Destin de chef (1) – Nicolas Delgado

283

Asta-i o rubrică nouă. Puteam să o numesc „Portret de chef” sau oricum altfel, dar cred că „destin” e cuvântul care definește cel mai bine traseul unui chef prin viață, traseu care nu poate fi surprins într-un simplu „portret”. Am decis să înființez rubrica asta pentru că în ultima vreme am întâlnit mai mulți oameni cu viziune, talent, ambiție și alte calități care-i ajută să fie chefs, oameni pe care mi-ar plăcea să-i cunoașteți, oameni din a căror artă mi-ar plăcea să gustați, pentru că asta v-ar face mai bogați.

Zilele trecute am fost la Graf, în Oradea. O să vă povestesc despre experiența răvășitoare pe care am avut-o acolo, dacă aveți puțină răbdare. Azi vreau doar să vă vorbesc puțin despre chef Nicolas Delgado, un bucătar care la doar 33 de ani a demonstrat atât de mult încât inspectorii celebrului ghid Michelin i-au acordat deja două stele. Nu în România, noi nu avem  (deocamdată) un ghid Michelin. Nicolas a lucrat în Bolivia, Franța și Ungaria, după ce a părăsit Argentina natală.

De fiecare dată când știam că urmează să întâlnesc un mare bucătar, fie el galonat ori ba, aveam emoții. La fel și de data asta. Așa-s eu, probabil ca mulți alții. Îmi consturiesc în minte scenarii și așteptări, care de cele mai multe ori sunt false. Tendința e să asociez drumul spre perfecțiune cu bățoșenia (cred că-i o problemă de educație și că mai trebuie să treacă o generație-două până să scăpăm de tarele astea). Din fericire, aproape de fiecare dată mă înșel. M-am înșelat și acum. Nu am găsit un Nicolas Delgado excentric (cred totuși că un bucătar care creează în felul ăsta trebuie să fie puțin sărit de pe fix) ori arogant. Am găsit un om calm, cald, serios, respectuos. Mi-a plăcut felul în care vorbește despre echipa lui pe care n-a adus-o din Argentina ci în mare parte a găsit-o la fața locului), felul în care vorbește despre gust și formă, despre linii drepte și fermitatea curbelor.

Mi-a plăcut și povestea lui Nicolas. A studiat arhitectura și era chiar bun la asta. Nu a mai dat examenul de licență, a renunțat la arhitectură pentru bucătărie. A început să proiecteze gusturi și texturi, jucându-se cu liniile și curbele pe care le știa pe dinafară. A plecat în Bolivia apoi în Franța, unde a lucrat pentru Yves Thuries (cercetați acest site, o să vă placă) iar de acolo în Ungaria. Cum l-au convins proprietarii restaurantului Graf să vină-n România, e o altă poveste. Cert e că Nicolas Delgado a acceptat cea mai mare provocare a vieții lui de până acum: să conceapă și să realizeze un meniu gastronomic (gourmet) într-o țară în care lipsa furnizorilor pentru aproape orice e dușmanul bucătarilor creativi și al restauratorilor în general, o țară în care piața (mă refer acum la piața agroalimentară, aceea cu tarabe și tot mai puțini producători) oferă foarte puțin și destul de slab calitativ. O altă provocare a fost să îmbine meniul gastronomic cu unul clasic (știm bine cât suntem de conservatori și de rezistenți la schimbare) și, în fine, a treia provocare (cea mai mare provocare a vieții lui a venit pe modelul „3 în 1”) e să le facă să meargă împreună și să se vândă, pentru că, nu-i așa, un restaurant care nu vinde mâncare, dă faliment.

Îmi place Nicolas. Destinul lui de chef se scrie încă. A ajuns la episodul „România – lă tăți ni-i greu”. Totuși, el nu se plânge, se adaptează. Se adaptează la apetitul nostru pentru cartofi și la lipsa noastră de anghinare, la plăcerea noastră de a vedea porții mari, la autostrăzile pe care nu le avem și la conservatorismul românesc. Nu forțează ci încearcă să schimbe cu blândețe și curaj. Sper să-l revăd peste șase luni sau un an cu la fel de mult curaj. Între timp, o să-l revăd săptămâna viitoare, când voi filma cu el câteva rețete, să vi-l pot arăta la lucru. Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. NICOLETA says:

    Farfuriile acelea cu „mancare”mai degraba le-as inrama-arata superb !Bnuiesc ca si gustul este pe masura.

  2. Foarte frumos. Este un lucru mare sa prezinti oamenii care te inspira si cu care iti doresti sa lucrezi. Felicitari.

  3. In timp ce ma delectam cu fabuloasele aperitive ma gandeam exact la ceea ce spui tu, Adi… cat de greu trebuie sa fie intr-o tara ca Romania sa te aprovizionezi cu adevaratele ingrediente care fac mancatul mai mult decat o placere, o arta.

  4. Je me suis toujours demandé s’il y avait un lien entre le fait d’être un grand chef et les bras poilus…

    1. adihadean Author says:

      Rofr haha. Posibil:)

  5. as manca cu o deosebita placere la Graf !

    1. adihadean Author says:

      Ssnda, pun pariu că da:)

  6. Cu ce sunt umplute ouale? :-) sun oua nu?

    1. adihadean Author says:

      bia, despre mâncăruri, în curând:)

  7. Felicitari pentru noua rubrica! Cum sunt pasionata de oamenii si istoriile lor de succes, ma abonez la acesta rubrica.
    Sunt bucuroasa sa aflu ca sunt si oameni super pasionati si talentati care accepta provocarile unui mediu mai putin favorabil gurmanzilor. Este sigur ca la prima vizita in Oradea voi manca la Graf!

  8. @Bia
    Da, oua sunt, umplute cu o crema fina(tot din oua) si ceva trufe…

  9. Ce ciudate sunt portiile alea…atat de mici…:) Noi nu suntem obisnuiti sa mancam asa…

  10. Foarte interesanta ideea noii rublici – mancarea arata specataculos si presupun ca e si f.buna. Astept detalii.
    F. bun articol!

  11. Dragă Adi, te contrazic în privinţa aprovizionării. Eu îmi fac piaţa de două ori pe săptămână la Buziaş şi uneori la Timişoara în Piaţa Badea Cârţan. Găsesc legume extra, la preţuri foarte bune, carne de ţară, păsări, ouă, lapte şi brânzeturi foarte bune. Bineînţeles că lipseşte sparanghelul, avocado, crabii vii şi fileurile de somon. Dar avem în schimb fasole verde cu viaţa încă în ea, nişte roşii monumentale de trei la kil, şi crap, clean şi caras din Timiş la pretul de 10 lei kilogramul. Eu unul zic că avem bogăţie de produse în pieţele din Banat şi limita e doar fantezia şi priceperea bucătarului. Cunoşti vorba înţeleaptă care spune că nu există bărbat impotent ci doar femei nepricepute. Aşa-i şi în bucătărie.
    Îmi place noua ta rubrică şi rămân cititorul tău fidel.

  12. care restaurant, sub comanda lui Nicolas ca chef, a luat 2 stele Michelin?

    1. adihadean Author says:

      Chris, sunt două cu câte o stea, unul în Franța, unul în Ungaria. Găsești detalii pe pagina restaurantului Graf.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close