Cu cât aluneci mai mult înspre est cu atât deserturile devin mai neobişnuite pentru simţurile conservatoare ale europeanului obişnuit cu patiserii şi confecţii franţuzeşti, italiene ori austriece. Aromele ciudate, combinaţiile nefireşti şi texturile mucilaginoase ale Asiei îndepărtate mai au de aşteptat până ca eu să ajung să le încerc. Prefer să mă opresc mai aproape, la cei ce ne-au călcat în picioare de cal, secole întregi, dar care au lăsat în urmă lor musaca, ciorbă de perişoare, foi subţiri de plăcintă şi mult rahat, colorat.
Baclavaua e un dulce, dulce, la fel ca toate dulciurile turceşti, zahul fiind folosit în cantităţi mult peste cele cu care suntem noi obişnuiţi, ceea ce nu e un lucru neapărat rău, pentru că tot acolo ajungi dacă mănânci un platou cu cornuleţe sau două pătrăţele de baclava, care cred că sunt maximul pe care orice om cu bun simţ le poate asimila fără vreun disconfort imediat.
Nu am făcut niciodată baclava şi deşi am fost tentat să-mi fac singur foile, am simţit nevoia să amân procesul laborios pentru momentul în care voi face un ştrudel vienez. Piaţa e plină de foi de plăcintă şi în afară de conservant, cel puţin astea pe care am pus mâna la întâmplare, conţin exact ingredientele din care aş face şi eu foile acasă. Deşi e mai practic, felul tradiţional de a face baclava, stivuind multe straturi de foi stropite cu unt, apoi un strat gros de nucă ori fistic care să apese pe straturile de jos şi în final alte multe straturi de foi peste nucă, face ca partea de jos să devină prea densă şi uneori necoaptă, iar apoi tot siropul turnat peste ele să se acumuleze acolo la bază în loc să fie distribuit uniform. Aşa că..
Am luat foile de plăcintă şi cu un cuţit bine ascuţit am tăiat fâşii de 4 cm lăţime şi 40 cm lungime pe care le-am acoperit cu folie de plastic pentru a nu se usca. Am făcut un sirop din 300 grame apă, 300 grame zahăr. După ce s-a dizolvat zahărul, am luat oala de pe foc şi am mai adăugat 200 grame de miere de salcâm, 15 grame extract de vanilie şi 100 de grame de coniac, pentru că nu-s musulman şi prefer alcool în siropurile mele în loc de esenţe şi ape care-mi aduc aminte de biserici şi popi. Ştiu, ştiu, nu mai e baclava dacă n-are apă de trandafiri, dar eu nu fac baclava ci baclaltceva.
Cât despre umplutură, am zis să păstrez nuca şi fisticul, pentru că îmi plac ambele, dar am mai adăugat, boabe de cacao sparte pentru umplutura cu nucă şi seminţe de dovleac crude pentru cea cu fistic, toate bine mărunţite într-un roboţel de bucătărie. Am mai topit 200 de grame de unt pe care să-l am la îndemână şi am setat cuptorul la 180°C sau foc mediu dacă îl aveţi pe gaz şi m-am apucat de treabă.
Mi-am scos 4 fâşii de aluat de sub folie, fără să uit să pun folia la loc de fiecare dată, şi le-am uns bine cu unt pe toate părţile, lipindu-le două câte două. Pe fiecare din benzile obţinute am presărat nucă cu pepite de cacao ori fistic cu seminţe de dovleac pe toată lungimea mai puţin 4 cm de la capătul opus mie al uneia dintre benzi şi 4 cm la ambele capete ale celeilalte benzi. Am rulat prima bandă oprindu-mă unde se termină nuca apoi am întrepătruns-o cu următoarea bandă şi am rulat până la capăt apăsând bine la sfârşit.
După ce am terminat de făcut rulourile le-am tăiat pe jumate, aşezând fiecare jumătate în tavă cu extremităţile (ruloului) în sus.
Le-am copt undeva între 10 şi 15 minute, în funcţie de cât de rumenite vă plac, în partea de sus a cuptorului.
Când le-am scos erau coapte uniform şi nuca era distribuită peste tot. Le-am lăsat să se răcească şi am mai experimentat diferite forme, căci, deşi se coc mult mai bine decât cele tradiţionale, durează al naibii de mult să le faci aşa.
După ce le-am terminat şi răcit pe toate la temperatura camerei, le-am pus într-o tavă şi le-am înecat în siropul călduţ.
Sfârşit.
Text&Foto: Mircea Banu
seamana a cuib de privighetoare.
De unde ai cumparat boabele de cacao?:)
Eu le-am luat de la un magazin cu condimente din bucureşti, dar le găseşti cam în toate magazinele naturiste sau pe net.
Vaai, tare drăguț au ieșit! <3
Interesant concept. Recunosc, imi place baclavaua. Am totusi senzatia ca umplutura este prea putina raportat la foaie. E mai mult foaie, ori baclavaua e generoasa in umplutura de nuca/ fistic.
Parerea mea.
E la fel de multă, poate chair mai multă, doar că e şi distribuită uniform şi straturile de foi nu-s lipite între ele în partea de jos cum se întâmplă la baclavaua clasică. N-am încercat treaba asta din teribilism culinar, vroiam doar să văd dacă pot rezolva problemele mai sus menţionate.
Am citit cu atentie reteta si argumentarea. Da, mi-am dat cu parerea fara insa sa si pun in aplicare ce propui tu. Merita sa incerc.
Si apropo de teribilism culinar: cred ca ai un talent care te-ar feri de ridicol, chiar daca ai face si ceva „teribilisme”. Le astept, imi plac retele si stilul tau.
De felul meu consum prajituri care nu sunt foarte dulci, nu pentru ca imi propun asta, ci pentru ca organismul meu nu poate asimila kilograme de zahar…cu o singura exceptie si anume baclavaua. E drept ca nu ajung la doua, una e mai mult decat suficienta dat fiind ca o mananc cu pofta. Baclaltceva e intr-adevar diferita de cea clasica dar poate tocmai de aceea e cazul sa-i sau sa-mi dau o sansa de a o incerca. :)
Arata foarte bine,voi incerca si eu aceasta reteta ,pare delicioasa :D
Cred ca ar fi mers mult mai repede daca foloseai foaia intreaga,rulata, din care ai fi putut taia segmentele 4 cm. In ceea ce priveste siropul nu vad cum ai reusit o hidratare uniforma in noua forma.