Al meu 1 Decembrie

370

Cum a fost la Oradea? Ce am făcut acolo? Ce a ieșit din fasolea cu cârnați la care m-am angajat? Pe scurt, a fost bine. Presupun că ați vrea totuși câteva detalii. Hai să vă spun:

Am ajuns la Oradea pe data de 30 Noiembrie, pe la prânz. Am tras la hotel, mi-am lăsat bagajul, mi-am luat echipamentul și am pornit spre Garnizoana Oradea (una dintre unitățile care fac parte din garnizoană), locul în care urma să pregătesc fasolea. Din motive obiective, prietenii care ar fi trebuit să vină cu mine, nu au mai ajuns. M-am trezit singur-cuc în curtea unității (nu am avut voie să fac poze în incinta unității militare, din motive lesne de înțeles, totuși, cred că ar fi ieșit un foto reportaj frumos). Flavius Bunoiu, directorul Casei de cultură din Oradea, alt cuc, la fel de singur, alături de mine.

Comandantul unității nu ne-a putut oferi alt ajutor în afara celui deja promis, adică personal care să deservească bucătăriile de campanie, adică niște utilaje înfricoșătoare pe care nu puteam să le manevrez (e nevoie de calificare specială pentru asta, sunt practic niște cazane care funcționează pe bază de motorină aprinsă). În cele din urmă, șeful popotei a scos din mânecă un bucătar (Dan Chișu, mulțumesc frumos, mi-ai fost de mare, mare ajutor), civil acum dar fost bucătar al unității. Am mai avut lângă noi un tânăr aspirant la slujba de bucătar cazon și câțiva militari (4 la început, 6 într-o vreme apoi 2, după cum aveau timp liber), veterani din Bosnia și Kosovo. Ne-au ajutat la curățat ceapă și usturoi (am folosit aproape 100 de kilograme de ceapă, 250 de kilograme de fasole, 40 de kilograme de ardei gras, căței de usturoi cu nemiluita, 120 de kilograme de cârnați, slană afumată). Privindu-i am realizat că ei sunt oamenii care merg să moară atunci când li se cere, asta m-a făcut să mă simt mic-mic și prea puțin important în fața lor. Am încercat diverse tertipuri pentru a-i face să vorbească despre zonele de conflict în care activaseră. S-au eschivat elegant de fiecare dată, preferând să vorbească despre familiile lor, despre bucătărie sau orice altceva. Mi-am dat seama că a insista ar fi însemnat să fiu nepoliticos și am lăsat poveștile să curgă după voia lor.

Am început pregătirile la ora 13. La 1 și jumătate (noaptea, cum ar veni), după multe ore de curățat, tocat, lăcrimat și sotat legume (șase cratițe a câte 50 de kilograme cu sos din legume și slană afumată topită), a venit vremea ca meșterii să aprindă focul în BRA-uri (prescurtarea petru bucătărie auto rulantă) și să punem fasolea la fiert. Am avut la dispoziție trei BRA-uri. Am pus fasole în toate apoi am golit iahnia dintr-unul și am umplut cu ea 8 marmide� și am mai făcut o „șarjă” de iahnie. În total, 1100 și ceva de litri, ceva mai multe kilograme (aprox. 1400).

Iahnia a fost construită în BRA-uri, adăugând sosul de legume peste fasolea fiartă și abia la urmă cârnații. Destul de complicat, să ai grijă să nu afumi sosul (cratițele de 50 de kilograme sunt destul de greu de gestionat), să ai grijă să nu afumi fasolea (trebuie să fii meseriaș bun ca să potrivești focul de motorină sub cazan la parametri optimi), să adaugi cârnații exact la momentul potrivit pentru a evita riscul ca aceștia să se întărească ori să se zdrobească în cazan. Am plecat la culcare la 6.30 dimineața, la aproape 18 ore de la începerea pregătirilor. Am dormit de la 7 la 9 și am servit în piață dela 11.30 la 15.

Mi-a plăcut această experiență, mi-a plăcut de militarii orădeni și de Dan, bucătarul civil, fost militar. Aș face-o mâine din nou, fără să stau pe gânduri. Sigur, în noaptea asta vreau să dorm. Să vă spun ce nu mi-a plăcut: nu mi-a plăcut ipocrizia celor care spun că asemenea acțiuni sunt penibile, însă în ciuda părerii proaste despre acțiune, au venit să mănânce. Nu mi-a plăcut felul în care unii oameni cu acoperiș deasupra capului se uitau la amărâții veniți să ia un blid de fasole. Nu mi-a plăcut, ba chiar am considerat imbecilă pretenția unora de a taxa fiecare bol de fasole cu un leu (din fericire Flavius s-a opus inepției), pentru că, vezi Doamne, leul acela ar fi ajutat cetățeanul să-și păstreze demnitatea în timp ce stătea la coadă. Francezul, spaniolul, neamțul ori austriacul n-au nevoie să plătească pentru a se simți demni.

Ca o concluzie, mulțumesc pentru ocazie, sper că v-a plăcut (dacă ați mâncat) și că ați plecat acasă cu demnitatea intactă, chiar dacă nu ați plătit pentru mâncare. Știu că mulți dintre cei care au fost acolo de 1 Decembrie nu se așteptau decât la o îmbucătură caldă, eventual comestibilă. În ciuda acestei certitudini, am tratat fasolea cu cârnați de la Oradea ca pe un examen. Sunt mulțumit de rezultat (chiar și de cel cantitativ, au fost aproximativ 5600 de porții de 250 de grame sau 4600 de porții de 300 de grame). Să fiți sănătoși.

1 decembrie oradea  87

1 decembrie oradea  98

1 decembrie oradea  106

1 decembrie oradea  138

1 decembrie oradea  92

1 decembrie oradea  123

1 decembrie oradea  151

1 decembrie oradea  220

1 decembrie oradea  244

Foto: Adrian Hădean, Flavius Bunoiu.

Join the Conversation

  1. felicitari pentru initiativa si pentru rezultate :)… cat despre reactiile celorlalti eu zic sa nu le bagi inseama, asa suntem noi romanii, de fiecare data avem ceva de comentat :P. Daca as fi fost oradeanca sigur as fi venit sa gust din fasolea de 1 Decembrie. Pe cand la Timisoara? :D

  2. Trebuia să te aştepţi la asta.Sunt unii cărora le pute tot, nimic nu-i mulţumeşte.
    Felicitări pentru curajul de a găti pentru atâta lume.

  3. Felicitari Adi!
    daca tu esti multumit de rezultate este un pas inainte ptr tine, daca nu trebuie sa mai incerci. Dupa cum ai spus in povestea ta, esti multulmit asa ca atata conteaza sa ai multumire sufleteasca ca ai dat tot ce a fost mai bun. Inca odata felicitari si daca ai ocazia sa ajungi prin Michigan te asteptam sa gatesti si ptr noi niste carnati cu fasole.

  4. Ce rau imi pare ca nu am vazut la timp ca sa vin si eu .. trebuie sa fi fost groaznic de greu. Vazand acele cazane ma tot intreb cum ai reusit sa amesteci in ele sa nu se arda pe fund? Par a fi inchise ca o oala cu presiune .. Oricum felicitari, sigur le meriti! Numai curajul de a gati in asa cantitati e grozav ..

    Ai calit ceapa inainte sa o adaugi? daca exista vreo tigaie in care sa incapa 100 de kg :) ..dar carnatii?

  5. Frumos. Maraton adevărat.

  6. N-am apucat sa citesc chiar tot, vroiam sa vad mai mult rezultatul. Felicitari pentru fasolica.

    Cat despre faze penibile, in Alba Iulia un pusti la vreo 17 ani vroia sa-i faca poze unuia din garda Cetatii, si-i zice omului pe la sfarsitul programului, cand deja era obosit, „Stati drept!”

    PS. Flavius e chiar bunoiu ;) :)).

  7. Hmmmm……Adisor… ma faci sa regret ca nu am venit la Oradea special pentru mancarica ta preparata cu atata truda……Noi nu stim, noi mancam ce dorim, cand dorim, si-atunci chiar ca suntem ipocriti pana in maduva oaselor cand strambam din nas vazand oameni batuti de soarta care se inghesuie la o farfurie gratuita….

    Sa nu ne loveasca vreodata soarta sa ajungem in situatia lor!!!

    Felicitari inca o data din inima pentru tot efortul urias pe care l-ai depus, iar oamenii care au bani ca sa-si cumpere lemne pentru iarna , nu ar trebui sa vina la portioarele gratuite, ar trebui sa le lase pentru cei napastuiti…cu atat mai mult cu cat fasolea lor e …cea mai buna!…

    Bravo, baiatule, ai facut ceva frumos!

  8. Bravo, Dan, Flavius, si toti cei care ati ajutat!

  9. Vă mulțumesc pentru felicitări. Trebuie să știți că fasolea gratuită nu-i un act de milostenie, costurile au fost suportate de contribuabilii orădeni și au fost cuprinse în bugetul orașului. De aceea ar fi fost anormală taxarea. În același timp, trebuie să se știe că de ea ar fi trebuit să se bucure în egală măsură și cei amărâți și cei mai norocoși, lucru care s-a întâmplat. Am pus fasolea cu mâna mea în cele mai multe dintre farfurii, am văzut cine a mâncat. Au fost oameni îmbrăcați bine, oameni îmbrăcați modest, oameni îmbrăcați în zdrențe. Ceea ce a fost bine. Rău e atunci când nu poți fi suficient de om și-l desconsideri pe cel îmbrăcat în zdrențe.

  10. Ari, am povestit mai sus procesul de preparare:-)
    Eleny, e posibil să ajung în curând la Timișoara
    Sebra, cu cârcotașii sunt obișnuit. Mi-ar plăcea însă să vorbească mai mult cei care măcar din când în când fac cu mâna lor un lucru, respectiv pe cel despre care-și dau cu părerea.
    Gicule, chiar a fost:-)
    Ioana, nu știu, unii spun că e:-))
    Maria, cred că mai degrabă ajungeți voi acasă:-)
    Shari, mulțumesc:-)

  11. Lasa, nu pune la suflet vorbele oamenilor rai; nemultumiti vor exista tot timpul. Bucura-te de sincerile aprecieri ale oamenilor. Pot sa-ti spun cu mana pe inima ca mai exista si o a patra categorie de oameni pe care i-ai servit: cei care te cunosc si te striga. ;) Saru`mana pentru masa! De obicei cand mancam fasole nu puteai sta pe langa mine, dar datorita cimbrului n-au fost probleme; sotioara mea a fost prima care a simtit efectul pozitiv. :))

  12. Bravo tie si celorlanti care a avut acea initiativa de a face si a da acest meniu, nu asculta si nu fi suparat pe acei care nu stiu decat sa barfeasca, pt. ca ei nu stiu decat sa barfeasca, important e ca tu ti-ai facut datoria fata de popor indiferent cum e el, si te-ai simtit bine impreuna cu el ,cu poporul. Rusine sa le fie celor care au avut de carcotit si a celor care au barfit pe la colturi.Cinste tie si celorlanti bafta voua in continuare si cu alte ocazii.

  13. Nu am gustat fasolea dar sunt sigur ca a fost foarte buna, ca orice mancare gatita cu suflet.

  14. Cand vi la Timisoara sa dai de stire,ca sa vin si eu sa te intalnesc…Cat despre munca de la Oradea,nu pot spune decat un BRAVO mare si sincer!:)

  15. Fasolea a fost delicioasa! Felicitari pentru rezultat, lacrimile voastre cauzate de ceapa n-au fost in zadar! :D Noua ne-a placut mult :)

  16. Perti, mă bucur că a funcționat cimbrul:-))
    Alex, mulțam.-)
    Lilișor:-)

  17. Of…iar am ratat sa ma intilnesc cu tine Adi….
    Daca stiam dinainte… dar am fost ocupata cu nepotelul in ultimul timp si nu am avut timp sa intru pe net….
    Sub supravegerea mea , timp de douazeci si ceva de ani s-au preparat bunatati in acele BRA-2 dupa cum am vazut eu in pozele tale. Regret nespus ca nu am stiut din timp si cu siguranta as fi venit sa te ajut cu cea mai mare placere, Adi. Si veneam si cu 1-2 bucatari priceputi care au mai lucrat cu acele bucatarii…
    In orice caz stiu prin ce eforturi ai trecut- te felicit din suflet pentru asta- si cit de buna a iesit fasolea la cazan.
    Nu cred ca este cineva care sa poata spune ca nu este buna fasolea facuta la cazan si mai ales….3000 de portii cum zici ca ai facut !!!
    Felicitari Adi si regret ca nu am ajuns unde se servea aceasta bunatate dar eram cu nepotelul si am vazut multimea care statea la rand….
    I-am lasat pe ei sa -si bucure papilele gustative cu bunatatea preparata de tine…
    Inca o data FELICITARI Adi pentru tot ce ai facut !!!!
    Regret nespus ca nu te-am intilnit…

    1. Sidy, mă bucur că știu și alții despre ce vorbesc:-). Nu fi necăjită, vor mai fi ocazii:). Să-ți trăiască nepoțelul și să fie sănătos.

  18. Adi, te rog..daca ai drum prin Timisoara fa te rog un anunt cu carteva zile inainte ca sa fim pe faza…un sfarsit de saptamina minunat ati doresc!

  19. Eftimie Bogdan says:

    Domnul Adi ma intereseaza si pe mine de o supapa de presiune de la cazanele din imagine? Acesta este nr meu de tel 0765314257

  20. Stroe Teodora says:

    Romanului niciodata nu ii esti pe plac, el intotdeuna are ceva de comentat. Eu zic sa fiti snatosi si sa va pastrati tradidiile si sa le duceti mai departe faceti abstractie de cei nemultumiti.

  21. Bravo, Adi! Pentru daruirea si sufletul cel pui in ceea ce faci…

  22. Sunteti un om deosebit,Domnule Hadean ! fasolica arata minunat,cred ca a fost foarte gustoasa . :) Va doresc, numai bine ! Respect !

  23. Of, noi românii cât suntem de complicati, asta știi cum e ? Ca și atunci când vine cineva în vizită și treb să întrebi de trei ori dacă servește ceva. ,,te servesc cu ceva – ,, nuu , hai te rog o cafea, un vin – nuuuu , nu știu ……, dar serios nimic ? – ei bine da haide beau o cafea …. Te duci pe alte plaiuri, te întreabă odată ai zis nu , PA
    Atata codeală și carcoteala pentru o fasole bună … Dacă eram pe acolo mă bucuram de moment. Cine știe poate faci o fasole și la Cluj sau poate ai făcut și nu știu ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close