Tutorial: „Cana” Weber

267

Mulți dintre voi știu că am în curte un grătar Weber. Să spunem că faptul acesta e o întâmplare care putea foarte bine să nu se petreacă și în consecință, să nu-l am, să am un grătar obișnuit, dintr-o ladă din tablă și niște bare din oțel deasupra sau, și mai puțin de atât, dintr-un lighean cu un grill cumpărat cu trei lei din piața de vechituri. Nu grătarul e subiectul ci unul dintre accesoriile pe care le găsiți la Grillshop -„cana” Weber. Are un nume dar n-o să îmi complic existența ținându-l minte pentru că oricum toată lumea-i zice „cană”. A apărut în mai multe dintre postările mele din vara asta dar niciodată nu i-am dedicat o postare. O fac acum pentru că vara astronomică abia a început și mai e timp să procurați o „cană” dacă-ți socoti că merită.

Până acum câtăva vreme foloseam pentru aprindere niște cuburi din spirt solid. Unele, mai scumpe, sunt destul de ok, cele mai ieftine au însă o problemă: afumă ca mama sărăciei și put îngrozitor. Unii spun că asta se simte și în calitatea grătarelor obținute dar mă îndoiesc, eu n-am simțit nimic de felul ăsta. Fumul în sine însă e destul de neplăcut. Într-o bună zi, sătul de fum, am încercat să aprind cărbunii cu ziar. A mers. Din prima.

Am rulat foile de ziar.

Le-am făcut colac și le-am așezat în „cana” întoarsă cu sus-n jos.

Am folosit trei suluri de felul ăsta.

Am întors „cana” în poziția ei firească.

Am umplut-o cu cărbuni.

Am aprins ziarele prin fantele din pereții „cănii”.

Până s-au încins cărbunii (singuri, fără să-i ating, fără să suflu-n ei, fără să-i stropesc cu benzină, alcool sau lichid pentru aprinderea cărbunilor – mizerabil după părerea mea – fără să fac efort) mi-am făcut de cap cu o brunetă.

În 20 de minute cărbunii au fost încinși. I-am răsturnat în bolul grătarului și mi-am văzut de treabă.

Am fript o bucată de porc (niște coaste), pentru două ceasuri, până a început a se desprinde carnea de pe os.

Gata, zic. Și mai spun că-i destul de bine să lucreze alții pentru tine. Mă refer aici la dispozitivul ăsta care te scutește de singura parte neplăcută a grătăritului: suflatu-n cărbuni. Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. foloseam asa ceva improvizat pe la tara cand mergeam, era o galeata fara fund, procesul era acelasi, hartii la fund, carbuni si ceva surcele in interiorul galetii et voila :))

  2. Florescul says:

    Trebuie sa ai grija: alea nu sunt ziare, zic eu. Pliantele alea ard mai greu decat ziarele, iar daca sunt usor umede nu se aprind deloc. Acelasi lucru e valabil si pentru reviste.

  3. Florescul says:

    P.S. Am gasit de cumparat niste chibrituri mai lungi, pentru gratar. Ajuta grozav la aprins fara sa te arzi.

  4. Si cand ma gandesc ca tatal meu are un adevarat „ritual” al gratarului, care incepe cu reciclarea tuturor surcelelor si archiilor de prin curte si continua cu folosirea chibzuita a carbunilor. :)) Omul e econom din fire, dar mi se lungesc urechile pana termina el un gratar! Habar nu am avut ca poate fi atat de simplu! Noroc cu tehnologia asta!

  5. Dar cum se cheama exact instrumentul asta? Ca pe site-ul lor nu reusesc sa il gasesc…

  6. Voi incepe sa fac si gratar acum. Singurul motiv pt. care nu l-am facut era ca nu stiam cum sa aprind carbunii. Am pierdut o dupa masa intreaga in parc incercind sa=I aprind si am terminat: carnea returnata acasa si aranjata acolo.

  7. Merci frumos, acum am gasit. Am vazut si video din site-ul lor, arata altfel cand e noua. :D Si aveam impresia ca e mult mai mica…

  8. Andreea says:

    Da… Ma apuc si eu de gratarit, imediat ce imi livreaza „cana” :))

  9. sal
    intrebare intrebare!!!
    cum faci sa tii carbunii aprinsi 2 ore ? Adica….daca pui un sac odata se face totu scrum. Daca pui nitel pe fundul gratarului…se duc repede. Am incercat si cu capac si fix degeaba.
    merci si spor

    1. adihadean Author says:

      ztz, te folosești de gătitul indirect dar pentru asta ai nevoie de spațiu în bolul pentru cărbuni (ori ladă, ce ai tu). Tragi cărbunii într-o singură parte și pui carnea în partea în care nu ai cărbuni. Apoi pui capacul și…gata. Baftă.

  10. @adihadean
    merci. o sa incerc in weekendu asta. Cu toate ca unde o sa fac grataru avem o copie jalnica de weber. Adica numai forma e de el, materialele ioc :)) Zici ca e facut din tabla de burlan.

    desi nu comentez aproape niciodata pe bloguri citesc o gramadade situri despre haleala zilnic. Bucataria e cel mai important hobby al meu. Si la tine intru de 2-3 ori pe zi ca sa vad cand apare ceva nou :)
    Misto e ca toate retetele tale sunt „facubile” cu ingrediente pe care le gasesti relativ usor la orice magazin. In plus mergi pe principiul ca daca ceva simplu e bun asa, nu-l complica inutil.

    so, tine-o tot asa

    1. adihadean Author says:

      ztz, nici eu nu m-am născut cu un weber în ogradă. contează mult cum te porți cu carnea și capacitatea de a improviza. în fond, ce arăt eu aici folosindu-mă de o sculă bună poate fi replicat cu rezultate mulțumitoare și pe grătarele strămoșești. e drept, uneori cu un pic de efort în plus, alteori fără dar important e să reținem că până la urmă cea mai importantă piesă într-o bucătărie e bucătarul:-)

  11. corect :)

  12. Valentin Seician says:

    Salutare tuturor gratarishtilor,

    Pe un site german am gasit o alternativa „improvizata” la aceasta cana Weber.
    Se foloseste o sticla de vin, ketchup, etc., se iau foile de ziar si se infasoara in jurul acesteia, una cate una, se aseaza sticla cu foile de ziar infasurate in jurul ei pe gratar, se adauga carbunii in jurul sticlei in forma de piramida, cu grija se scoate sticla afara, foile de ziar raman in interiorul piramidei de carbune, se aprinde ziarul iar in aprox. 20 min carbunii sunt incinsi. Efectul dispozitivului „improvizat” este similar cu cel al canii Weber descrise mai sus. Sper sa va fie de folos.

    Spor la gratarit.

    Vali

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close