Mâncarea de la mama-i cea mai bună. Să nu uitați asta. De fapt, sunt convins că n-ați uitat, sunt convins că nimic pe lume nu se compară cu mâncarea făcută de mamele voastre. Vă provoc să vă lăudați mamele. Cu derogare pentru bunici și mătuși mai pricepute. Ce ziceți? Încep eu, cu mâncarea din week-end-ul care tocmai se încheie.
Mama mea a făcut supă de găină (de casă), fripătură de pui și de porc și cartofi piure. Nu prea mănânc eu cartofi, dar cei de la mama-s buni și nici nu îngrașă. Și ne-a mai făcut mama și mălai dulce (rețeta e aici, mama a pus în plus vișine). Lângă mălaiul dulce, sirop de zmeură și apă rece, de izvor.
Eu am terminat. Acum, voi:).
Mama face ciorba de perișoare excelentă. Și prăjituri delicioase :D
Tata face ciorbă de burtă și ciorbă de fasole (cu ceva afumătură, dacă este).
Eu fac chestii dubioase :))
This is no life!
(… it’s paradise)
Supa de gaina de casa xD Si muma-mea face una absolut delicioasa (la fel si din porkinson)
Compot de caise verzi si visine, ryzogalo (orez cu lapte grecesc), ciorba de loboda, si musaca cum facea bunica nu face nimeni. mi-as da cativa ani din viata sa o mai am macar o zi langa mine sa le facem impreuna si sa o tin in brate.
musaca și ryzogalo vreau și eu:)
Mama şi bunica găteau foarte bine, dar mai ales erau mari specialiste în prăjituri. Îmi amintesc acum una din specialităţile mamei – o budincă de ciocolată cu migdale, fiartă în bain-marie, întro formă specială. Iar din cele făcute de bunica, „găluştele de aur” erau geniale!
Lucia, numa’ atât: carte de bucate :)
Să-ţi fie de bine, Ady !
Şi eu tocmai am făcut o musaca grozavă . Dar tare aş savura o supă de găină adevărată….
si eu vreau la mama acasuca…….(:. mama e o bucatareasa desavarsita….. n-as da pe nimic in lume ciorbele, supa de gaina, fripturile pe care le face. Ce sa mai zic prajiturile pe care le face…. cate zece sortimente de sarbatori…..vreau la mami acasuca…….Parca simt mirosul cozonacilor si mai ales al branzoicilor….. oricat as incerca nu-mi ies ca si ei.
Parca este vreo mancare facuta de mami care sa nu fie de neuitat….
Da de unde ! Tot ceea ce fac mamele moastre este DELICIOS !!!
Inclusiv clatitele facute de mami-meu sunt mult mai bune decat cele facute de mine.
Si face mami niste cozonaciiiiiii…de-o juma de metru de inalti.Deja simt mireasma cojii de lamaie din cuptor, ce danseaza la caldura cu nuca sau cu macul si cu alte bunatati .
Mi-ai adus aminte de copilarie,cand mergeam la bunici ,la tara ,si acesta era meniul de duminica.Delicios!Bineinteles ca toata mancarea gatita de bunica este cea mai gustoasa din lume(banuiesc ca pentru fiecare dintre noi este asa)
Mama facea o rulada cu serbet pe care n-am mai gasit-o niciunde !Bunica(din partea tatalui) facea o tocanita de ceapa muulta si cu cativa cartofiori de gustul careia imi amintesc pana oi muri (se manca cu mamaliguta!),bunica din partea mamei (ardeleanca)facea placinte cam cum ai facut tu ,o minunatie !Ce mai , gusturile din copilarie ne marcheaza pentru totdeauna.Imi pare rau ca nu le-am pretuit mai mult atunci cand trebuia !!
De ciorbe si supe sa nu mai vorbim. Imi ies si mie f. bune, dar mancarea de la mama e de la mama. Si cea de la „mamaia” era altceva. Cum face mama raciturile sau piftia nu mai face nimeni. Mai face niste saratele grozave si puiul cu smantana e divin. Bunica mea de pe tata facea un bors de pui de curte groooozav, galben auriu, cu mult bors de casa, acrrrrrrrrrrruuuu si cu piper boabe prin el. Cozonacii de Paste erau deliciosi si miroseau innebunitor cand abia ii scotea din cuptor: „babele” special facute pentru noi, astia micii erau cu extra-nuca si rahat si stafide. „Mamaia”, bunica de pe mama, facea niste placinte poale’n brau din categoria „mananci si plangi,mananci” – ca nu te puteai opri -, placinte cu urda si marar „auleu, mama”, julfa de Craciun, facuta in colaborare cu „tataia”, care facea un muschiulet de purcel si o toba si niste carnati, afumate si aromate fix cat trebuie, iar muraturile puse de el erau de sa te bati pe ele. Nu mai zic, ca mi-e dor si ma ia o pofta de fug de la serviciu.
mancarea de galbiori cu branza de oaie si usturoi, omleta cu legume si branza, barcutele-niste prajiturele uscate- bune bune de tot – plus ciorba de ardei umpluti, puiul pe sticla cu mujdei si tortul de mere cu nuca in aluat, dar astea le-am mai zis si pe facebook. :)
Noroc cu derogarea. Mama a fost un om extraordinar dar la gatit nu semana cu mama ei. Bunica de la Constanta care avea ceva sange bulgaresc putea sa faca o mancare buna din orice si facea niste placinte dobrogene cum n-am mancat in nici o alta parte, nicioadata. Si cu toate ca mama statea langa ia sa urmareasca cum facea supa de rosii, a ei nu iesea nicioadata ca a bunicii. Si cand o intrebam pe bunica: si cata sare sa pun? dadea din umeri si zicea: asa din ochi cat simti tu. Ea insa, simtea mai bine decat oriceine altcineva.
Eu sunt unul din copii aia din familii mai speciale in care tata gateste (spre norocul nostru :)) ) Tata este un adevarat maestru-bucatar, are o rabdare incredibila si un talent extraordinar. Dar pentru ca e loc de laudat mame…mama mea face niste capsuni cu smantana dementiale (da, chiar sunt ceea ce suna: capsuni peste care se toarna smantana si putin zahar) si oua cu smantana (adica pus smantana intr-o oala mica, cand se incalzeste se sparg ouale si se amesteca iute iute pana s-au inchegat). Ai spus ca despre bunici nu povestim, ca mie daca imi dai mana libera sa povestesc despre bunica mea o sa ai de 2 ori mai mare blogul :)) Sanatate multa oameni, ca tare dragi mai imi suneti! :D
cum nu povestim despre bunici? sigur că povestim:)
bunica mea dimineatza cateodata, nu m-am prins niciodata in functie de ce facea asta, da’ sigur era o logica, se trezea devreme si taia o gaina..si cand ne trezeam noi dimineatza ne astepta in farfurie o chestie calda facuta cu ceapa si maruntaiele din gaina aia care inca aburea in camara intr-un lighean cu apa fierbinte si pe care bunica o jumulea pana ii mancam noi ficatii (gainii ;))) … si era in mancarea aia ceva asa de bun, pe care nu l-am mai regasit niciodata nicaieri….
placintele alea de mai sus, buna mea le facea cu branza dulce cu galbenus si, cum iesea cate una din lespede (ca asa ii zicea si ea tigaii aleia urate si ciobite ca vai de mama ei, dar pe care nu voia sa o schimbe pentru toate tefloanele din lume) o punea in farfurie, si intindea peste ea o lingura de smantana care se topea, presara un pic de zahar si o taia in patru…erau cele mai delicioase sferturi de planinta pe care le-am mancat vreodata…semanau cu alea din pozele tale, dar ca erau dulci..
mama mea face cel mai bun sos de mere cu piure de cartofi si carne fiarta din supa de duminica. Imi dau azi seama, ca era o mancare inventata pentru copii mofturosi ca noi, care nu voiau sa manace carnea in supa si nici friptura de duminica din celelalte parti ale puiului…asa ca ne prostea cu aripoiarele fierte din supa si cartofii de la felul doi, legate cu sosul acela dulce acrisor facut din merele ramase de la prajitura din desert… ce nu fac saracii parinti….
supa de pasare la noii este ca si o farmacie pasarea e plina de antibiotice si nesaturati si asa continuam sanatate sii noroc
Mama facea „tort la metru” – special pentru ziua mea. Ultimele dati cand l-a facut nu i-a iesit, dar … gustul din copilarie … mmmm …. :) Bunica din partea lui tata facea o prajitura cu blat de albus si nuca, si deasupra cu ciocolata – aproape mi-a iesit si mie reteta ! :) Si bunica din partea mamei, o sa razi, dar cartofi prajiti ca la ea nu am mai mancat la nimeni ! In exterior crocanti, in interior moi … Si sotul meu spune la fel, ca nimeni nu face cartofii prajiti cum ii facea bunica mea :) A, da, si minciunelele, sa nu le uit :) Ca ma uita Doamne-Doamne mancand :)