Amar de zi

328

Nu mă plâng, nu mă laud, nu cred că un milion de articole scrise pot schimba soarta noastră. Nu cred că un milion de oameni ar putea ieși în stradă în România anului 2014, nu cred că votul meu sau al tău pot să schimbe cu adevărat ceva (n-au făcut-o în 24 de ani), nu cred că un milion de oameni ieșiți în stradă ar fi socotiți reprezentativi pentru întregul popor de către cei care ne conduc după bunul plac, după legi obtuze sau nescrise, după un singur principiu: „noi să trăim, restul să crape”. Articolul de față, pentru al cărui titlu am împrumutat numele blogului lui Vlad Petreanu, e un simplu exercițiu de exorcizare pe care-l fac cu unica speranță că odată publicat, mă va ajuta să suport mai ușor realitatea așa cum o percep eu.

Am 37 e ani. Am făcut multe greșeli în viață, niciuna gravă, niciuna care să se lase fără o lecție. Am dezamăgit o seamă de oameni și am bucurat mulți alții. Nu-mi cer iertare pentru ceea ce sunt dar nici nu văd a avea merite deosebite. Sunt un român obișnuit, crescut într-o familie cu bune și rele, învățat cu munca de mic, convins că Universul e guvernat de legi stabilite de o conștiință superioară, încerc să fiu în fiecare zi mai bun și caut mereu să fiu drept. Socotesc că a fi drept înseamnă nu să fii imparțial ci să fii empatic, să cauți să te pui mereu în pielea celui din fața ta. S-ar putea ca această încăpățânare a mea legată de empatie să fie singurul lucru care-mi oprește impulsurile violente ce mă încearcă de fiecare dată când sunt batjocorit de semenii mei, pe care-i socotesc egalii mei înaintea legii și pe care-i plătesc pentru asta, muncind cam trei ani într-un an.

În urmă cu 7 ani am început să lucrez ca PFA (persoană fizică autorizată), în paralel cu slujba de birou pe care o aveam atunci. Din 2008 n-a mai fost angajatul nimănui, lucrând pentru clienții pe care i-am găsit mai greu la început și tot mai ușor pe măsură ce s-a dus vorba despre ce fac. Veniturile mi-au crescut în fiecare an și, în consecință, a crescut și valoarea impozitului pe profit, valoarea contribuțiilor la sistemul de sănătate și la cel de pensii. Nu am căutat niciodată subterfugii, scurtături și căi prin care să păcălesc legea, n-am cerut scutiri. Mi-am văzut de treabă, m-am străduit să nu-mi dezamăgesc clienții și partenerii, am căutat să livrez serviciile pe care le promiteam în contracte și mi-am plătit cu religiozitate impozitele. Am trecut destul de bine prin criză, muncind mai mult pentru aceiași bani, plătind impozite mai mari și încercând să țin pasul cu Statul, fără ca în nivelul meu de trai să crească pe măsura muncii (în naivitatea mea, credeam că dacă muncești mai mult, o duci mai bine, că dacă ești onest vei fi apreciat pentru asta, că „be the change you want to see in the world nu-i doar o mantră idioată). Acum doi ani am hotărât să-mi mut sediul de la Oradea la Cluj. Atunci a început distracția.

Am apelat la o firmă de avocați pentru a rezolva mutarea unui PFA dintr-un județ în altul. Părea „the right thing to do”. Oamenii și-au făcut treaba, eu am declarat un domiciliu nou, un sediu nou, un domiciliu fiscal nou. După un an de la mutare, am constatat că dosarul meu nu e nici la Oradea nici la Cluj, nu e nicăieri. N-am istoric, n-am fișă de plătitor. Fac drumuri între Oradea și Cluj, sun firma de avocați, fac și ei niște drumuri. Între timp, deși eram un necunoscut în sistem, ANAF îmi poprește conturile, pentru o datorie pe care nu știam că o am, întrucât nu mă notificase nimeni în niciuna dintre ocaziile în care mersesem personal să-mi plătesc impozitele (apropo, când ești PFA, Statul nu-i curios dacă ai încasat sau nu bani de la clienți, dacă ai moștenit bani de la bunica sau dacă ai câștigat la Loto, când sistemul știe că are de recuperat bani de la tine, îi ia din orice cont asociat CNP-ului tău, fie el și contul din care-ți plătești tratamentul pentru cancer), datorie care acumulase și niște penalități serioase. Seara aveam bani, dimineață a trebuit să împrumut bani pentru pâine. Apoi au urmat zile în șir de drumuri între Trezorerie, ANAF și băncile în care am conturi, pentru a obține deblocarea lor și pentru a recupera banii care-mi fuseseră „arestați” (dacă trebuie să-i dai Statului 1 leu, el îți ia 1 leu din fiecare cont, urmând să recuperezi banii care ți-au fost luați abuziv, după ce prezinți dovada că ai plătit leul pe care-l datorai și după ce această dovadă e procesată de sistem, lucru care poate dura săptămâni întregi).

Anul 2013 a trecut pentru mine într-o continuă luptă cu setea de bani a Statului și cu nepăsarea funcționarilor care deservesc sistemul (de ce le-ar păsa, au fost antrenați să vadă un posibil infractor în fiecare contribuabil, sau cel puțin asta-i impresia mea). Am decis să renunț la PFA, să închid robinetul prin care mare parte a veniturilor mele se scurg în buzunarele fără fund ale Sistemului (nu vă spun ce impozit pe profit am, vă zpun doar că plătesc CAS cam 1000 de euro anual, bani care nu-mi asigură gratuitate sau reduceri nici măcar pentru setul de analize periodice OBLIGATORII pe care trebuie să le facă orice om care gătește pentru public). Nu-i atât de ușor să scap de PFA (cea mai păguboasă formă de organizare juridică, am învățat în șapte ani) dar e realizabil.

Între timp, alte lucruri „minunate” mi se întâmplă. De exemplu, am nevoie de un medic de familie. Găsesc unul în Cluj. Sunt luat în evidență, mi se spune că în sistem apar ca asigurat dar sunt trimis la CAS „la camera 1” să obțin validarea calității de asigurat. În hol, aparatul care eliberează numere de ordine pentru 3-4 birouri, pâlpâie a moarte. Așa și e, mort. La ora 10.30 nu mai eliberează număr de ordine, deși programul e până la ora 13. Pe ușa camerei 1A, camera alocată „calității de asigurat”, scrie ” Vă rugăm să vă prezentați la camera 1A sau 1B doar dacă aveți actele necesare”. Nu scrie nicăieri care-s „actele necesare”, nu știe nimeni care-s „actele necesare”. Plec și revin a doua zi, mai de dimineață. Adică la 8 și jumătate. Scot număr pentru camera 1A. Afișajul aparatului mă înformează că în fața mea mai sunt 50 de persoane. Mă proptesc la intrarea-n holul din fața camerelor 1A și 1B (în fapt, aceeași cameră, cu două intrări). Afișajul electronic de deasupra ușilor e oprit, nu știi la ce număr a ajuns rândul. Afli, dacă ai destul de multă răbdare, se mai aprinde din când în când. Eu am avut nervi cam un sfert de oră. Am plecat să rezolv lucruri pentru care-s plătit și m-am întors după două ore. Mai aveam în față doar 12 oameni (am aflat de la un tânăr care se postase în fața ușii și-i întreba pe toi cei care intrau dacă avea număr, „că tot intră din ăștia fără număr și m-am săturat”). După o oră și jumătate de stat la coadă (n-am mai plecat de acolo, cât putea să dureze să rezolvi 12 adeverințe?), mi-a venit rândul. În spatele meu mai erau 30 de oameni fără număr de ordine, care stăteau acolo cu speranța că vor mai apuca să intre înainte de ora închiderii și că vor fi primiți și fără număr. În birou, o doamnă care mânca pufuleți, un domn care vorbea la telefon și o altă doamnă care stătea de vorbă cu o „asigurată”. M-am așezat la doamna cu pufuleți. I-am spus că venisem pentru validarea calității de asigurat, că am un PFA și că…atât. N-am mai apucat să termin. Între doi pufuleți, doamna mi-a spus să mă duc eu la camera 3, că acolo-s PFA-urile. Mi s-a pus un val de ceață pe ochi. O clipă mi-am închipuit că scăpasem, când domna Pufulete a întrebat-o pe colega de birou: „Îl iei tu?”. „Nu-l iau, să meargă la camera 3”. Apoi, spre mine: „Mergeți la Finanțe să vă dea dovada că ați plătit CAS-ul”. Eu, siderat: „Păi dacă doctorul de familie a văzut că am plătit, dumneavoastră nu vedeți?”. Ea, răstindu-se la mine:” Mergeți și mai stați o dată degeaba la coadă, dacă nu mă ascultați”. Mi-a venit să o strâng de gît.

După o oră m-am întors la CAS cu hârțoagele de la ANAF, cele în care apar sumele pe care le-am virat în conturile CAS și CASS în ultimii ani. Am stat la coadă fără să mai iau număr, era deja ora 14.50. În fața ușii camerei no. 3 stăteau alte 5 persoane. Una dintre ele, un tânăr, era acolo a patra oară în acea zi, după ce fusese plimbat între ANAF și CAS de dimineață. La 15. 20, cu 10 minute înainte de închiderea progrmului la camera 3 (programul e de la 0 la 15.30, cu „pauză de arhivare” la amiază), am intrat. În cameră, doi funcționari ocupați, unul liber, o doamnă. M-am așezat în fața ei, i-am spus pentru ce am venit și i-am înmânat actele de la ANAF. „Cine v-a cerut așa ceva?”, întreabă doamna, pe tonul cu care mă certa profesoara de română când îmi cerea comentariu la Neamul Șoimăreștilor și eu îi scriam comentariu la Moș Ion Roată și Unirea. „Colega dumneavoastră de la camera 1A”. „Pff”, pufnește în semi-surdină doamna și deschide o aplicație în computer. „Domnu Hădean, nu vă fac nimic, vedeți aici, la CAS Bihor figurați ca salariat la European Food și trebuie să mergeți acolo cu decizia de încetare a contractului de muncă și să vă modifice CAS Bihor statutul”. „Doamnă, acolo scrie 2006, eu am plecat de la European Food în 2008, la altă firmă, unde am fost angajat cu carte de muncă…”. „Domnule, așa scrie aici, eu n-am ce să vă fac. Și după ce veniți de la Oradea, să mergeți la ANAF și să-mi aduceți declarațiile anticipate pe 2012 și 2013”. „Doamnă, e prima dată în 6 ani când aud povestea asta, figurez cu plăți făcute pentru toți acești ani, nu văd problema, am nevoie doar de validarea calității de asigurat…”. „Nu am ce vă face, mergeți la Oradea la CAS Bihor, la ANAF în Cluj și apoi vă întoarceți”. Am vrut s-o strâng de gât, dar de empatic ce sunt, m-am pus în pielea ei, mi-am dat seama că e doar o rotiță într-un sistem care te mestecă până te lasă fără măduvă-n oase apoi scuipă resturile în praf, înainte de a trece la următorul „client”. Iar rotițele nu simt nimic.

De ce-mi pierd vremea scriind lucruri de felul ăsta, în loc să-mi văd de oale și cratițe? Pentru că zile ca acestea (tot mai multe, tot mai dese), mă împiedică să-mi văd de oale. Mă scot din bucătărie și mă țin pe holurile unor instituții pline de rotițe unse de eforturile pe care le fac eu și alții ca mine, în timpul în care nu stăm pe holuri, așteptând să ne vină rândul la bătaia de joc. Pentru că, repet, încerc să mă exorcizez de demonii realității ăsteia pe care o percep dar pe care nu pot să o pricep. Pentru că am nevoie de un memento pentru data viitoare când o să spun că „hai să mai stăm în țară, să nu plecăm, că dacă plecăm toți, nu se mai face bine țara asta-n veci”. Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. Of, Adi, imi pare asa de rau…n-ai idee. Asta a fost un motiv mare ptr. care eu am plecat acum 6 ani. Ma crezi ca tot ce-ai relatat tu mai sus in Irlanda se face de acasa, din fata calculatorului, sau, daca nu te pricepi sa completezi online niste formulare, dai 150-200 euro unui contabil si-ti face totul bec? Birocratia si bataia de joc ucid multe lucruri bune in Romania.

  2. Doamne ferește! Kafka?

    1. Da,Kafka,la fel de absurd.

  3. Intr-adevar, ramai siderat cand vezi cata bataie de joc exista in acesta tara in care smecherii o duc bine, foarte bine, iar oamenii normali, decenti, muncitori, care se straduiesc sa-si faca treaba bine acolo, in patratica lor, au ajuns de toata batjocura. Domnule Hadean, din pacate in ultima vreme rare sunt zilele in care sufletul meu nu plange pentru toate aceste abuzuri, lipsa de bun simt, de empatie si respect. Uneori mi se pare ca nu mai pot respira. Si inca nu m-am resemnat, nu pot inca sa accept ca doar asa pot sta lucrurile aici. Imi dau seama ca nu sunt singura in aceasta situatie; dumneavoastra va bucurati de o oarecare notorietate si tot nu ati fost ferit. Oare cum am putea schimba major ceva? De ce trebuie sa traim asa?

  4. Povestea asta,romaneasca,ar trebui publicata…pentru ca asteptatul asta sa se faca bine…nu cred ca mai este suficient.Pentru ce atatea umilinte..si cu ce drept ne umilesc asa?parca e Kafka.

  5. Vaaaiii….am obosit doar citind….:(

  6. Ai facut bine ca ai scris, te-ai mai eliberat! Te inteleg perfect pentru ca si eu am avut de-a face cu „autoritati”. Cred ca oamenii astia nu au instinct de conservare, nu se gandesc ca intr-o buna zi vine unul mai suparat si-i trateaza ca la coafor. Din pacate cinstea ta este o picatura de apa curata intr-un butoi cu apa salcie. Statul trebuie inselat cat mai mult, pentru ca banii pe care-i dai, ii dai de pomana, nu se face nimic bun cu ei, pentru noi cei care cotizam. Se subventioneaza nemunca si prostia. Asta e adevarul trist. Am avut acum 2 ani o interventie chirurgicala si am stat o noapte internat in spital, mi-au cerut sa le duc adeverinte peste adeverinte. In timp ce eram acolo au venit 3 „lucratori la fier vechi” accidentati in timpul muncii. Crezi ca au fost intrebati de adeverinte? i-au internat si gata. Felicitari! pentru ceea ce faci si multe multumiri pentru sursa de inspiratie pusa la dispozitie. Sa fi sanatos impreuna cu familia

  7. tara nu se mai face bine!

  8. ….ce comentariu sa-ti scriu…habar n-am:))…asa e si pe-aici pe la noi prin Moldova,desi eu speram ca macar in Ardeal e altfel!! :))

  9. Am plecat din tara acum 4 ani. Eram PFA, din pacate. Cand am plecat m- am asigurat ca nu am nimic de platit , niciun impozit, nici o taxa la sanatate. Dupa un an am avut proprire pe contul din Romania. Am platit ( nu ma intrebati cat, dar enorm) si nu stiu ce am platit. Acum, in decembrie iar am avut blocat contul. Am fost i tara 3 zile. Am platit din nou, mi s- a spus ca sunt restante la sanatate(?????). Acum iar am toate dovezile ca nu am nimic de platit in Romania. Data viitoare nu mai platesc. Sa vina sa- mi blocheze conturile in tara normala in care am ales sa traiesc normal.

  10. Este un blestem al acestui neam…blestemul pamantului si blestemul iubirii.Aveti de ales doar sa ramaneti in tara asta adinc infipta in sangele nostru cu dorul nebun de ea cand esti departe si sa-i sacridfici un trai decent copilului… sau sa alegi sa iei calea pribegiei care nici ea nu e usoara si fara riscuri cu gandul ca o sa fie mai bine si o sa-i fie bine…tot copilului dar fara radacini.Doar poate mai bine.

  11. Am plecat din Romania de 3 ani si imi pare rau doar ca nu am facut-o mult mai devreme.

  12. Empatizez cu tine. Avem un stat indiferent, ticălos, incompetent și hulpav. Și în timp ce noi îndurăm zi de zi condițiile impuse de un stat înapoiat,lumea e plină de state civilizate.

  13. Toti antreprenorii te inteleg, trecem mai mai mult sau mai putin prin aceleasi lucruri.

    Nu sint de acord ca votul tau nu a schimbat nimic, a schimbat ceva daca l-ai dat cui trebuie, dar se puteau face mai multe.

    Ce trebuie sa intelegem inca o data din experienta ta si mai ales si din tragedia din Apuseni e ca statul a dovedit ca e un prost administrator de aceea avem nevoie ca pe viitor statul sa se retraga din sanatate, invatatimnt si alte domenii care pot fi privatizate. Avem nevoie de un stat minimal iar atunci micii antreprenori isi vor putea vedea de business cu adevarat, fara sa aiba piedici din partea statului.

  14. Costelusa says:

    Nu este în regulă ce se petrece în România. Sunt prea mulţi funcţionari, care învârt prea multe hârtii, prea multă incompetenţă, prea multă nesimţire. Să-ţi mai spun una: soţul meu are o amărâtă de PFA (face ocazional fotografii şi pentru a nu fi acuzat de evaziune fiscală, a înfiinţat-o) Este şi salariat. Plăteşte de două ori asigurările de sănătate. Nu spun cât a alergat pentru faimoasa adeverinţă necesara pentru o intervenţie chirurgicală pentru că e haos în sistem, nu ştie stânga ce face dreapta. Este oribil ce se întâmplă! Strigător la cer! Te înţeleg pe deplin. Te apreciez pentru ceea ce faci, pentru ceea ce eşti. Imi pare rău pentru ceea ce ţi se întâmplă din cauza unui sistem prost siii incompetent. Bafta multă!

  15. eu mi-am luat o zi libera cand am avut de rezolvat o treaba la CAS, tot legat de un PFA. Se pare ca asta e „reteta”, o zi dedicata pentru asa ceva, rabdare si un smartphone sau o carte buna :).

  16. Monica Zavoianu says:

    Mi-e greu sa cred ca se mai poate imbunatati ceva in tara… Am plecat acum 2 ani, tot din cauza mizeriilor din birocratie. Am ales sa plec departe (Singapore) ca sa nu ma tenteze sa ma intorc prea repede. Te intrebi daca merita sa platesti CAS atatia ani, sau mai bine nu plateai si cand te imbolnavesti sa platesti spitalul si toate cele? Cred ca poti iesi mai ieftin asa.

  17. am o veste buna.sunt plecat de ceva timp in canada si pot sa-ti spun ca functionarii sunt la fel peste tot.sunt lucruri bune sunt lucruri rele,una peste alta nu-i mare diferenta cu romania
    cu asta sunt de acord,statul trebuie furat cat mai mult,oricum nu reusim sa furam cat ne fura el pe noi

    1. Marcel Ionete says:

      Tu nu poti fura de la stat…in cel mai fericit caz, poti sa nu-l mai platesti!

    2. Gogu, am o veste proasta. si eu traiesc in Canada si acum o saptamana mi-am schimbat cardul de sanatate in exact 5 minute(fara nici o exagerare), fara nici un fel de probleme. pasaportul, tot recent, la fel: totul automatizat, organizat, iar distractia a durat exact o ora.

    3. gogule, si eu traiesc in Canada, dar n-am intalnit functionari ca in tara. Nu stiu ce nu-ti pace in Canada, dar pentru cei care nu stiu, uite cum merg treburile aici: nu ai de mers la nici un ghiseu, poti face toate declaratiile si platile pe calculatorul de acasa. Nu te rogi de nimeni, pentru nimic, niciodata!

  18. Sotul meu a primit o instiintare prin posta ca trebuie sa platesca o anume suma, din care o parte era penalizari o o parte ceva impozit restant. Nu zicea in acea hartie nici care sunt penalizarile, nici pe ce luna erau restantele, nici unde sa faca plata.
    El s-a incapatanat cu folos sa comunice cu doamna de la institutia respectiva de stat prin email, cu un ton foarte respectuos, dat totodata pragmatic si cu o nuanta autoritar, si dupa un schimb de vreo 5 email-uri, a primit si contul unde putea face plata, si cat reprezentau misterioasele penalizari.
    Morala povestii, si ce am mai vazut si eu la ghisee, este ca daca devii autoritar, oarecum se sperie. Adica o replica de genul „Haideti sa ne tratati cu respesct pentru ca asa v-am vorbit si eu Dumneavoastra si sa incercati sa fiti de ajutor”, „Eu de la ghiseul acesta nu plec pana nu va schimbati atitudinea intruna care vrea sa ajute” cumva ii misca. Dar evident ca nu intotdeauna :)
    Plus ca eu incerc sa nu ma amarasc cu ganduri ca asa e toata lumea doar pentru ca cateva sute de mii de angajati la ghisee te trateaza asa, ca doar am ramas in tara si am speranta de mai bine… inca :)

    1. In sfarsit cineva care pune punctele pe „i”.Eu, Andreea am ajuns la concluzia ca purtam o parte din vina in ceea ce ni se intampla. E de vina obedienta noastra insusita 50 de ani , care ne face sa vorbim frumos si sa asteptam respect , servire de la functionarul de la ghiseu. Unii mai dau si-o cafea ptr asta !! Daca multi , daca cei mai multi , daca TOTI , n-ar mai inghiti atitudinea si comportamentul acestor birocrati , daca ar replica ceva , cu autoritate , civilizat , daca ar scrie un articol ca Adrian , daca ar posta o filmare cu telefonul si cu dna. Pufulete , daca ar da in judecata , daca ar face plangeri penale peste plangeri, daca…daca…daca n-am mai sta ca niste oropsiti la cozi. Aia de la ghiseu nu sunt niste anonimi , sunt rudele noastre , sunt vecinii nostri , sunt dintre noi , n-au fost clonati dintr-o coasta de functionar kafkian acum 2000 de ani .

  19. Pe zi ce trece imi pare din ce in ce mai rau ca am ales sa traiesc in aceasta tara.

  20. Daca toata lumea ar fi capabila de empatie si lucrurile s-ar face cu un minim simt de raspundere, ar fi totul altfel.

  21. Adrian Laurentiu says:

    Alt judet (adica Mures), „same shit”. PFA-ul mi-a ucis nervii, iar mersul la CAS te incarca mai tare nervos decat mersul la spital (Doamna fereste, sa nu avem nevoie). Te inteleg perfect, bravo ca ti-ai pastrat cumpatul, eu am declarat CAS institutie non grata. La prima vizita a mea la CAS am patit exact cum ai patit si tu, insa eu i-am spus doamnei de la camera „x” ca nu mai am nevoie de serviciile CAS, daca vor ceva de la mine sa ma contacteze ei. P.S. In cazul in care doresti sa iti deschizi o firma care ofera servicii de mijlocire a relatiei cu CAS voi apela cu incredere la tine :-). Noi sa fim sanatosi,iar ei sa fie oameni! Oare sistemul e de vina? Oare oamenii din sistem?…

  22. Ești un antreprenor (PFA în cazul tău) într-o țară de angajați și șomeri. Ești o minoritate. Ești ca un pionier în vestul sălbatic. Ești ca un animal solitar în savana africană, fără o turmă care să îți asigure o oarecare protecție împotriva prădătorilor.

    Și dacă asta-i calea pe care vrei să o urmezi, trebuie să fie alert, trebuie să fi smart și să te adaptezi și să optimizezi constant. Și nu raportat doar la concurența ta (așa cum zice orice manual de business) ci la stat, care este cel mai mare pericol pt un business. Asta pentru că nu joacă cinstit. În plus, și regulile se schimbă în timpul jocului.

    Alternativa e ori să renunți la antreprenoriat și să te alături turmei de angajați care „pasc fericiți” pe tot felul de plantații într-o siguranță aparentă și cu stres mic. Ori migrezi către alte teritorii unde să nu ai atâția prădători și te lupți doar cu concurența naturală.

    În prima variantă nu știu dacă ai fi fericit multă vreme. Iar la varianta cu emigratul, partea rea e că nu-ți poți duce cu tine toată familia extinsă și prietenii. Pros & cons.

    Io îți urez sănătate, noroc și succes!

  23. M-am tot gandit, sa comentez, sa nu comentez…et in Arcadia ego. Si eu am fost PFA in Romania. Si eu am trecut prin tot ce spui tu acolo. Sute de milioane de lei vechi platite statului, dintre care o buna parte in contul unor „dobanzi” si „penalitati de intarziere” pentru niste datorii care nu mi-au fost comunicate niciodata si pe care nu stiam ca le am, in ciuda perindarii mele constiincioase pe la institutiile in cauza. Aceeasi senzatie de Kafka, de arbitrar, de forta malefica mai presus de mine. Am rezistat 9 ani dupa facultate, ani in care am muncit pe branci, dupa care m-am carat cu primul prilej. Consider ca mi-am platit datoriile fata de tara care m-a scolit pe gratis. Renunta la PFA, firma in Irlanda iti recomand si asigurare privata de sanatate(nu trebuie sa domiciliezi in Irlanda si, la sfarsitul anului, platesti 150-200 de euro si te-ai scos cu contabilitatea).

    1. Marcel Ionete says:

      Nu cred ca ai fost scolita gratis. Cineva din familia ta trebuie sa fi contribuit la bugetul de stat.

  24. O imbecilitate cu sistemele astea romanesti pline de imbecili, mediocritati incompetente, in loc sa fie pline de inovatie si aplicarea descoperirilor tehnologiei moderne. Fara a fi tendentioasa, ajung sa cred ca se blocheaza constient, voit, la diverse nivele, paliere, informatizarea si accesul nemijlocit al cetateanului la informatiile ce-l privesc. In sistemele informatizate, personalul este drastic redus, informatia mult mai rapid prelucrata, si accesibila omului in timp util si fara batai de cap majore. Pnetru nu stiu care si cate pitzipoance incapabile de vreun loc de munca onorabil, se tine cu dintii de vechile modele stufoase, birocratice, de organizare a institutiilor. Pitzipoancele is niste inacrite, aflandu-se in treaba acolo, pe te miri ce lefuri mediocre, precum munca lor, nefacand treaba cu tragere de inima; oamenii onesti se inacresc cu ele si cu toate sistemele de doi banuti. Cine mai poate schimba ceva? Doar liderii puternici, determinati, cu viziune, care au inteles ca sistemele stufoase si inacrite sunt falimentare. Pana la aparitia liderilor autentici insa, traim sufocati de mediocritatea leprelor si a beizadelelor…

  25. Si uite asa sistemul incurajeaza munca la negru, evaziunea fiscala, migrarea fortelor de munca peste granite, iar in cele din urma troc-ul se va reinstaura deoarece nu exista legislatura in acest sens.

  26. Dan Torsin says:

    Hmm, mi-e jale si mie de ceea ce se intampla, zi de zi pe la noi… mai ales ca fac parte din sistem, ba chiar din institutia de pomina; azi de dimineata a trebuit sa-mi „cert” vreo jumatate de ceas un „coleg” pentru renunta la cereri si enunturi absurde si a apasa butonul „tiparire adeverinta” ! Curat murdar ! Kafka a fost roman ? MrSpiderius-cel-catranit

  27. Te rog nu pleca si tu!!!!!

  28. nimic nou sub soatele Romaniei si totusi de fiecare data, cu fiecare exemplu este la fel de amara experienta. dar nu esti singur. si asta trebuie sa insemne ceva.

  29. Adi, luati-va si pleacati, daca nu pentru tine pentru cel/cea care va veni pe lume in viitorul foarte propiat. Parintii mei au emigrat la 40 de ani si nu s-au uitat o clipa inapoi. Au facut-o pentru noi dar si pentru ei. Esti tinar, esti talentat si muncitor, cum naiba sa nu reusesti intr-o tara cat de cat civilizata?

  30. Deci odata cu oamenii din fruntea statului trebuie regandit si sistemul in egala masura ! Oameni noi cu acelasi dezastru nu inseamna progres !

  31. ” Pentru că am nevoie de un memento pentru data viitoare când o să spun că “hai să mai stăm în țară, să nu plecăm, că dacă plecăm toți, nu se mai face bine țara asta-n veci”. Să fiți sănătoși. ”
    asta e chiar tare…

  32. Baga la oale, scrie-ne zilnic si pe astia pune-i la cur.

  33. Lucrurile nu cred ca stau chiar asa… ma rog… insa asa cum bine ai scris si femeia aceea nu avea nici o vina… si inca ceva dragii mei, schimbarile de anvergura se realizeaza de sus in jos… oricum sper ca acum te ai mai descarcat… traim intr o tara in care cei ce vor sa schimbe nu au cum, cei ce au incercat sa schimbe si au esuat, au incercat sa mai incerce si cei ce nu si au pierdut speranta inca lupta… Incetati sa va mai minunati
    Adi hadean daca vrei poti sa imi dai un mail si iti explic cum sa rezolvi.

    1. Adi Hădean Author says:

      am rezolvat. nu datorită amabiității sau coerenței celor responsabili. și mă tem că lucrurile stau exact așa. le trăiesc în fiecare zi, nu cred că-i doar un coșmar. mulțumesc pentru intenție.

  34. Doamne… cat adevar gasesc in ceea ce spui si cat incerc zi de zi sa ma conving ca este bine, ca s-a schimbat ceva in tara asta. Imi pare asa de rau si vreau sa cred ca nu vei mai trece printr-o situatie ca aceasta.

  35. Esti un Caragiale al secolului 21…

  36. Nu te mai imbata cu apa si pleaca intr-o tara care sustine initiativa privata. Ai deja experienta si iti va fi mult mai usor. Eu am facut naivitatea sa sper ca va fi mai bine si am incasat-o din ce in ce mai rau. Imi pare rau ca nu am plecat mai demult. Nu te uita inapoi, daca vei ramane vei fi umilit si calcat in picioare toata viata. Romania pentru mine e in cel mai bun ca o destinatie de vacanta, ca un safari in Africa.

  37. Eu ma pot numi unul dintre norocosii ce au reusit sa mute PFAul din Tg.Mures in Cluj. Ca noroc ca is si angajat cu carte de munca si calitatea de asigurat mii data de asta.

    La mine a durat vreo 6-7 luni mutarea. Auzeam la un moment dat ca poate e mai simplu sa il dizolv la Tg.Mures si sa fac altul la Cluj. Trebuie sa recunosc ca am primit ajutor cu mutatul de la o economista care face drumuri dese la Finante Cluj.

    Dupa ce au venit toate deciziile cum ca statul e de acord cu mutatul mi s-a mutat undeva prin luna noiembrie 2012. Acum intrebarea era pana la sfarsit de 2012 dupa ce norma platesc…

    Si o functionara a zis ca platesc la Cluj dupa Norma de la Mures. Ca sa fie mai simplu altfel ar trebuii sa faca ei recalculari peste recalculari… deci o amarata de functionara a putut lua decizia asta de a ma ajuta involuntar de a frauda statul prin „omisiune” cu ceva bani… aparent legal. Zic frauda pt ca norma la Tg.Mures e mai mica decat la Cluj deci platesti mai putini.

    Oricum 2013 a revenitt la norma de Cluj.

  38. Am stat si eu odata tot la CAS pt ca mi-am mutat medicul de familie in Cluj. Am mers in prima zi am vazut ca e de stat acolo si prostia e in floare. Am luat numar am stat sa vad cam cati trec in cate minute, am facut un calcul si am revenit dupa 2-3 ore si guess what mai erau 2-3 in fata mea… lucky me..

    Cred ca la CAS e cel mai nasol din toate institutiie si cred ca sunt si cei mai incompetenti. Chiar si la ITM merge treburile mai rapid…

  39. Eu intr-o situatie din asta prin 2000. Mi-am scos la propriu putza si am pus-o pe tastatura unde lucrea ea…cerberul. M-a arestat politia , mi-a dat amenda dar a facut pana ultimul ban totul!!!

  40. am inteles sa fii empatic pana la un punct. in momentul in care nu obtii nici 1% empatie din cat dai (vezi functionarele acre), mi se pare normal sa schimbi atitudinea – la mine a functionat. si inca ceva, eu n-as putea accepta in veci sa le platesc sume nejustificate, clar, negru pe alb, si i-as cara prin instante pana s-ar satura. pana s-ar umple instantele si s-ar satura si ele si poate cine stie, vor incepe niste rotite sa se miste in sens invers:)

  41. Ce povestesti tu acia pare un pasaj din Urmuz.
    Si nu-i de mirare…
    Cand suntem neschimbati de 2050 de ani.
    De pe vremea dacilor.
    Dacilor alora de-i tot admiram.
    Si pe care Herodot i-a descris plastic de actual.
    Hoti, lenesi, betivi, repede vanzatori de neamuri pentru ceva avantaje…
    Ai doar doua variante.
    Te integrezi sau emigrezi!:))))
    Iar, daca ai dat de Cioran cel din tineretea legionara…
    Si te-ai tampit…
    Crezi in schimbare…
    Ie zicsta o cale de vindecare.
    (Re)citesti pe nenea Iancu.
    Ce vreau sa scriu?
    Iei „Momente si Schite”.
    Daca nu stii, te informezi, cam cand le-a pus in scris nea Carageale.
    Sa tot fie vre-o suta si ceva de ani.
    Au trecut peste noi doua mondiale, regii si comunistii.
    Am facut Romania dodoloata.
    Si-apoi am pierdut un sfert din ea.
    Ne-am schimbat prin tradari si asasinate.
    De la dictatura de dreapta extremala la stanga dictatoriala.
    Si invers.
    Las-o sa se deschiza. Pe ea-cartea.
    Unde-o fi…
    Si vezi daca pe alea 2 pagini unde s-a deschis minunatia nu sunt descrisi ceva cunoscuti de-ai tai.
    Daca nu cumva, cum am patit io, te vei regasi pe tine si ai tai.
    Apoi vezi daca mai visezi la schimbare! ;)

  42. Nu sunt PFA si sper ca nu inoportunez pentru ca imi dau cu parerea pe aceasta tema..!??
    Fac parte dintre fraierii care muncesc mult si cinstit, doar de 27 de ani, una din membrii „tur
    mei de angajati”; va asigur ca NU „pastem ferici
    ti” pe tot felul de plantatii, cu o siguranta cat
    se poate de aparenta, iar stresul NU este mic.
    Si noi ne lovim de aceleasi legi si persoane din
    sistemul administrativ, financiar, medical. Si noi
    platim impozite pe venit (lunar pana la data de 25
    ale lunii) la sectiile financiare, unde trebuie sa
    stam la cel putin 3 cozi pentru o singura plata; rate la banci, etc, etc, etc. Pentru toate orele
    si zilele pierdute, pentru toti nervii macinati pe
    banii nostri, munciti cinstit si din greu, „platim
    si cu ore, care se transforma in (destul de multe
    ) zile de concediu. Iar daca ai sefi straini, sunt
    de-a dreptul siderati ca trebuie sa lipsesti niste
    ore si chiar mai multe zile pentru aceeasi adeveri
    nta. Ar fi bine sa vedeti cum li se schimba mimica
    fetei atunci cand incerci sa le explici, jenata,
    de ce trebuie sa te invoiesti din nou de la servi-
    ciu. Nu noi ar trebui sa plecam, ci cei ce ne con
    duc cu legi aberante, nesimtite, care se schimba de la o zi la alta; incrangatura de caracatite care detin puterea, factorii de decizie ne otra-
    vesc la propriu si la figurat pentru cativa ar-
    ginti (ai lor). Ma scuzati pentru timpul pe care vi l-am consumat.

    1. Adi Hădean Author says:

      De acord. Multă lume a înțeles că asta-i povestea mea și atât. E povestea noastră, a tuturor celor care contribuim la bugetul Statului, chiar și a angajaților la Stat.

  43. Oh da, Camera 3…m-i se ridica paru’ numa cand aud. Imi amintesc cum trebuia sa merg acolo la 7:30 sa prind numar de ordine pt ora 11 ca sa imi dea „calculatie” cu care sa merg sa platesc jos la parter in fiecare luna aceeasi suma! (eram PFA cu norma de venit) M-i se pare strigator la cer ca un sistem informatic sa nu fie centralizat nici macar in interiorul cladirii, ce sa mai vorbim la nivel national. Cat despre ANAF, m-am trezit dupa aproape 3 ani cu o frumoasa poprire pe conturi, cum zici si tu, fara nicio notificare petru doua luni de pensie neplatita (recunosc, din dezinteres) la care s-au mai adunat ceva penalizari. Tin minte cand am terminat cu PFA-ul m-am dus la CAS si le-am lasat o notificare care au inregistrat-o cu numar de ordin, cum ca PFA-ul a fost dizolvat, si de la ANAF am reusit sa obtin ceva adeverinta ca n-am datorii la data desfiintarii PFA-ului. De pensii am uitat :(

  44. Am firma ‘de apartament’ cu sotu’. A fost cu un nume din 2007, in oct. 2012 am modificat sa fie cu alt nume (l-am trecut si pe sotu’ cu un CAEN nou si dadea aiurea vechiul nume).

    Ni s-au facut calculele LA ZI, pentru ca altfel nu se puteau face modificarile. Anul asta (dupa 8 luni de cand teoretic eram la zero – din calculele domnilor de acolo), imi vine scrisoare de la ANAF ca am de platit 13 lei impozit din 2011.

    Normal, intrebarea mea este cum dracu’ au calculat in 2012, daca s-au trezit dupa aia ca mai am de platit. Am facut plata, normal, pana la urma nu ai cu cine discuta.

    2. Acum o luna primesc poprire pe cont (de fapt poprirea s-a facut si pe un cont pe care firma NU-l mai foloseste din 2012. Acum suntem la BCR, contul in cauza era la BRD. Normal, domnul care a scris tidula si a facut demersurile, nu a mai avut timp sau chef sa se uite ca firma are un alt cont si doar de pe el exista activitate (plus ca acesta este si contul inregistrat oficial).

    Am primit poprire pe 552 de lei, 2 facturi care cica nu apareau ca platite. S-a interesat contabila acum 2 zile, mi-am ‘recuperat’ 267 de lei, dar 212 inca nu apar. Au disparut in triunghiul bermudelor sau ceva de genul. Mai am cateva zile pana sa nasc, deci nu am putere si nici nervi sa ma duc sa ma cert si sa-mi caut banii. Probabil dupa ce nasc, daca ii mai recuperez. Daca nu, trec faza la categoria ‘din romania’ si asta este …

    3. Asta e si mai noua … adica de azi …

    Primesc ieri de la contabila calculele pentru cat trebuie sa platesc la Bugetul de Asigurari si la ala de Stat. La ala de asigurari observ ca, desi teoretic as aparea ca fiind in concediu prenatal o jumatate de luna (deci teoretic platesc MAI PUTIN), am de platit dublu fata de cat platesc partea mea in mod normal.

    Cuget ca s-a imbatat femeia, cand mi-a calculat si o sun. Nu, nu e nicio greseala, daca apar in concediul respectiv nu se mai calculeaza pe sistemul prin care s-au calculat pana acum datoriile mele lunare la bunastarea sistemului, se foloseste alt sistem, normal, care mi-o trage regeste.

    Pentru ca nu am de unde sa mai scot bani amboulea sa platesc suplimente din astea anormale (strang bani sa platesc nasterea la o clinica ceva mai decenta decat spitalul de stat – desi sunt asigurata de 15 ani), am decis ca nu mai iau concediu prenatal, ca nu mi-l permit in ritmul asta.

    4. Din seria ‘ce-mi da statu’ pe banii mei’ … am o usoara anemie, pe care doctorita mea doreste sa o rezolve pana in ziua nasterii (pentru ca e mai indicat asa). Cum suplimentele de vitamine/fier nu m-au ajutat sa recuperez pe cat de repede isi doreste, saptamana viitoare voi merge la spital cate o ora sa mi se perfuzeze fierul in cauza. Normal, spitalul nu are nimic, deci am cumparat deja fiolele (cam 30 de lei bucata – sunt necesare 8 probabil in total).

    Daca as naste acolo, mi-as aduce ‘de acasa’ TOT (inclusiv trusa de epidurala si orice medicatie necesara mie si copilului, consumabilele pentru mine si copil, haine de spital, cearsafuri si perna – la halul in care sunt cele de spital e mai indicat) si se asteapta sa si ‘cadorisesc’ in stanga si in dreapta. In aceste conditii, vin foarte aproape de costurile PE FACTURA din clinica, unde voi merge eu, burtoiul cel mare si buletinul, iar clinica se va ocupa de noi cu tot ce ne trebuie in cele 5 zile pe care probabil le voi petrece in spital.

    Deci cam astea sunt exprientele si amarul meu pe ziua de azi :(

    1. Adi Hădean Author says:

      sună urît da’ mă tem c suntem mâncați. altfel, îți doresc naștere ușoară și multă bucurie:).

  45. Pleaca! Sunt de 20 ani in Canada si-mi reprosez ca am plecat prea târziu. Nu stiu ce spun altii de tara mea,dar in Ontario se traieste perfect. The best choice I’ve ever made. Sa speri ca ceva bun se va intâmpla in România este ridicol.

  46. Acum, eu ce să-ţi spun?

    Că am stat deoparte până acum, dar te-am citit ori de câte ori am putut?
    Că am urmărit „shit CHEF” şi am regretat că toţi măscăricii au loc unde ar trebui să fie interzişi?
    Că viaţa mea a fost mai…ăăă…pigmentată din punct de vedere al papilelor gustative, mergând pe drumurile sugerate de tine? Bine, nu vreau să fiu nedrept, am preluat tot ce am putut, de unde am putut. Dar ne-am inspirat amândoi, în proporţie covârşitoare, de la tine. Măi om, ne-a plăcut. Şi mulţumim. Ce oameni am fi dacă nu am spune asta? :)
    Că nimic, niciodată, nu se va face bine AICI?
    Că, iată, poţi scăpa din prăbuşirea unui avion, dar nu ai cum să scapi din ghearele autorităţilor române?
    Că…alte X, Y şi Z pe care le cunoşti bine şi nu mai este cazul să ţi le amintesc, având încredere în faptul că eşti genul de om care nu se răneşte inutil cu cărămida?

    Îţi spun toate acestea. Nu sunt sigur că te ajută. Dar ţi le spun.

    Aş putea să înşir zeci şi sute de cuvinte. Poate mii. Acesta este meritul României: dacă începi să vorbeşti de ea nu ai cum să termini. E un fel de şablon, recunosc, dar dacă „America este ţara tuturor posibilităţilor”, atunci România este ţara tuturor imposibilităţilor. Tot ce este imposibil se întâmplă aici. Inclusiv ca în anul 2014, an în care o aplicaţie jenantă pe nume Foursquare mă detectează la 50m de casă…autorităţile să nu fie capabile să salveze doi semeni care le plătesc salariile. Autorităţile…care dispun de sisteme ceva mai avansate decât mizeriile alea de telefoane mobile de care ne folosim.

    Pleacă. Acum. Nu, noi n-o să fim sănătoşi, aşa cum ne urezi. Nu că nu ţi-ai dori asta, sunt sigur că eşti sincer. Nu. Ci pentru că exact de doctorii români ne ferim. De la spartul venei când îţi faci nişte analize, până la a evita să-i prescrii un tratament pentru cancer unui om pentru că…ăăă…e bătrân (recte, 62 de ani)…de sistemul medical ne ferim cel mai mult. Dacă nu eşti visător, ştii asta. Ă, nu eşti visător. Ştii asta.

    Adi, am sacrificat ce mi-am dorit mai mult. Am spus, eu şi soţia mea, că nu ne dorim un copil. Măi, ni-l dorim, te asigur de asta, din anumite puncte de vedere. Dar nu putem oferi încă o victimă sistemului. Să nasc un copil AICI ar însemna să comit o crimă. Cum să-mi agresez făptura născută din propriul sânge? Ce părinte ar face asta, ce om dement ar încredinţa cea mai de preţ amprentă a sa unei ţări care se va şterge la cur cur cu ea încă din prima zi de naştere?
    Avem un pisic. E ca un copil. Nu cred că trebuie să-ţi spun…îi iau de mâncare, cer să văd termenul de expirare de pe pungă. Îi fac vaccin…la fel, termenul de expirare depe fiolă. Nu trebuie să-ţi spun că dacă nu făceam asta hrăneam pisicul cu mâncare expirată, nu?
    Ei, multiplic la un copil. Mi-am crescut sora, timp de 12 ani, undeva. Ştiu ce înseamnă un copil.
    Omule, NU. NU pot să distrug viaţa unui terţ, mai ales când ar urma să provină din mine. Pe atunci era uşor. Sau, era MAI uşor. Acum…există un singur drum. Groapa cu victime. Nu neapărat moarte. Mai ales vii.

    Pleacă, Adi. Pleacă şi pune deoparte 800 euro. Atât costă să renunţi la cetăţenia română. Mă rog, atât costa ultima dată când am verificat. Nu-i aşa că suntem o ţară foarte importantă de vreme ce naţiuni serioase nu percep o asemenea taxă?

    Pleacă, Adi. Unde vezi cu ochii.

    Şi nu.

    Eu nu am să consider că acesta este un exemplu pentru noi. Eu am să consider că acesta este pasul pe care l-ai făcut pentru a te apăra pe tine. Pentru că da, emigrarea nu mai ţine de „mai bine/mai mult/mai corect”. Ea ţine de apărare, este un reflex pavlovian în faţa a ceea ce trebuie să parcurgi zilnic.

    Suntem animale. Nu putem reacţiona sub o altă formă. Instincte. Mai ales, acela de a ne pune la adăpost, de a ne feri, de a ne salva. De România, în cazul acesta.

    Pleacă. Repede. Definitiv. Iremediabil.

    Iremediabil, exact aşa cum sunt lucrurile aici.

    Eu strâng pumnii. Şi sper că va veni undeva ziua în care o să ne putem cunoaşte la o cafea. Afară, Adi. ACOLO. Şi, dacă nu fericiţi, măcar liniştiţi.

    Baftă, omule.

  47. Nici ca puteai sa povestesti mai bine tot amalgamul de trairi prin care trece cineva cu PFA in Cluj! de cand am plecat din Cluj din 2008 cu PFA suspendat acolo, am dat peste putin alt sistem in locul in care am decis sa stau in prezent. De luni incep demersurile de inchidere irevocabila a PFA-ului pe Cluj. Sper sa reusesc doar cu plata in trezoreria statului si cu muuulti mai putin nervi decat in cazurile precedente prin care din pacate am trecut si eu si altii..pentru un doctor de familie in Brasov, tb adeverinta ca sunt asigurat in Cluj. Cate drumuri, cate telefoane, cati nervi si cate empatie!

  48. E foarte amuzant pinball-ul ăsta la ANAF.
    Și dacă suni să întrebi ceva, același lucru se întâmplă.
    Am vrut să cer o informație la un moment dat și m-au redirecționat după vreo 6 camere înapoi la biroul de informații unde întrebasem prima oară. Trebuia măcar să scrie TILT sau ceva pentru performanța aia. :))

  49. Ramona Kiss says:

    Oare la ANAF- Oradea, ai ajuns? Stii… locul acela unde mergi sa iti platesti darile (obligatoriu inainte de data limita, altfel a doua zi ti-s poprite conturile). La un ghiseu iti pune o semnatura, la un altul iti pune stampila, si te intorci la primul ghiseu sa verifice daca stampila a fost pusa, si abia apoi iti cere sa revii a doua zi, dupa ora 12… si in caz ca esti norocos. Trist este ca pierzi zile intregi de stat la coada, cand on-line, sau la un aparat montat in sediul ANAF,s-ar putea rezolva in 5 minute. Dar la noi nu se poate… ce s-ar face persoanele de la acele ghisee, fara un loc de munca? Ce sa facem… toata lumea trebuie sa castige o paine de undeva, nu conteaza pe spinarea cui. Pana una alta, iti sugerez sa-i ineci amarul in gatit… Un gand amar= o noua reteta inovatoare :)

  50. Atat timp cat o sa ne plangem pe bloguri, justificat ce-i drept, astia or sa ne calareasca. Actiune! Sederea in mica noastra celula confortabila, egoista si caldut, este doare o capcana. Deschideti ochii si vedeti ca ministerele, agentiile, guvernul, Parlamentul, presedintia este plina de aroganti, suficienti. Ce hotarare ati luat, deci?

    1. EMIGRARE ! asta este cea mai buna hotarare , sa lupti cu morile de vant ….nu are sens ,viata e prea scurta si merita traita mai civilizat

  51. Ma indoiesc, cu durere in suflet, ca tara asta „se va face bine” vreodata. Am decis la prima licarire de speranta „dinafara” sa imi iau talpasita. Urgent.

  52. si eu am avut un PFA..ca in doemniul IT era la moda candva si desi l-am inchis acu vreo 3 ani si mi-am platit de fiecare data toate darile..in fiecare an de craciun primesc o hartie de la sanatate(CAS) cum ca as avea de paltit undeva pe la vreo 1000 de ron. Din cate am observat, ce ajuta e: sa ceri sa ti se faca un control de la cas (care sa se termine cu un proces verbal in care sa se scrie exact cat mai ai de platit) si de fiecare data cand ai o problema cu ce si cat mai ai de paltit sa faci o ceree/contestatie la secretariatul institutiei adresata domnului director. A..si sa pastrezi toata corespondenta si toate chitantele platite vreodata. Eu asa am facut..si de atunci, in fiecare an, am cu ce sa demonstrez ca am platit si in fiecare an sa mi se anuleze sumele de plata care mi se atribuie in mod absolut injust.

  53. N-ai putut scrie mai repede articolul asta?! Din 23 ian. sunt PFA cu norma de venit, aici in Cluj. M-am ingrozit cand am citit articolul si comentariile celorlalti. Spuneti-mi ca glumiti! Emigrez! Help!

  54. Precum spune si Cristi, la fel si aici, in Danemarca totul e frumos organizat, o gramada se fac pe calculator; salvand timp pretios, bani, energie… oamenii sunt mai rabdatori… am terminat facultatea si as vrea sa ma pot intoarce acasa si sa aplic ceea ce am invatat peste hotare,sa’mi deschid o firma, o scoala.. as vrea sa fiu aproape de ai mei si sa fiu la casa mea. Nu sunt singura in aceasta situatie… insa nu avem la ce ne intoarce din pacate..iar tara nu face nimic pentru a’si aduce studentii inapoi. Ma doare ca ma simt nedorita de propria tara, cand cei de aici de afara, strainii, tin cu dintii de noi, toti internationalii cu potential..

  55. Buna. Frumos scris, ai dreptate, lucrez in sistem. E un haos …. putin spus. Din pacate victimele sunteti voi, cei care produceti bani pentru sistem. Imi pare sincer rau pt ce ai patit, dar asa e mai ales intr-un oras mare. Am o veste buna, zic eu, pt tine … din toamna acestui an se vor uni bazele de date ale finantelor, sanatatii, pensiilor si primariilor. E un imens pas inainte pt ca tu sa nu te mai plimbi aiurea prin toata tara dupa adeverinte. Desigur asta se va intampla daca domnii primari vor semna protocoalele de colaborare. Acum sunt obtuzi …. :)) just hope my friend, someday will be fine! Succes

  56. Din pacate, sistemul suntem noi insine. Bagam capul in nisip (micile noastre treburi zilnice, incepand cu cratita si terminand cu servicii diverse) si ni se pare ca nimic nu ne poate atinge atata vreme cat nu deranjam pe nimeni. FALS! In absenta reactiei noastre, sistemul creste, se umfla si-si distruge creatorul. Nu intelegeti de ani buni acest lucru simplu, mai ales voi, liderii de opinie, care ar fi trebuit sa reactionati de mult… Doar cand va ajunge cutitul la os va strigati amarul. Pai tu, Adi, ai putea strange o oaste puternica alaturi de tine. De ce n-o faci? Te astepti sa-si asume altii lupta si sa rezolve si problemele tale? Atunci, asteapta in tacere. Prefa-te ca pentru tine nu exista nimic altceva decat cratita. In acest moment trist pentru noi, nu exista cale de mijloc: ori lupti, ori inghiti. Te admir, Adi, esti un profesionist, ne inspiri, ai har, dar, imi pare rau sa-ti spun, esti egoist. Cand ai atata putere (da, ai puterea sa convingi o multime de oameni care cred in tine), asuma-ti lupta!

    1. Adi Hădean Author says:

      ce înseamnă „luptă”? pentru mine, înseamnă să-mi ajut semenii să vadă și alte căi, de aici, de la coada cratiței. înseamnă să mă străduiesc trei ani (de exemplu),pe munca mea, timpul meu și banii obținuți tot cu sudoarea mea, să fac un bine comunității în care trăiesc. înseamnă să îmi trăiesc fiecare zi ca și cum exemplul pozitiv pe care-l dau, ar conta. dacă prin „luptă” înțelegi că ar trebui să creez un eveniment pe facebook și să invit câteva zeci de mii de oameni să de „join”, mă tem că vedem lucrurile foarte diferit. recentele manifestări cu bătaie roșia montană și gazele de șist s-au soldat cu rezultate nule, prea puțini dintre noi rezonează cu cauzele comune. presupunând prin absurd că aș putea să scot un milion de oameni în stradă, mă tem că tot n-ar conta. după cum vezi, de 24 de ani, țara-i condusă de nesimțiți și infractori. nicio ieșire în stradă, din 1989 încoace, n-a schimbat nimic în bine, nici un vot n-a schimbat nimic în bine. dacă am intrat în ue, nu-i meritul conducătorilor pe care i-a avut țara ci e meritul celor pe care i-a avut europa, sper că-i clar lucrul ăsta, la fal cum ar trebui să fie clar că fără voință externă, 1989 se solda cu morți și atât iar azi eram un fel de ukraina. ce ar trebui să fac, mai mult decât fac deja, ca să nu mă acuzi tu de egoism? să intru în politică? oastea adunată de politruci, cu găleți și pungi de plastic, e singura care contează în românia. eu de așa o oaste mă lipsesc. prefer ca prin munca mea și exemplul meu să subțiez rândurile celor care s-ar vinde pe o gleată goală și o pelerină de unică folosință. alternativa ar fi haiducia, dar baladele-s pline de haiduci morți, boieri grași și vii, bine-mersi și un popor cărui a nu-i pasă.

  57. Alexandra says:

    Subscriu la intamplarea ta…prin care am trecut si eu…Dar eu nu mai am energie sa povestesc… E trist ce se intampla si …din pacate, se pare ca nu se va schimba nimic never-ever. :(

  58. Buna Adi, da, da cred ca e foarte frustrant. Si da, e trist. Insa ceva se schimba. Ai reușit sa schimbi multe, deși nu vezi acum. Sunt pași mici, de bebe, dar sunt totuși pași.
    Eu locuiesc intr-o alta tara, de mulți ani, unde e foarte fumos, foarte multe părți bune. Insa ce vreau sa iti spun acum, sunt si părțile mai puțin bune. Am o fetița de 5 ani si aștept de 5 luni o programare la un specialist oftamolog. De fiecare data când sun pt a afla o data pt programare, mi se spune ca nu au încă o data, dar ca e pe lista. E frustrant.
    Am un Băiețel de 1 an, si la fel, am nevoie sa fie văzut de un specialist , cu alta problema, dar programarea nu mai vine. Frustrant.
    In timpul sarcinii, mi-a luat vreo doua zile si vreo 20 de telefoane sa imi pot face o programare la doctor pt ca aveam Senzația ca sarcina e prea jos. Frustrant, având in vedere ca plătesc taxe si asigurare de sănătate.

    Da, e adevărat ca unele lcuuri merg mai ușor, ca poți sa stai in fata calculatorului , insa de fiecare data când încerci sa suni undeva, pt ceva, iti răspunde cineva in India, care nici măcar nu vorbește o engleză buna. Asta dacă ai noroc, si nu răspunde doar un robot. Si asta e frustrant.
    Sa trecem la educație, copii de 7, 8 ani sunt exmatriculati din școala, pt ca personalul nu face fata comportamentului agresiv. Really? La 7 ani???
    Da e o tara foarte organizata, insa poate prea organizata si prea multe reguli de health and safety….
    Si multe altele…..

    Lucrez ca si asistent social, si crede-ma vad multă mizerie in acesta frumoasa tara, si vad cum sistemul nu funcționează cum trebuie si mor copii.

    Dar așa cum ziceam, fiecare tara are părți bune si părți mai puțin bune. De noi depinde ce algem sa vedem, ce alegem sa facem si ce alegem sa trasmitem copiilor noștri.

    Si da, eu vad multe schimbări din 89, poate nu așa de mari sau vizibile cum ne-am dori, insa ele se întâmpla. Si tu ești una dintre ele.

    Si da, admir oamenii care au ieșit in strada pt cauza Roșiei montane, au făcut ce au simțit. Poate ca nu azi, sau maine, insa intr-o zi vor fi auziti.

    Keep going and be positive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close