Istanbul.

Punctul din titlu e pus acolo intenționat. El vrea să sublinieze importanța zilei de ieri (pentru mine, desigur) și impresia pe care mi-a lăsat-o orașul. Înainte de orice poveste, vreau însă să le mulțumesc tuturor celor care mi-au trimis un gând ieri, tuturor celor care au avut timp să-l și scrie, tuturor celor care mi-au lărgit zâmbetul de pe față. Sunt foarte mulți, nu dăm nume:). Acum, să revin la povestea pe care o voi ilustra cu câteva poze făcute cu telefonul, veți înțelege imediat de ce.

Am ajuns acasă pe la ora 23, după o zi de filmări destul de lungă. Am adormit relativ repede. La ora 3 și jumătate m-a trezit doamna mea. M-a trimis să mă echipez repede „pentru că ne grăbim”. Știam deja că-i ziua mea și știam că știe și ea (a fost probă eliminatorie la examenul dinaintea căsătoriei). Știam și că urmează să pățesc lucruri (e un joc pe care-l facem noi de două ori pe an, o dată de ziua mea, o dată de ziua ei) pe care nici măcar nu le bănuiesc. Din momentul în care m-am trezit, se putea întâmpla orice, de la înglobarea mea într-un convoi de motocicliști bărboși până la remodelarea Casei Poporului (doamna mea are resurse când vine vorba de organizat lucruri), după cum se putea foarte bine să-mi facă un ceai, să mă ia în brațe și să-mi citească dintr-o carte. Merge orice, cât timp vine din suflet. De data asta n-a fost cu citit. Când am ieșit din București am început să realizez că plecaserăm de acasă doar cu hainele de pe noi, cu geanta doamnei, cu telefoanele și cu portmoneul. „Unde mergem?”. „Poate la Cluj, să petrecem cu prietenii de acolo”. „Cool”. Aeroportul părea o opțiune bună pentru asta, și, având în vedere faptul că-s mai mult în București în perioada asta, m-a bucurat ideea că aș putea să mă văd cu bunii mei prieteni din Cluj. În același timp știam că s-ar putea prea bine să nu fie așa, nu am uitat că acum doi ani de ziu amea am pornit să vizităm pe cineva și am sfârșit prin a pilota un avion deasupra Clujului.

De la aeroport, lucrurile s-au clarificat (era greu să mă treacă de check-in în somn sau legat la ochi). Am aflat destinația: Istanbul. Scopul:  excursie culinară de o zi, într-un oraș cu o istorie fascinantă și cu o bogăție a aromelor greu de imaginat.  Pe scurt, a fost perfect. Pa larg vă povestesc mâine, azi sunt din nou la muncă, m-am trezit cu o întârziere de o jumătate de oră și stau niște oameni după mine (apropo, dragi colegi, regret asta, promit să nu se mai repete cel puțin până la anul pe 4 septembrie, asta-i ziua din an asupra căreia nu am niciun control, nici măcar iluzia controlului). Să fiți sănătoși.