Cronică de crâșmă: Kopel’s

Am ajuns în sfârșit în București suficient de repede pentru a apuca să-l vizitez pe Viorel Copolovici la restaurantul în care aproape că s-a mutat (crâșmăritul ia mult timp, așadar aviz celor ce vor să încerce) cu arme și bagaje. Tristețea produsă de faptul că n-am nimerit o zi de cheese cake a fost îndepărtată de cele ce au urmat (sigur că a contat compania, sigur că a contat mult gazda, clima și ambientul au fost și ele importante-n economia zilei dar azi vreau să vorbesc doar despre experiența culinară).

La fel ca orice om care-l cunoaște ori care doar a auzit de Copolovici, m-am prezentat la Kopel’s (Sirenelor 78, aproape de JW� Marriott) cu așteptări mari.Nu în ceea ce privește atmosfera, pe Viorel îl știu de ceva vreme și știu că are la el vorbele care pot să facă o zi bună dintr-o zi proastă, ci în ceea ce privește mâncarea. Cu bucurie vă spun că nu regret nicio secundă faptul că Viorel e un perfecționist:-). Am mâncat atât de bine încât data viitoare o să-mi las așteptările…să mă aștepte acasă pentru că nu mi-au folosit la nimic. Practic, au fost umilite ca echipa Statelor Unite de cea a Ghanei la Mondialul din Africa de Sud.

M-am întâlnit la Kopel’s cu Ruxandra și cu Diana, înțelegeți deci că am avut și alte motive de bucurie pe lângă mâncarea de pe masă. Diana a mâncat doradă iar eu mi-am permis (din motive științifice, desigur) să-i cer o mostră. Gust impeabil, textură la fel și în plus un sos supercalifragilisticexpiralidouceous cu aromă de ghimbir care a trimis peștele-n altă zonă a hărții gusturilor mondiale și pe mine înapoi la visul de a vinde doradă direct de pe grill pe o plajă din Roquetas de Mar.

În ceea ce mă privește, am mers pe mâna lui Copolovici. Care mână m-a hrănit cu mușchi de vițel înveșmântat în sos de muștar. Mușchiul medium, așa cum l-am dorit, sosul (din care n-am mai mâncat până acum) foarte proaspăt, foarte delicat, suficient de bun încât să-mi doresc rețeta.

Fetele si-au comandat Tiramisu. Am gustat si din acesta. În calitate de mare făcător de Tiramisu ce mă consider (mă rog, mă umflu-n pene dar chiar îmi iese prăjitura asta), mă declar mulțumit. Nu zic mai mult și nici nu mă mai uit la poza asta că se duce-n supărare angajamentul meu de a da jos câteva kilograme.

Astea-s niște moluște surprinse-n flagrant pe o masă vecină. Nu am gustat din ele, e destul că am îndrăznit să le fac poze:-).

În ceea ce privește nota de plată, mi s-a părut foarte cinstită. Vă recomand cu drag Kopel’s și mie-mi promit că o să mai mănînc acolo. Să fim sănătoși.