Azi se împlinesc șase ani de când lucrez online. Spun „lucrez” pentru că, deși mă trezesc în fiecare zi (nu cred că se adună mai mult de 30 de zile fără postare în cei 6 ani de scris pe blog), la fel cum o făceam acum șase ani, cu bucurie și oarecum cu nerăbdare, gândindu-mă la ce voi pune pe blog, nu văd activitatea asta ca pe un hobby (n-am nimic cu cei care socotesc bloggingul un hobby, e liber fiecare să abordeze cum dorește șansa de a se exprima online). Nu mi-am făcut blog pentru că rămăsesem fără loc de muncă sau pentru că-mi doream 300 de lei în plus pe lângă salariu. Nu. L-am făcut pentru că l-am primit:) de la domnul George, un prieten bun care s-a gândit să-mi dea „jucărie” de Crăciun. Primii mei 30 de cititori au fost „racolați” din lista de Yahoo messenger. După câteva zile aveam 100 și după câteva luni aveam 800. Până azi, blogul a fost vizitat de peste 11 milioane de ori. Conține 2.529 articole originale (am pierdut peste 400 dintre ele din diverse motive) și 31.844 comentarii adunate în 2190 de zile. E citit în România, Canada, SUA, Italia, Spania. E citit în Rusia și Singapore (am primit mailuri de la cititori care-mi spun că le traduc prietenilor rețete de pe blogul meu).
Blogul m-a ajutat să devin un comunicator mai bun (chiar mai înțelept, pe alocuri) și mi-a deschis porți spre o lume uneori greu de înțeles, plină de provocări, oameni frumoși, imagini fantastice, tâmpiți, oglinzi deformate sau, dimpotrivă, foarte bine șlefuite. Au fost urcușuri și coborâșuri, unele vertiginoase. Am învățat că nu toți cei care te scot din rahat îți vor binele, după cum nu toți cei care te vâră-n el îți vor răul. Am învățat că dacă vreau succes (în general) trebuie să fiu mai bun și să iau lucrurile în serios. M-am trezit că din blogger generalist devin blogger culinar. Apoi m-am trezit că din blogger culinar am devenit bucătar cu blog. Habar n-am unde duce drumul meu online, n-am făcut planuri ori proiecții. Știu doar ce-mi doresc de la activitatea mea offline și știu că blogul e una dintre crămizile importante ale construcției la care lucrez.
După trei ani în care am bâjbâit căutând o identitate și scriind zilnic fără alt scop decât acela de a învăța cum se face (nu că acum aș ști, stați liniștiți), am ajuns la concuzia că blogului meu i-ar prinde bine să aibă o misiune. I-am găsit două și am încercat să le îndeplinesc cât mai bine cu putință. Prima misiune e aceea de a-mi ajuta cititorii cu idei. Tehnicile-s oarecum standardizate, le deprinzi în timp (sau nu). Cu ideile însă e mai greu, trebuie să-ți vină. Mie-mi vin mai ușor decât altora, prin urmare, de ce să nu împart din ele? A doua misiune e mai puțin altruistă și ceva mai dificilă: trebuie să le arate celor ce pot pricepe, că înțeleg ce-i cu mâncarea și că-i pot ajuta să facă bani. Ultimii doi ani mi-au demonstrat că blogul meu s-a achitat onorabil de această misiune, numărul clienților mei a crescut, sumele generate de activitatea mea au crescut, vânzările clienților mei au crescut, impozitul pe care l-am dat statului m-a cocoșat (asta-i altă poveste, nu vreau să detaliez).
Am câștigat cititori noi, am pierdut cititori vechi, am cunoscut oameni, am învățat mult despre meseria mea (care nu-i aceea de blogger), mi-am văzut de treabă. Blogul meu n-a avut de suferit odată cu expansiunea Facebook, ba din contră. În fiecare lună sunt citit de mai mulți oameni decât în luna corespondentă a anului trecut. Numărul cititorilor care revin e în creștere (uneori e mai mare decât al cititorilor noi, ceea ce-i foarte bine). Timpul petrecut de oameni pe blogul meu e unul rezonabil, de unde deduc că există un oarecare interes pentru ce postez aici. Cred că suntem bine:).
De-a lungul celor șase ani am reușit să-i bucur pe unii dintre cititorii mei. Nu mă felicit pentru asta dar îmi permit să mă bucur și o iau ca pe o încurajare pentru activitatea mea viitoare. De-a lungul celor șase ani i-am dezamăgit pe unii dintre dintre cititorii mei. Nu-mi cer scuze pentru asta, ar însemna să mă scuz pentru ceea ce sunt. Îmi permit totuși să mă întristez puțin. Datorită dezamăgirii din tonul lor am realizat că am unele limitări pe care nu le voi putea depăși. Le mulțumesc pentru tot ce mi-au dat, și celor pe care i-am bucurat, și celor pe care i-am dezamăgit atât de mult încât să nu mai treacă pe aici.
Una peste alta, a fost un drum bun, pentru care sunt recunoscător. Să fiți sănătoși!
Aşadar, trecură 6 ani! :) Logica ne spune că o să mai treacă mulţi. Pe care ţi-i doresc onorabili, plăcuţi, sănătoşi şi cum îi vrei tu.
Ca să folosesc un vechi salut: Tot înainte, Adi! Rămân al tău fidel şi vechi cititor.
La cat mai multi ani! Eu sunt printre cei care revin la tine pe blog si care au invatat multe de aici si pentru asta iti multumesc! Iti doresc ca si peste multi ani sa te bucuri la fel de mult de „jucaria” ta de Craciun!
Să fii sănătos, să-ţi păstrezi inima bună şi curată, să rămâi om, să-ţi înveţi nepoţii să gătească şi să le dai clasă cu blogul tău care va aduna ceva ani şi reţete până atunci :)
Sărbători fericite şi un An Nou bun!
Multi inainte si La Multi Ani!
Din cauza ta, din vina ta, datorită ţie, m-am apucat de blogăreală. A fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viaţa asta de tot rahatul. Îţi rămân dator Adi, la Mulţi Ani !
La mai mare!
Adi
La mulți ani, atunci! Numai 6 ani sunt?!? Mie mi s-a părut că a trecut o veșnicie!:)
Draga Adrian, felicitari pentru cei 6 ani de blogging.
Sunt putin uimita de articolul pe care l-ai scris pentru a marca acesti 6 ani. Sa-ti spun si de ce.
Sunt de parere ca primii doi ani de blogging au fost o insiruire de retete fara noima si fotografii. Tu ai ales sa pastrezi acele articole desi poate era mai bine sa le stergi.
Nu inteleg ce ai cu bloggeri care spun ca este o pasiune ceea ce fac. Este o chestie rea? Sa inteleg ca tu te consideri profesionist si nu mai pui pasiune? Uneori se vede.
Ce e cu remarcile despre cei ce au ramas fara un loc de munca sau care vor sa isi rotunjeasca veniturile? Nu cred ca „musca” din felia ta. Unii sunt foarte buni si fara atatea aere de mare chef (apropo, tu te poti numi bucatar, nicidecum chef-mai ai mult pana acolo!).
Iti doresc multa sanatate si un an mai bun.
nu știu ce articol ai citit. în al meu nu scrie nimic din ce ai relatat aici.
Andreea, ai grija sa nu iti inghiti veninul.
Adi, felicitari!
Te felicit pt ceea ca esti un model de viata pentru multi dintre noi!
ADI un calduros LA MULTI ANI!Vezi,rautacismele nu pot renunta la obiceiuri nici in preajma sarbatorilor si a sfarsitului de an.Vai,am trait sa o vad si pe asta,albinuta „ANDREEA” a reusit sa se intepe singura!!!!!!!!!
Felicitari si sper sa ne inspiri cu retetele si povestile tale multi ani de acum inainte!
Sarbatori fericite! :)
Fac parte din categoria celor pe care i-ai bucurat.
Cat timp voi fi pe mintile mele ca sa pot naviga online, voi vizita acest blog cu interes chiar daca timpul nu permite sa fac asta zilnic, asa cum doresc.
Multi ani cu sanatate, tie, alor tai si blogului!
La multi ani!Multi sa fie si de aici inainte!
Intotdeauna mi-a placut ce am gasit aici-ca au fost retete,”ziceri”,pareri,idei…
Mi-a placut ca te-ai implicat in proiectul cu gradinitele-si retetele create anume pentru cei mici,sau adaptate pentru ei.
Deci…”da-i inainte cu tupeu”1
La Multi Ani si mai ales la cat mai multe retete de impartasit cititorilor acestui frumos blog!
Multumesc Adi pentru ce ai impartasit aici!
Felicitari si mai ales pt articolul despre femeie. Trebe sa ai ochi fin pentru observatiile pe care le-ai facut.
La multi ani sanatosi si fericiti !mi-ai bucurat sufletul cu Poza de la gradinita pe care eu nu o aveam .. o adevarata surpriza pentru mine, Iti multumesc pentru tot ceea ce faci …
La mai mare si mai mult, in acelasi stil. Am gatit dupa retetele tale, am cautat sfaturi in ce ai scris ca sa fac totul mai bine. Iti multumesc mult ca inca esti aici cu noi!
Sa fii sanatos si sa iti continui visele si proiectele, indiferent de cainii care vor latra in continuare. Stii si tu foarte bine ca schimbarile se fac in timp, si cel mai important este ca ai inceput. Sper sa am si eu curajul „sa incep”! Stiu ca vine cam tarziu commentul asta dar mesajul nu se schimba cu nimic!
Esti citit si in Malaysia :)
Numai bine!
Mulțumesc.