De vreo 2 ani prepar pizza acasă. N-o fi ea perfectă, dar e o adevărată satisfacție când frămânți coca sau bucătăria se umple de mirosul plăcut de pizza fierbinte. Un avantaj oferit de pizza preparată acasă e topping-ul: poți pune ce-ți dorește inima. Deși nu recomand mai mult de 3-4 ingrediente, recunosc că-mi place mereu să exagerez cu brânza sau cașcavalul.
Se folosesc 25 gr drojdie proaspătă (sau 7 gr drojdie uscată instant), 1 lingură zahăr, 250 gr făină (cernută), ½ linguriță sare, 2 linguri ulei de măsline, 200 gr gorgonzola, 125 gr mozzarella, o pară, o mână de nuci
Se amestecă drojdia cu zahărul și 150 ml de apă călduță. Când se formează un strat de spumă, înseamnă că drojdia este activă și o să-și facă treaba în aluat. Se amestecă cu făina și sarea, încorporând toată cantitatea de făină. Se frământă aluatul timp de 3-4 minute.
Se lasă la dospit cel puțin 1 oră, într-un castron uns cu puțin ulei și acoperit cu un prosop de bucătărie sau folie alimentară,
până își duplează volumul, într-un loc ferit de curent. Eu încălzesc cuptorul la 50 de grade, 5 minute, mă asigur că nu e foarte cald, după care las aluatul în cuptor.
Se pre-încălzește cuptorul la 200 de grade. După ce și-a dublat volumul, se împarte aluatul în două și se pudrează cu un pic de făină. Se întinde blatul subțire și se tranferă cu făcălețul, pe o tavă întoarsă, tapetată cu foaie de copt. Se stropește cu o lingură cu ulei. Dacă preferați blatul gros și pufos, nu se împarte aluatul.
Pentru următorul pas, se acoperă fiecare blat cu jumătate din cantitatea de gorgonzola, mozzarella, felii subțiri de pară și nuci pisate.
Se coace fiecare blat timp de 20 de minute. Dacă aveți opțiunea, setați cuptorul să emane căldură doar din partea de jos. Se va coace blatul, fără să se ardă brânza.
Când este gata, se stropește cu reducție de oțet balsamic, rețeta aici.
Text&Foto: Lia Ștefan
Ooooo, chiar imi face cu ochiul;) Pere am, culmea si gorgonzola ;) Deci musai trebuie sa o probez ;) Multumesc pentru idee! Spor in tot ce faci, ca faci tare bineee! ;)
Cat de delicios poate arata. Blatul e asa de subtire.. si nu pare nici crocant, de-aia se gateste si putin si usor. Ramane de vazut rezultatul final!
Cred ca merge si varianta cu branza de capra, cea gasita in supermarket cu denumirea de chevridoux :p si smochine si putina miere, pe acelasi blat. mhhhhhh.
Un pizzert pe cinste:))
Cât de bine arată!