Epoca sufertașului a apus?

271

Când eram copil, mama se trezea dimineața (ori tata, făceau cu schimbul) și ne pregătea sandwich-uri cu ce era prin frigider. Întotdeauna. Până la liceu n-am știu ce-s banii pentru mâncare (primeam bani de buzunar și înainte dar eram încurajați să-i cheltuim pe lucruri pe care nu le găseam acasă). Chiar și în timpul liceului îmi puneam mâncare de acasă. Am continuat să o fac multă vreme și după ce am început să lucrez. Abia după ce am devenit corporatist am uitat cum se face pachetul cu mâncare, pe care l-am înlocuit cu masa la cantina orezăriei, o masă ieftină și de cele mai multe ori proastă. Pe de altă parte, tatăl meu își pune și azi mâncare cu el la serviciu deși locul lui de muncă e peste drum de casa în care locuiește.

Sufertașul (mă rog, folosirea lui) e un obicei bun. E el pe cale de dispariție? Vouă vă pune cineva merinde? Voi faceți asta pentru voi ori pentru copiii voștri? Până vă gândiți la răspuns, vă las cu trei poze ale unei struțocămile micdejuneze pe care am realizat-o acum cteva zile: o bruscomletă. Adică o bruschetta (pită prăjită, frecată cu usturoi și acoperită cu roșii amestecate cu ulei de măsline și busuioc) pe care am pus o bucată de omletă făcută la cuptor (într-o tavă am pus câteva lamele de ciuperci, câteva rondele de cârnați și patru ouă bătute bine, am dat tava la cuptor și am scos-o după ce s-a făcut omleta). Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. dap, mananc mancare gatita, pusa de acasa. da` am pe cineva care se ocupa de aspect:))

  2. inca imi mai pun mancare la munca…nu sandwichuri pentru ca m-am cam lasat de mancat paine, dar niste paste, o portie de orez, o tocanita cu carne, o salata buna, mai rar supe si d’astea ca sunt dificil de transportat in sensurile giratorii din brasov :))

  3. lavinia rezmerita says:

    eu nu imi iau mancare la servici! si rau fac!!!!!!! ce ar fii Adi sa ne dai cateva idei de potol pentru servici..de pus la sufertas:)

  4. adihadean Author says:

    păi…e plin blogul de idei:)

  5. Ramona Peltea says:

    Chiar azi i-am pus ciorba intr-un sufertas sotului :))
    Si de cand a fost desfiintata cantina firmei, am sarcini precise sa pregatesc pranzul sotului pentru a doua zi – mancare gatita (mazare, tocanita de cartofi, piure de cartori sau orez cu pulpa, ghiveci de legume, clatite umplute cu ciuperci/branza etc) sau salate de tot felul. Pe cat e de placut sentimentul sa pregatesti pachetul pentru a doua zi (suntem casatoriti de un an :P) pe atat de dificil e uneori sa gasesti idei noi…aici intervii tu Adi (multumesc!!) si ceilalti colegi de breasla. Sunteti de maaaare ajutor. Si apropo de idei noi in bucatarie..imi permit sa va las si o glumita:

    „Soţul, întors acasă, simte mirosul din bucătărie.
    – Iar tocană de pasăre ?
    – Dragule, tu nu ştii ce vrei : luni îţi place tocana, marţi,
    miercuri, joi la fel – îţi place – şi deodată, vineri nu-ţi mai place . . .”

  6. adihadean Author says:

    :))))

  7. Si sotul meu ia mancare la pachet, de acasa, desi e corporatist :)

  8. razvan anton says:

    Mancarea de acasa e de baza la mine, desi avem o cantina foarte stralucita la locul unde lucrez. Prefer sa mananc ceva in care stiu ce am pus si cum am facut mancarea. Pe de alta parte intervine si aspectul financiar. Cei ce mancati la cantine, catering-uri si fast food-uri – faceti un mic calcul pe saptamana, iar saptamana viitoare mergeti la un supermarket si faceti cumparaturi de aceiasi suma. Veti fi uimiti cat de bine veti manca in saptamana doi cu aceiasi bani. Intr-adevar, cateodata este incomod, dar cat de greu poate sa fie sa cari in spate un ruccsac cu o casoleta de ceva? Cat despre recipienti – se gasesc in toate formele, modelele, nu curg si nu se imprastie mancarea prin ruccsaci/genti.
    Trebuie sa existe doar vointa si dorinta de a manca mancare de calitate.

  9. eu mananc la cantina, mancarea e buna si foarte variata, plus ca e bine gandita caloric-sanatos, deh…japonezi…
    costa cam jumatate din cat castig eu pe o ora, deci nu are sens sa ma trezesc sa fac pachet…
    iar in zilele cu soare mergem si mancam la cate un restaurant, aici toate avand meniu de pranz, adica fff ieftin fata de cina.

    ce imi iau de acasa: ceai sau iaurt lichid. (am sticla speciala pt asa ceva)
    ca sa nu mai dau banii pe el, doar pt cai impachetat.

    dar tin minte in romania, vb lu adi, ne punea mama tot timpul pachet, pana si in liceu, chiar de aveam bani de buzunar. mie nostalgic asa….

    omleta aia arata f bine, cred ca in wk ii fac si eu felul ;)

  10. am uitat sa mentionez, un meniu de pranz de la cantina sau restaurant contine tot timpul : supa, salata si felul principal (servit cu orez sau paine), ceai la discretie sau cafea la restaurante.

    ceaiul care il iau eu separat de acasa e pt a bea la calc, ca beau f multe lichide.
    firma ofera cafea si ceai cald, dar nu prea ma impac cu ele…

  11. Mirela Campian says:

    Eu in continuare pun pachet la serviciu pt mine, sot si fiu. Sunt zile in care e greu sa ai idei, dar noroc cu blogurile culinare un gasesti tot ce vrei, doar sa cauti si sa-ti placa sa gatesti.Imi aduc aminte de sufertasul tatalui meu care avea 2 gamele, ptr supa si felul doi si pe care mama il pregatea in fiecare seara , odata cu mancarea ptr noi la scoala.

  12. Fiica mea incepe gradinita(program scurt pana la ora 12) luna viitoare si deja ma gandesc ce i-as putea pune de mancare. Trebuie sa nu fie prea mare pentru a-i incapea in manuta dar si suficient de hranitor pentru cat sta la gradinita. La serviciu e mai usor. Avem bucatarie asa ca incropesc rapid o salata sau altceva de ce imi este pofta.

  13. Da! si nu pentru ca n-as avea o orezarie din aia la etaj.. ci pentru ca-i mai sanatoasa cea preparata in casa, de moi in cazul meu ;) acum.. In copilarie.. mama se ocupa de pachetel ;) ce vremuri …

  14. Copiii mei sint la liceu si pleaca la scoala cu ditamai sacosa cu mincare. Pentru pauza de snack au sandwich-uri, iar pentru prinz vor mincare gatita, pe care le-o pun in doua termosuri-bol. Plus salata, plus fructe, iarna un termos cu ceai. Scoala are si caterer, dar mincarea este oribila. La prezentare, e buna, dar dupa ce incheie contractul, supa e apoasa, carnea e mai mult zgirciuri, iar desertul e din prafuri. Ma bucur ca ei sint primii care evita chestiile nesanatoase.
    Pregatitul mincarii, inclusiv micul-dejun, imi ia vreo jumatate de ora. Evitam extremele, adica nici prea multe porcarii, nici snobisme organice; in conditiile in care esti inconjurat de poluare de toate felurile, doar sa reduci chimicalele cu 10 – 20% si tot e un succes.

  15. Eu mereu mi-am pus mancare de acasa. Cat am fost la scoala, pana am terminat liceul, imi duceam mereu sandwich-uri puse de mama. La facultate nu a fost cazul ca nu stateam mai mult de 4 ore odata :)
    Iar acum, la munca, imi duc mereu mancare e acasa. Mai ales ca nu am pauza de masa delimitata de programul de lucru si mananc cand apuc si pe sarite, nu am cum sa fac altfel :)
    Dar mi se pare f ok asa.

  16. Eu sunt categoric pentru mancarea de acasa.Ce sentiment placut,la scoala,cand mi se facea foame,sa desfac pachetelul…i-am pregatit si fiicei mele,aproape zilnic,pana a terminat liceul,pachetel pentru scoala,acuma cica si le face singura,cand pleaca la cursuri…iar sotul isi pregateste singur mancarea pentru servici si chiar se pricepe.La birou duceam fiecare mancare de acasa si mancam impreuna,iar un sentiment placut.Am mai apelat si la firme de catering,rar,ce-i drept,dar dupa doua incidente neplacute,mi-a trecut.

  17. Nu cred ca apus. Vad zilnic colegi care vin cu mancare la pachet, probabil descurajati de oferta jalnica a cantinelor din zona unde lucrez.
    Eu imi bat capul aproape zilnic sa gasesc ceva bun si usort de facut pentru luat la pachetel…

  18. ce sentiment plăcut şi ciudat când primesc complimente indirect de la colegii iubitului meu pentru pacheţelul dichisit pe care el îl are…! plus ca a redus cheltuielile de când îşi ia mancare în rucsac, în loc să cumpere din oraş! fie sunt sandvişuri făcute cu ingrediente ok, fie un fel doi care se poate ambala cât mai uşor în casoletă. nu mai spun, când fac o prăjitură, ceva dulce că trebuie să iau ca pe vremuri la lecţiile deschise, un platouaş întreg, pentru toţi colegii de birou…

  19. Simona Scurtu says:

    Şi eu îmi iau mâncare de acasă la servici, deşi sunt tot corporatistă şi avem şi cantină. E şi mai ieftin şi mai sănătos. Să văd cum mă descurc şi cu fetiţa că începe grădi la toamnă (bagă de seamă că ne interesează foarte tare programul *Viaţa la grădi*) şi pentru ea sunt mult mai motivată să pregătesc de acasă, chiar şi dulciuri deoarece are oarece alergii la porcăriile din comerţ.

  20. adihadean Author says:

    sunteți grozavi! îmi pare bine că mai merge povestea asta:)

  21. Mihaela Botusan says:

    Eu nu-mi mai iau mancare de acasa, dar sincera sa fiu mi-e dor de zilele cand mama imi punea pachetelul in ghiozdan, Imi amintesc si acum cum uneori (recunosc) nu reuseam sa-l mananc pentru ca la momentul respectiv consideram ca e pacat sa pierd chiar si un minut din recreatie mancand cand puteam sa fac alte lucruri mult mai importante cum ar fi peretzica, lapte gros :) si de frica sa nu fiu mustruluita acasa aruncam peste gard pachetelul la cainele vecinilor… ce vremuri frumoase si ce catel norocos :)

  22. bineinteles ca ducem mancare de acasa, pentru multe din motivele de mai sus!

    tocmai ce am terminat de facut mancarea pentru maine…pui cu ananas! unii si-ar dorii sa mancam mai repede maine :))

  23. Si eu îi pun copilului pachet, ce ar putea să-si cumpere de mâncare în afaă de cornuri din făină albă si alte chestii nasoale? Problema mea e că nu vrea să-i pun mâncare gătită (zice că nu are chef să stea singur în clasă să-si mănânce mâncarea, mai bine să-i pun sandvis, că pe ăla îl poate lua în curtea scolii). Si la sandvis opțiunile sunt cam limitate. În general brânză si ardei, unt si ardei, unt si dulceață, magiun de prune cu nucă, ceva cu ou, legume la grătar. Îi place carnea, dar doar imediat după ce a fost gătită, deci nu-i pot pune carne gătită cu o zi înainte. Poate când ai timp scrii tu un post cu idei interesante pentru sanvisuri

  24. Lupou Laura says:

    Buna
    Si eu sunt adepta sufertasului cu mancare….problema e ca de multe ori nu prea am ce sa imi pun la servici :-). Adi ne poti ajuta cu cateva idei?…mai ales in cazul meu ca nu mananc mezeluri deloc. Mai imi pun un sandwich cu unt, o rosie cu urda, o conserva cu ton, un dovlecel pane, …dar de multe ori e greu si lenea e mare ….si atunci mergem la restaurante tip Agape- impinge tava :-))

  25. Dupa cum vezi, n-a apus. Si la noi acasa se „practica” facutul pachetului pentru serviciu. Singura diferenta intre ce facea maica-mea si ce fac eu e ca noi folosim acum nu sufertas, ci cutii de unica folosinta. (Si din motive practice, nu numai din lene:))) )

  26. Printre voi toti eu cred ca sunt singura care nu a suferit niciodata acest obicei, dar l-am adoptat ulterior. Cand eram mica, la gradinita si scoala, imi punea mama pachet, dar cum nu eram fan mancare de niciun gen, il aduceam inapoi acasa. Apoi, de la liceu incolo am mancat sanatos, dar spontan, ce gaseam, pe apucatelea. Insa de cativa ani am devenit vegana, si, fara pachetel nu se poate. Ce gasesc de mancare la cantina nu-mi place deloc. Asa ca, seara si dimineata fac planul pentru a doua zi: sucuri, legume cu care fac salate la birou, diverse preparate. Cred ca la urma urmei, e doar o chestie de organizare, vointa si imaginatie:)

  27. Cand eram mica, nu suportam pachetul cu mancare din cauza mirosului deh… era de obicei un sandvis si nu ma innebuneam, oricum in scoala primara ma descurcam doar cu gustari, fructe si biscuiti. Apoi a venit liceul, cel cu 8-9 ore zilnic si… am inceput sa imi iau paine prajita si cu ceva fructe la mine. Facultatea am facut-o in alt oras, asa ca am inceput sa gatesc si daca aveam pauza de vreo ora, dadeam fuga pana acasa . Daca nu, aveam o cantina buna raport pret/calitate si luam ceva mancare gatita.
    Am terminat facultatea, am ajuns iar acasa si desi nu ma innebunesc sa gatesc, la munca toti venim cu pachetel, mancarea o punem la comun si imi place asa. M-am obisnuit ca macar 2 zile din 5 sa imi iau mancare gatita la munca. In concluzie, sufertasul nu e pe cale de disparitie, este folosit in continuare si din cate observ la prieteni, are un succes nebun , atat ca pret cat si ca efecte benefice asupra sanatatii.

  28. Laurentiu_Ene says:

    Am in câmpul muncii … peste douăzeci de ani.In generala şi in liceu primeam pachetul de acasă(mama îmi punea acelaşi stil de mâncare tip de sandwich,dar variat…ochiuri,snitzel,etc.).Întotdeauna erau „resturile” mesei din ajun dar bine prezentate/ambalate (niciodată nu mi-a lipsit şerveţelul împăturit in patru pt şters la „bot)….
    Au trecut anii,m-am căsătorit,au apărut copiii…..
    Acum,lucrând in ture de peste zece ani,ca alimentaţie,am un mix de preferinţe/comoditate.
    Sunt ture in care îmi aleg din frigider ce mi-ar place,sunt ture in care prea obosit fiind îmi iau pachetul pregătit de soţie(şi asta presupune mâncare gătita)sau….rar dar nu atât de rar pe cat s-ar crede,îmi iau de acasă ingredientele(de baza) necesare şi-mi încropesc o masa demna de blogul tău(din dulapul de la munca nu lipsesc uleiul de măsline,oţetul balsamic,busuioc,rozmarin şi,preferatul meu,cimbrul)….

  29. Eu si cand eram mica aveam mancare pusa de mama si acum (de obicei) imi iau mancare de acasa pentru pranz. Doar cand nu apuc sa gatesc ceva ce poate fi pus la pachet sau uit sa il iau cu mine (am patito sa uit mancare frumos impachetata in bucatarie pe masa :))) cumpar ceva de la o cantina (de obicei ma rezum la salate sau mancaruri simple in care inca se disting ingredientele), dar si atunci sunt fffff critica cu mancarea unsuroasa si suprasarata care se vinde prin cantine…

  30. Laura Holom says:

    Buuuuna treaba. Chiar tebuie sa plec la drum si ma tot gandeam ce sa pun la pachet. Rosile ies din schema. Si in rest… mai inventam ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close