Dovleacul meu necopt…

366

Din punct de vedere fizic, orice om devine matur cam pe la 20 de ani. Procesul este unul lung şi expansiv, cu creşteri şi adăugări. În plan cognitiv însă, lucrurile stau diferit. Aici procesul poate fi lung sau scurt, după posibilităţile fiecăruia, existând chiar şi situaţii în care să nu se declanşeze niciodată. Oamenii pe care i-ai găsit vinovaţi pentru neputinţa ta şi ideile preconcepute pe care le-ai acumulat în ăştia 20 de ani de maturizare fizică sunt lucrurile ce trebuiesc eliminate pentru a deveni cu adevărat matur. Faptul că sunt singurul responsabil pentru viaţa mea l-am realizat de mult, însă la ideile preconcepute mai am de lucru.

000
Spre exemplu, nu ştiu cum mi-a intrat mie în cap că urăsc dovlecii. Probabil undeva în copilărie am mâncat unul care nu era bun căci nici până în zilele noastre nu mi-am schimbat părerea, deşi am mai gustat sub diferite forme. Azi am făcut totuşi un pas mic spre recuperare…

001
Am ales un dovleac rotund, pentru că voiam să îl folosesc mai degrabă ca oală decât ca ingredient. L-am spălat bine şi apoi l-am scalpat cu un cuţit pentru legume. I-am scos măruntaiele cu ajutorul unei linguri, l-am uns cu ulei şi l-am pus de-o parte.

002

De ce l-am uns cu ulei? Ca suprafaţa dovleacului să atragă mai multă căldură din cuptor, care mai apoi să se transfere la ce-am pus înăuntru, adică: o ceapă medie tăiată mărunt, 3 căţei de usturoi românesc (să nu mai ziceţi că e mult căci usturoiul românesc e mic), un măr (eu am avut Ionatan) curăţat de coajă, cotor şi tocat cuburi, câteva fâşii de ardei iute, câteva cubuleţe de unt (30 grame), 200 grame de smântână dulce grasă (35%) şi 200 grame supă (de pui sau legume), un praf de sare, unul de piper şi unul de nucşoară.

003

Am uitat de el un ceas jumate în cuptorul încins la 180°C. După ce-a trecut timpul am scos pepenoiul din cuptor, am mai adăugat 150 grame de brânză cheddar maturată (nu chestie d-aia portocalie, din ăla clasic) şi am mai lăsat supa să scadă încă jumătate de ceas.

004

Mi-am luat o mănuşă de cuptor şi o lingură cu care am curăţat o parte din marginile dovleacului deja copt.

005

Am ţinut blenderul submersibil câteva minute în el la viteză maximă până am obţinut o cremă fină.

006

Am gustat şi mi-a plăcut, lucru care m-a convins că e un ingredient demn de luat în seamă, deocamdată un actor în rol secundar, poate într-o zi ceva mai mult…

007

Text&Foto: Mircea Banu

http://desertologie.blogspot.ro/

Join the Conversation

  1. Cantoreanu Sorin Iulian says:

    E demn de luat in seama. Dovleacul, desigur.
    O sa incerc si eu reteta.

  2. Foarte interesant,ca de altfel multe din retetele ce le primim pe acest blog.

    Dovleacul meu va fi acel placintar de culoate alburie,sper sa fie bun.
    Multumesc pentru reteta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close