUB)

Să ridice mâna persoana care știe ce-s carbohidrații complecși, ce e indicele glicemic și cum se calculează el, care e rata de absorbție a insulinei în organism și de ce ar trebui să ne batem capul cu o dietă anume. Acum, să ridice mâna cine-i curios de toate astea. Eu unul știu că nu-s. Aproape că mă păcăliseră unii să fiu, dar m-am prins la timp și am decis să nu-mi trăiesc viața după studiile altora ci după observațiile mele. Sincer, nu mă interesează mecanismele prin care organismul descompune în micro-detalii fiecare lucru pe care-l mănânc, prefer să observ în schimb ce-mi face bine și ce nu. Sunt convins că și bunicile italiene procedeaz întocmai atunci când gătesc pentru familie și de asemnea, sunt convins că majoritatea caselor din Peninsulă sunt lipsite, slavă Domnului, de un tabel cu indicele glicemic al alimentelor agățat de frigider. Italienii mănâncă paste din grâu dur cu mult înainte de a ști ce-s aceia carbohidrați complecși și pare că le merge destul de bine.

Mai puține cazuri de cancer, mai puține atacuri de cord, mai puține atacuri cerebrale, risc de obezitate scăzut, vivacitate crescută, longevitate. Toate astea-s fapte care se văd cu ochiul liber, nu-i nevoie de studii elaborate. Nu-i nevoie nici de multă școală pentru a înțelege că toate astea vin nu din cărți ci dintr-o înțelegere profundă a nevoii de a avea o bază solidă, iar baza a ceea ce unii numesc „dietă mediteraneană” e  reprezentată de pastele din grâu dur. Barilla, numărul 1 în Italia, continuă cu succes această tradiție, și nu doar că o continuă, ci și împărtășește cu întreaga lume informații despre un anume feld e a trăi și a înțelege mâncarea și simplitatea. Pe parcursul ultimelor 10 sătămâni am avut ocazia să exersez această simplitate delicioasă, punând pastele din grâu dur de la Barilla (mai ales saghetti No5, preferatele mele) în combinații lipsite de sofisticare, dar incredibil de gustoase.

Dacă respecți câteva principii alimentare simple, n-ai cum să greșești, sau cel puțin n-ai cum să greșești foarte grav. Să luăm de exemplu această bază de sos: roșii fără pieliță, ulei de măsline, usturoi zdrobit, sare.  Foc mic, o furculiță cu care să zdrobești roșiile, poate pătrunjel, poate busuioc  la finalul celor câteva minute de care e nevoie pentru a pregăti sosul în care pui apoi pastele fierte conform instrucțiunilor (există un studiu care spune și de ce-i mai bine să mănânci pastele al dente, dar mie nu-mi pasă nici de acesta, îmi ajunge să văd că italienii le mănâncă așa de generații întregi și se simt bine cu asta, în fond, nu suntem atât de diferiți structural, iar diferențele culturale nu fac decât să bucure ochiul și inima dacă suntem deschiși la minte).

De aici poți alege nenumărate direcții, toate simple. Una dintre ele e să pui pastele în sos, cu tot cu două-trei linguri din apa în care au fiert, și să le lași să mai fiarbă un minut cu sosul. Adaugi rondele fine de ardei iute, câteva frunze de busuioc, gata primul fel.

Poți alege să acoperi pastele cu parmezan dat prin răzătoare, mai generos ori din contră, după cum ți-e voia.

Cu sau fără un pahar de vin alături, pastele sunt la fel de bune (eu prefer varianta cu un pahar de vin roșu).

Dacă vrei să te apropii de mare, e destul ca în sos, înainte să pui spaghetele, să arunci două mâini de midii bine spălate, curățate și frecate cu lama unui cuțitaș pentru a scăpa de impurități și sedimente. Zeama unei jumătăți de lămâie stoarsă peste midii face minuni, mai ales în combinație cu pătrunjelul. Îți recomand să o folosești după ce s-au deschis midiile (ele se deschid repejor, în 30-40 de secunde dacă nu-s prea multe, sub capac).

Nu e atât de complicat să trăiești simplu:).

Oamenii s-au obișnuit să mă întrebe despre diete, studii și para-studii închipuindu-și că ar trebui să mă pricep. Nu mă pricep, nici nu-s interesat de aceast pricepere. Am constatat că dacă fac mâncare bună, cinstită, simplă și inspirată din moștenirea culturală a acestei fermecătoare specii numite OM, lucrurile n-au cum să iasă rău. Simplitatea italiană m-a cucerit, și chiar dacă nu-i replic formulele 1/1 (nici nu mi-a trecut prin cap să fac asta vreodat), consider că reușesc să transmit mesajul esențial, în cazul de față că e mai bine să alegi paste din grâu dur și că e mai bine să le asociezi cu ingrediente simple și de calitate, gătite fără sofisticare, dar cu atenție și cu toată inima. Mulțumesc pentru ocazie, Barilla, vă mulțumesc și vouă pentru că mă citiți.

Să fiți sănătoși.