Chec cu rahat turcesc de Buzau

Când eram eu mic de tot în Câmpulungul dintre muscele și deprindeam mai mult vizual arta gătitului în casa bunicilor, la parterul casei maiestuoase de pe Brâncoveanu locuia doamna Ionescu. A locuit atât de mult încât, întors după 30 de ani în clădirea cu 6 apartamente întru regăsirea liniștii, mi-a fost singura vecină. Mică, albă ca neaua și cu ochi albaștri ca cerul dimineților din iubitul meu oraș.
Nu părea pricepută în ale gătitului, zic eu și din pricina traiului solitar extrem de îndelungat. Făcea un singur desert și îl aducea mândră la ușă cu același aer satisfăcut pe care îl am eu când pun rețete pe siteul lui Adi Hădean. Bunică-mea mulțumea frumos, returna farfuria spălată cu gândul la propriile rețete din cu totul altă categorie și îmi punea repetitivul chec cu rahat colorat în față. Înainte însă, își punea ochelarii “de aproape”, îl sucea pe toate părțile și culegea din el o firimitură pe care o gusta oftând și părăsind zona căutând cu privirea ceva pe tavan. Eu săream toate aceste etape și treceam la zona esențială, anume mâncatul până la ultima bucățică.
Vă propun să îl facem azi în tava mare, să-l tăiem mai fistichiu și să-i dăm o glazură de portocale.
4 ouă
100 gr de zahăr
150 gr de făină
100 gr unt topit
1 plic praf de copt
O păstaie de vanilie sau esență de vanilie după gust
100 gr rahat colorat tocat cuburi
coaja răzuită de la o portocală

Separați albușurile de gălbenușuri. Bateți albușurile spumă cu un praf de sare. Amestecați zahărul cu gălbenușurile până se albesc și capătă o consistență cremoasă. Încorporați alternativ, lingură după lingură, făina și albușul, mestecând cu o spatulă de jos în sus. Adăugați pe parcurs și răzătura de portocală și untul topit, dar nu fierbinte.

Puneți într-o tavă nu de chec sau într-un vas de Jena. Aranjați din loc în loc cubulețele de rahat colorat și dați la cuptorul încins în prealabil, pentru 40 de minute la 170 de grade Celsius.

Pentru glazura de portocală puneți la foc într-o crăticioară 200 de grame zahăr cu 200 de ml de apă. Când siropul se leagă, devine mai gros, adăugați zeama unei jumătăți de portocală, coaja rasă și o linguriță de esență bună de portocale. Se mai lasă la foc până siropul capătă consistența celui de dulceață, picurând pe o lingură rece, nu mai curge ușor. Se lasă la răcit un sfert de ceas și apoi se amestecă energic cu o lingură de lemn până când devine cremos și albicios.

Se taie checul, se pune glazura și se decorează cu fructe.

Pe vremuri, checul ăsta se făcea numai din albușuri rămase de la alte găteli. Erau vremuri cu mai puțină risipă de alimente și mai mare generozitate în sentimente.
Ce să vă spun la final? România aia pe care o iubim înseamnă și plimbările cu platouri, farfuriuțe, șervețele pe scările clădirilor, pe la ușile vecinilor. O vrem înapoi? Nu avem decât să facem un chec, o tartă, niște gogoși și să sunăm încântați la vecina de jos, cu darul cel mai de preț în mână: păsarea și căldura umană.

Text & Foto: Costin Barbutz

Facebook 16 minutes & guests