Chumphon, Thailanda aproape necunoscută

Turiștii care ajung în Thailanda ajung de obicei în locuri puține și foarte bătute, ceea ce nu-i rău, dar Thailanda înseamnă mai mult decât Bangkok și Phuket. Ieri am petrecut câteva ore foarte faine în Chumphon, după o călătorie lungă de la Trang și o noapte foarte odihnitoare la Nanaburi Hotel. Dar poate ar fi mai bine să o iau de la început:

Ghidul nostru din Trang, Mohamed, ne-a spus că putem lua un tren rapid spre Chumphon. Ceea ce am și făcut. Într-adevăr, n-am văzut în România ultimilor 10 ani un tren care să meargă atât de repede, dar nici n-am văzut un tren care să arate atât de…pitoresc. Militari în permisie, călugări budiști, cerșetori, vânzători de apă/bere/supă caldă/orez cu creveți/omletă/înghețată, pereți din lemn și acoperiș din tablă, scaune solide și rabatabile, mirosuri grele dinspre baia a cărei ușă rămânea mereu deschisă (cu excepția momentelor în care baia era folosită) și deasupra noastră, a tuturor celor care puțeam și miroseam împreună în același vagon, cam 6-7 ventilatoare care să scurme aerul intrat prin TOATE geamurile (cu rame din lemn) deschise. Șapte ore și un pic prin junglă, culturi de orez, livezi de bananieri și cocotieri și opriri în aproape toate stațiile. Acesta e Găinarul.

Din fericire, după călătoria asta, pe care o pot asemui unei nașteri cu travaliu prelungit, am văzut lumina. Am ajuns în Chumphon unde am fost preluați de Jim, o doamnă respectabilă și respectată, femeie de afaceri de succes și de Piu, tânăra ei asistentă, care ne-a fost ghid pe parcursul șederii în orașul cu doar 20.000 de locuitori și plaje fantastice la nici 20 de minute distanță.

Văzând camera de la hotel, ne-am spus că a meritat drumul cu Găinarul (apropo, asta e porecla pe care i-am dat-o noi rapidului, altfel un tren respectabil). Lemn și gresie, pat mare și confortabil, aer condiționat, curățenie exemplară și internet gratis. Ce-ți poți dori mai mult?

Eventual, cina. Care a venit și ea. De fapt, am mers noi în întâmpinarea ei. Jim ne-a dus la masă la restaurantul ei, un restaurant cu tradiție în Chumphon. Prikhorm. Karaoke și mâncăruri thay. Dacă tentației de a-l nimici pe Frank Sinatra i-am rezistat, cinei nu i-am putut rezista. Am mâncat Tom-ka (supă de pui cu lapte de cocos și zeamă de lime), Tom-yum (celebra supă cu pește/fructe de mare și chilli), green curry (o mâncare zemoasă care poate conține pește, pui, vită sau fructe de mare și care trebuie să conțină pastă de curry verde, obținută prin zdrobirea împreună a coriandrului în toate formele sale-semințe, rădăcină, frunze- împreună cu usturoi, ardei iute, galangal, lemon grass, coajă de limetă și o pastă obținută din măcinarea unor creveți mititei), pad-thai (creveți uscați, creveți proaspeți, tofu, ceapă, arpagic chinezesc, ou, chilli)� în stilul Prikhorm, adică fără tăieței și foarte aromată, red snapper și o mâncare foarte bună făcută din alune caju prăjite, calamar uscat și prăjit în ulei încins, creveți, lemon grass, frunze de lămâi și niște frunze pe care nu a putut să mi le denumească nimeni în altă limbă decât thai (stați liniștiți, nu le găsiți în Europa), cu gust de lămâie și ele. Peste toate, multă bere Singha, berea tradițională thailandeză.

A doua zi am plecat cu Piu la piața din Chumphon să vedem ce-i proaspăt pe la ei. Toate-s. De la pește la porc, de la scoici la pasta de curry verde/roșie/cărămizie.� Ne-am liniștit cu piața, am băut o cafea pe marginea drumului (o tanti durdulie face probabil și la ora asta cafea instant cu lapte condensat și îndulcit pe undeva prin centrul Chumphon-ului) apoi am mers să prînzim, undeva între oraș și plajă. Am întâlnit acolo neamurile peștelui mâncat la Jim, white snapper ca să fiu precis precum marmota (foarte bun pește, oase puține, carne dulce, scăldată-n sos d esoia cu chilli). Ne-am înfruptat și dintr-o salată din vinete mici și verzi, coapte apoi combinate cu puțină pastă de chilli, niște lapte de cocos, creveți și ou fiert (ne-am lovit iar de obsesia asiaticilor pentru ouă). Am mai luat un green curry pentru comparație și o salată din ierburi thailandeze aromatice (ceapă verde, lemon grass, frunze de lămâie-foarte des folosite aici- apoi ne-am îndreptat spre plajă, cu oprire la debarcaderul pe care se sortează peștele adus din larg înainte de a porni spre piețe.

Am făcut baie în apele Golfului Thailandei, am alergat după crabii mici ce ieșeau din nisipul de pe uscat doar pentru a intra în nisipul din apă, apoi, după trei ceasuri de leneveală pe plaja aproape pustie (puțini turiști la Chumphon, deocamdată, am văzut totuși câteva terase cu specific italian, scandinav și englezesc, semn că și pe aici mai ajung europenii din când în când) am fost recuperați de Piu și duși la Prikhorm, unde am învățat să fac green curry și să dau jos carapacea de pe creveți din mișcări puține (am filmat asta, o să punem filmele pe net după editare). Pe seară, pe la 8, ne-am luat rămas bun de la Jim (căreia i-am dăruit niște plăincă de pere, purtată în rucsac încă de la Cluj) și de la Piu apoi am urcat iar în Găinar, pentru ca aproape cinci ore mai târziu să ajungem la Hua-Hin Cha Am. Dar asta-i o poveste pentru altă zi. Să fiți sănătoși.