Ceafă friptă

Fratele meu locuiește în Spania iar acum e acasă, în vacanță. Pentru că nu i-am putut îndeplini fantezia cu berbecul la proțap (după modelul „când fu Tache nu fu Tică”, ba nu am avut berbecuț, ba nu am avut proțab ba, iată, eu plec în vacanță și el rămâne în vacanță), mi-am zis că măcar o friptură decentă din tradiționala salată dă bef ceafă pot să-i fac. Așa că am făcut-o. Am luat o ceafă de 3-3,5 kilograme pe care am așezat-o pe o bucată de folie de staniol. Am presărat peste ea un amestec de condimente zdrobite (cuișoare, sare mare, piper negru, piper roșu, chimen) și am frecat-o bine pe toate părțile. Am înfășurat-o în folie și am pus-o pe grătarul încins. Am pus capacul grătarului (300 de grade în interior) și am așteptat 20 de minute. Am îndepărtat apoi folia și am redus temepratura la 160 de grade Celsius (la grătarele cu gaz e ușor). Am lăsat ceafa acolo încă două ore. Nu a fost nevoie să o întorc, am aprins doar focarele care nu se aflau direct sub carne. Am mâncat o parte din ceafă la cină, cealaltă la micul dejun, feliată subțire.

După același model am fript aseară o bucată de fleică care s-a răcit între timp și pe care o voi încorpora în sandwich-urile pe care le pregătesc pentru drum. O să vă scriu de pe unde ajung (nu știu unde, n-am plănuit nimic, va fi o vacanță făcută din mers, după inspirație). Sigur, vă scriu dacă găsesc internet, dacă nu, asta-i treaba, scriu când pot. Să fiți sănătoși.