Gata, m-am întors de aproape o săptămână, mi-am limpezit gândurile, am plătit câteva facturi care m-au readus repede cu picioarele pe pământ și am reintrat în ritmul de acasă. Am făcut un rezumat al experienței charanteze, pe care-l public acum. Și ca să le fac o bucurie prietenilor francezi, are și versiune în limba franceză. Mulțumesc Mariana Pineau pentru traducere și adaptare.
Trei săptămâni în Charente. Pentru mine, pentru noi, grupul Niște țărani, au fost săptămâni pline. Pline de acțiune, pline de lecții pe care le-am învățat, pline de bucuria de a trăi. Am ajuns cu destule eforturi acolo și am plecat cu greu, cam așa, ca-n povestea lui Ulise, care știa că are lucruri de făcut acasă dar parcă n-ar mai fi plecat spre Ithaca natală. Înainte de a cădea în păcatul poeziei, mă voi îndrepta cu scrisul spre ce mi-a plăcut în Charente. Sigur, și aici e o primejdie, pentru că mi-au plăcut multe lucruri dar n-aș vrea să mă întind prea mult. Mi-a plăcut peisajul ținutului cu câmpuri ușor arcuite, coline domoale printre care curge leneș La Charente, fluviul cu meandre, insule și insulițe, ecluze și praguri și ochiuri limpezi în care poți vedea cleni mari cât un braț. Mi-au plăcut viile aliniate frumos și îngrijite ca și cum ar face parte din familiile viticultorilor. Mi-au plăcut clădirile vechi de sute de ani, arhitectura unitară și porțile charanteze masive, ca de cetate. Mi-au plăcut orășelele liniștite și satele care emană pace.
Mi-au plăcut diminețile răcoroase și plimbările din jurul gite-ului în care am locuit, mi-au plăcut nopțile cu lună plină în care puteai să auzi cum se odihnește iarba și cum planează bufnițele căutând o gustare. Mi-a plăcut mirosul micilor brutării din sate și grupurile de bărbați adunate seara în fața crășmelor, pentru un pahar de Pastis, o glumă și un bilet la loto.
Mi-au plăcut oamenii locului, felul lor modest, simplu, practic și generos de a trăi. Mi-a plăcut ospitalitatea lor și m-am bucurat de ea cu toată inima. Mi-a plăcut mâncarea de casă, mi-a plăcut vinul roșu (și cel alb), mi-a plăcut senzația descoperirii unei băuturi despre care nici nu știam că există, Pineau des Charentes. Mi-a plăcut cognacul și povestea cu “partea îngerilor”, milioanele de litri care se evaporă și plutesc deasupra regiunii Cognac.
Mi-a plăcut dedicația celor implicați în proiectul “Mars en Braconne – Roumanie”. Mulțumes mult, Didier, Quang, Mariana, Patricia, Marc, Roland, Jean, Michelle și tuturor celorlalți, și-n numele colegilor mei de echipă. Am învățat de la voi toți cum arată o comunitate unită și activă și am fost real impresionați de efortul pe care l-ați făcut pentru a le arăta locuitorilor regiunii că România e mai mult decât cerșetorii de la metroul parizian sau hoții care au prădat supermarketurile în anii ’90. Timp de două săptămâni pline ați fost buni ambasadori ai României în Franța și pentru asta ne scoatem pălăriile de țărani în fața voastră. Să fiți sănătoși.
Trois semaines en Charente, bien remplies pour moi et pour le groupe « Quelques paysans ». Enrichissantes et baignées par la joie de vivre. Nous y sommes arrivés après pas mal d’efforts et nous sommes repartis difficilement, un peu comme Ulysse qui retourne à son Ithaque natale…
Ne voulant pas tomber dans la poésie, je vais mieux vous décrire un peu la Charente ; il y a beaucoup de choses que j’aimerais partager avec vous mais je ne peux pas trop m’étendre.
J’ai aimé le paysage légèrement arqué avec ses champs, ses collines douces, la Charente paisible, ses méandres, ses petites îles, les écluses et les poissons qu’on peut apercevoir par-ci par-là dans une eau transparente.
J’ai aimé les vignes bien taillées, bien soignées, ainsi que les maisons, certaines vieilles de plusieurs décennies, voire siècles. L’architecture est cohérente, les porches impressionnants, cela fait penser à des châteaux forts. De toutes ces villes et villages c’est le calme qui se dégage.
J’ai aimé la fraîcheur matinale, les promenades autour du gîte, les nuits de pleine lune, on pouvait entendre l’herbe au repos et les bruissements d’ailes des hiboux. J’ai aimé les odeurs des boulangeries dans les villages, les petits groupes d’hommes réunis dans la soirée devant un verre de Pastis, une plaisanterie et un billet de loto.
Les gens rencontrés m’ont beaucoup plu, leur façon simple de vivre, leur générosité. J’ai apprécié leur hospitalité. Les plats cuisinés, les vins, le Pineau des Charentes que je ne connaissais pas auparavant, m’ont enchanté. J’ai découvert et aimé l’histoire sur le cognac avec « sa part des anges » (la partie du volume d’un alcool qui s’évapore quand celui-ci est mis en fût pour vieillir).
J’ai apprécié le dévouement des personnes impliquées dans le projet « Mars en Braconne-Roumanie ». Je remercie, au nom du groupe, Quang, Didier, Mariana, Patricia, Marc, Roland, Jean, Michel et tous les autres. Vous nous avez beaucoup appris sur l’unité d’une communauté active, je suis impressionné par los efforts déployés pour nous donner l’occasion de faire découvrir un peu plus mon pays, d’une autre façons par la musique, la danse, la gastronomie…
Chapeau bas et bonne santé !
Frumos rezumat, frumoasa experienta:-)
Multumim ca ne-ai purtat si pe noi pe acele meleaguri!
N-ai idee ce fericit m-ai facut cand am citit. Si cand am vazut pozele, ca le am si eu si mi-ai confirmat ca am facut bine sa le am! :)
(In acelasi timp te invidiez sincer, sa stii, dar e o invidie din aia buna pentru un lucru foarte cool pe care l-ai trait) :)
Marius
Ce frumos! Multumim pentru povesti si poze, a fost o adevarata delectare si pentru noi sa te urmarim in aceasta aventura cultural-culinara…
Ma bucur pentru tine, ca ai avut asa o experienta frumoasa! Franta e minunata… eu merg foarte des in zona Rousillon, ah ce dor mi-ai facut. Acum trebuie sa fie toti piersicii infloriti.
S.
Foarte frumos scris,ca de obicei,dar mai ales buna imbinarea intre cuvinte si fotografie !Multumim din toata inima pentru tot ce faci !!!!
felicitari pt experienta!
Peste „drum „de Oleron se afla o insulita splendida L’ile de RE sau cum zic frantujii RE la blanche………Acolo prietenii nostri au o casuta unde am avut de multe ori norocul sa ne petrecem vacantele .Deci stiu si eu ce inseamna le Pineau sau le Crottin de chevre si multe altele……M-am regasit in cuvintele tale frumoase si parca am in nari briza Atlanticului .Te urmaresc cu drag nu din „Baie „ci din Satmar .Va doresc numai bine !
Foarte frumos povestit!
Felicitari!
Tare frumos,te urmaresc cu drag
imi pare bine ca macar tu ai vazut si mancat trufe!Parca, in toamna, si despre asta discutaram.
Frumos, foarte frumos, Adi! La cat mai multe experiente de acest gen!
mulțumesc:)
Citind ultimul paragraf (cel in limba franceza), mi-am amintit ceea ce Shakespeare spunea: Translators, traitors. Desi traducerea a fost foarte buna, poetica, foarte supla, ultima ta propozitie lipseste cu desavirsire. :(
Am învățat de la voi toți cum arată o comunitate unită și activă și am fost real impresionați de efortul pe care l-ați făcut pentru a le arăta locuitorilor regiunii că România e mai mult decât cerșetorii de la metroul parizian sau hoții care au prădat supermarketurile în anii ’90. Timp de două săptămâni pline ați fost buni ambasadori ai României în Franța și pentru asta ne scoatem pălăriile de țărani în fața voastră. Să fiți sănătoși.
vs
je suis impressionné par los efforts déployés pour nous donner l’occasion de faire découvrir un peu plus mon pays, d’une autre façons par la musique, la danse, la gastronomie…
Chapeau bas et bonne santé !
Acest lucru m-a intristat pentru ca, din pacate, ca romani ne confruntam cu prejudecatiile si cu realitatiile unei societi nedrepte prin care sintem judecati strimb.
Vazand pozele din articol nu pot decat sa spun inca o data ca Franta este una dintre cele mai frumoase tari din lume. Deosebit de vasta si complexa, cu o bucatarie desavarsita si diferita de la o zona la alta, completata de peisaje superbe, o limba foarte frumoasa, vinuri, castele, principii solide, muzica si filme de calitate! Chapeau bas! si felicitari pentru tot ce ati facut acolo:)
Raluca, este, dar nu mi-e rușine nici cu România. Trebuie să facem cumva să ne amintim că avem o țară grozav de frumoasă:)
c’est manifique… as vrea si eu sa vizitez franta sa mananc celebrele lor tipuri de fromage impreuna cu un vin de vita nobila, putin invechit!
Eu am fost intristat ca sfarsitul lui Adi a fost cu aluzie la cersatorii si hoti.
Sunt lucruri care au existat, din nefericire mai exista si vor exista de aici mult timp inainte (si nu numai la noi)
Traind in Franta de cativa ani, am observat ca vorbind despre Romania, sistematic discutia se indreapta spre Ceausescu, tiganii.. Cam atat cunosc multi oameni despre tara noastra.
Cu acest festival, si sper ca vor fi si alte ocazii, am vrut sa facem „abstractie” de acest aspect desi, repet, suntem constienti de realitate, dar cred ca nu ajuta cu nimic România sa progreseze faptul ca vorbim constant numai de aspecte „neplacute”. Daca vrem sa fim vazuti si considerati asa cum ne dorim, numai de noi depinde. Nu foloseste la nimic sa ne scuzam sau sa ne simtim prost de ceea ce fac anumiti indivizi pe lumea asta (tigani sau nu). Il faut positiver, le passé c’est le passé, on puise certaines valeurs dedans, mais on doit créer des nouvelles dans le présent et regarder vers le futur. Je vous laisse le soin de faire la traduction.
Depinde de noi sa sustinem, daca nu financiar, macar prin acte de vointa, agricultura durabila, micii fermieri si un mod de viata care inca mai exista in Romania, dar este ignorat. Munca fermierului ajunge in final in fata consumatorului, dar este timpu ca acesta sa se transforme in co-producator. Sa se implice si sa respinga, critice, sa combata activ specula cu perceptii despre traditional, local, specialitati traditionale, atunci cand in spate se gasesc de fapt, marfuri reambalate, re-etichetate si falsi producatori directi. De asemenea, cred ca manelizarea targurilor locale, desi sunt o subcultura (in sensul de cultura derivata) si nu poate fi respinsa, nu trebuie incurajata. Nu este intotdeauna potrivit sa insotesti un targ local, cu difuzoare date la maxim, muzica populara a carei autenticitate nu este garantata de nimeni si mici.