O mâncare românească prin definiție, așa cum rezultă și din denumire, găteala asta aparent simplă e un exemplu minunat pentru situațiile în care rezultatul este mai mare decât suma părților care-l compun. Intrat în familia mea pe filieră paternă și nu tocmai dacică, s-a impus onctuos și afumat la mici sărbători ocazionate de evenimente vesele și mărunte petrecute în cadrul cel mai restrâns cu putință. E o poveste la cuptor pe care, în fapt, a îmbrățișat-o întreaga Transilvanie odată cu salamul și cârnatul înroșite de boia dulce ori iute și căreia, de parcă nu era ea suficient de bucălată, i-am adăugat o îmbunătățire de smântână grasă, brânză cu mucegai nobil și paprika afumată. Să gătim și să ne minunăm:
Puneți la fiert, în coajă, pentru 40 de minute, 6 cartofi albi, mărișori. Puneți în altă crăticioară 6 ouă la fiert pentru 10-15 minute. Tăiați felii jumătate de baton, rudă îi spune în Transilvania, de salam de casă cu boia. Nu aveți? Folosiți cârnat afumat și papricat cum se cuvine.
Lăsați cartofii și ouăle să se răcească, curățați-le și tăiați-le în felii de până într-un centimetru. Presărați-le cu un pic de sare și piper. Ungeți un vas pentru cuptor cu unt și așezați un strat de cartofi, unul de ouă, altul de salam cu boia și înveliți într-o păturică de smântână.
Repetați straturile. Ultimul trebuie să fie de cartofi fierți. Acoperiți-l și pe acesta din urmă cu smântână sau un amestec de smântână și caşcaval ras. Dați la cuptor pentru jumătate de oră la 180 de grade Celsius.
Smântâna va începe să bolborosească și să străpungă în toate direcțiile straturile dimprejur. Trecând prin carnea condimentată, va extrage din arome și culoare și le va zvârli pe ouă și pe cartofii cuminți și primitori. Gălbenușul fiert al oului se va desprinde și se va topi ușor peste bucățelele de grăsime ale salamului unguresc în băltuțe înmiresmate de smântână.
M-am gândit că nu ajunge. Am pus într-o tigăiță un boț de unt și 4 linguri de smântână. Am adăugat 100 de grame de brânză cu mucegai albastru și o linguriță de boia afumată. Am topit totul mestecând la foc mic. Am pus în blidul românesc povestea ungurească și am învăluit-o în curgerea aromată a sosului de brânză. De ce? Fiindcă de când eram mic tatăl meu tot cere “mâncare cu îmbunătățiri”. La schimb a oferit un singur sfat, o traducere laconică a spiritului de toleranță născut în ceea ce-l privește în cosmopolitul cartier al Aradului, Pârneava, atât de potrivit în zilele acestea de tristețe, dar mai ales dezbinare: “Ia de la fiecare ce-i bun!”
Text & Foto: Costin Barbutz
Ce bucurie mi-a starnit acest articol cu iz romano-maghiar! Vorba ungurului – „Annyi
ember vagy, ahány nyelvet beszélsz”… Asta am auzit-o in copilaria mea aradeana, de la un ungur care a trait toata viata in Romania, dar a refuzat sa vorbeasca romaneste! :-)) Am crescut in Parneava.
Noi îi mai spunem „francia-krumpli”,adică „cartofi franţuzeşti”.
Exact asa fac si io rakott krumpli. Asa am invatat de la bunica mea, nascuta si crescuta la Timisoara.
Daca mai pui un pahar cu lapte rece peste aranjament, vei constata la final ca este mai onctuoasa si mai suculenta.
Recunosc ca nu as pune boia la sosul de branza nobila – am senzatia ca-i anulez gustul specific. Si as incerca cu felioare de bacon usor rumenit, in loc de carnati. Ma tragi de urechi Costin? Si chiar simpla, fara carnati.
Una dintre slabiciunile copilariei mele, cunoscuta la noi sub denumirea de „cartofi frantuzesti”, dar fara adaosul de carnati sau bacon… ci simpli. O minunatie…