Bucătăria lui Mircea Groza (9): Ketch-up de casă

247

Dragii mei, probabil știți, lipsesc din localitate. Asta nu înseamnă că trebuie să lipsească și rețeta de pe blog. Azi vă arăt (din nou) una din categoria „bine de știut, bine de făcut”, un fel de ketch-up de casă, incomparabil mai sănătos și cu siguranță mai gustos decât cel din supermarket. Rețeta mi-a fost trimisă de prietenul meu, Mircea Groza (cu poze cu tot). Vă poftesc să profitați de ea. Eu o fac destul de des.

Mircea Groza mi-a trimis cândva o găletuşă care conţinea o materie vâscoasă, roşie, parfumată şi teribil de gustoasă. Am pus din ea la paste, pe cartofii copţi şi probabil aş fi pus şi la pizza, dacă mi-ar fi plăcut să nenorocesc pizza adăugându-i un sos rece. I-am cerut atunci reţeta, mai ales că vorbisem despre ea pe www şi mi-i ceruseră unii dintre voi. Iată că, până la urmă, i-a venit vremea:

Ardei gras (roşu), morcovi, ţelină, ceapă, usturoi. Toate se trec prin maşina de tocat.
ketch1.jpg

Legumele se pun la călit în puţin ulei.
ketch2.jpg

După ce se înmoaie legumele, li se adaugă sucul de roşii, o foaie de dafin, două fire de busuioc uscat, sare, piper, poate puţină miere dacă vreţi un sos mai dulce, ardei iute, uscat şi măcinat, dacă vă place să mâncaţi picant.
ketch3.jpg

Se lasă să fiarbă…
ketch4.jpg

…până scade.
ketch5.jpg

Sosul se trece prin sită, să nu rămână în el particule prea mari.

ketch7.jpg

Stă în frigider chiar şi două săptămâni iar dacă-l fierbeţi încă o dată şi-l puneţi într-un borcan închis ermetic, puteţi să-l păstraţi luni de zile.
ketch8.jpg

Hai, că e uşor de făcut şi e mult, mult mai sănătos decât mizeriile pe care le puteţi găsi în hypermarket. Merită să vă petreceţi o oră din viaţă învârtind în oală.
ketch9.jpg

Join the Conversation

  1. acum i zic la puiu sa facem si noi…..miam miam…

  2. Cred ca asa e facut si Tomi :))

  3. Radu-Mihai says:

    Exact asa il facem si noi! :)

  4. Iese exceptional si daca pleci doar cu ceapa si usturoi in cateva linguri de ulei de masline. De fapt asa se face un sos clasic de rosii :-). See here:
    http://rouxbe.com/cooking-school/lessons/49-how-to-make-tomato-sauce

  5. Domnu’ autor, fie-va mila, va rog, si de noi, astia amaratii, care suntem pofticiosi, dar nepriceputi.
    Asa imi vruse soarta – si (ne)gandirea – incat nu m-am invrednicit sa invat sa bucatarisesc la vremea potrivita, si acum cunostintele subsemnatului sunt sub cele minimale necesare cuiva care vrea sa inceapa sa invete sa gateasca (ca sa nu mai vorbesc de estimarea unei retete cum este cea prezentata in acest articol).
    De-bine-de-rau am invatat deja ce inseamna sa tai „julien”, dar pt mine inca este o enigma cantitatea numita „un praf” (spre exemplu de sare), ca sa nu spun ca HABAR N-AM – CAT anume (concret) trebuie incarcata „o lingurita” sau „o lingura” dintr-un produs, cu atat mai mult la produsele pastos-vascoase sau pulverulent-autoagregabile (Sic! :P ) care permit variatii mari ale cantitatii cu care se incarca ustensila intre „ras” si „cu varf” („cu varf” CAT?) (cum ar fi spre exemplu untura sau boiaua).
    Presupun ca dupa ce voi fi dobandit o oarecare experienta culinara, insasi mentionarea produselor va fi sugestiva in privinta proportiilor de adoptat (eu spre exemplu am reusit deja sa-mi fac o idee cam care este proportia considerata „corespunzatoare” intre morcov, patrunjel, pastarnac si telina atunci cand se mentioneaza doar „zarzavaturi”) dar deocamdata n-am reusit inca sa-mi clarific acest gen de raporturi si la ALTE ingrediente care participa la realizarea produsului final – si prezentul articol constituie un f bun exemplu: deja stiu destul ca sa nu presupun ca ar trebui sa pun usturoi/ceapa in cantitati mai mari decat cele pt morcovi/ardei gras, dar deocamdata TOT nu stiu CAM CARE anume ar fi proportia „ideala” intre ingrediente pt ca produsul final sa se prezinte sub forma unei paste atat de gustoasa si aromata cum o descrieti.
    Sunt convins ca aici nu se prepara produse farmaceutice si ca deci produsele nu se cantaresc „la gram”, tot asa cum stiu ca pe de o parte gusturile individuale difera, si ca pe de alta parte notiunea de „un …” (spre exemplu „un ardei iute”) ramane TERIBIL de imprecisa, odata ce nu se specifica nici marimea acestuia, nici gradul de iuteala, dar – macar cu titlu orientativ, pt inceput – ati putea sa specificati cantitatile fie numeric, in text, fie (ca si pana acum – si poate mai sugestiv (cel putin pt mine) decat cifrele) sub forma pozarii cantitatilor complete utilizate, dar in asa fel incat acestea sa fie vizibile in integralitatea lor pt a fi estimabile „la ochi”. Din perspectiva mea personala (recunosc, foarte egoista), posibilitatea aprecierii cantitatilor precumpaneste asupra esteticului fotografiei in cauza, dar – dupa cat am constatat pana acum, aveti un simt estetic iesit din comun, astfel incat nu ma indoiesc de faptul ca veti reusi ca produsele sa le prezentati in felul in care va rugasem eu reusind totodata sa le dati SI o estetica deosebita.

    Off-topic (cu totul): Nu aveti va rog posibilitatea sa ne oferiti varianta abonarii prin mail SI la comentariile de la articol? (Aceasta solicitare este cauzata de lipsa mea de cunostinte SI in domeniul virtual – aceasta posibilitate fiind singura pe care reusesc s-o exploatez in mod eficient!)

    Cerandu-va scuze pt ca „m-am intins” atata, va multumesc anticipat pt bunavointa si intelegere!
    Sa aveti o zi buna si o viata frumoasa (iar pt dumneavoastra se impune urarea ca aceasta sa fie SI gustoasa si aromata! :D ) Multa sanatate! Spor si succes in continuare!

  6. Victor, o să încerc să fiu scurt:-)
    un praf de sare e sinonim cu o pișcătură de sare sau un vârf de cuțit de sare. adică exact atât cât ai lua prinzând cu trei degete.
    în cele mai multe dintre cazuri (mă refer aici la cazurile în care rețeta nu-i scrisă cu gramaj cu tot), proporțiile dintre ingrediente țin de bun simț și de gustul fiecăruia. adică dacă știm că morcovul e dulce și țelina e sărată, o să încercăm să avem un echilibru între cele două, dacă știm că nu ne place picant, punem exact atât de mult din ardeiul pe care-l avem la îndemână și din care AM GUSTAT, încât mâncarea noastră să fie ușor de mâncat. cât despre încîrcarea lingurițelor și a lingurilor, cu vârf înseamnă…cu vârf, adică dacă ieie cu lingura din punga cu făină, făina din lingură va avea forma unei movilițe cu vârf. dacă vrei o lingură rasă, razi vârful și gata. sper că lămuririle mele vor fi de folos și sunt gata oricând să dau și altele:-)

  7. cat m-am chinuit cu tata saptamana trecuta sa facem un sos d-asta:))

  8. cristina says:

    eu ,dupa atatea retete imi doresc sa ajung in restaurantul in care gatesti :-)

    1. nu are din pacate un restaurant
      esti norocos daca participi la un eveniment la care gateste Mircea Groza!!!! iam iamm!!

  9. cristina says:

    o idee pentru ceva de post ,te rog?

  10. cristina says:

    multumesc

  11. Tare mi-ar fi de folos daca mi-ai spune si proportiile rosii-legume,ca de facut,sigur il fac!
    Mi-ai facut viata mai frumoasa cu felul tau de a prezenta minunatele retete cu umor,nostalgie si o sensibilitate care nu mai credeam ca exista in sufletul multor oameni!
    Ma bucur ca de pe Trilulilu te-am gasit aici si stiu ca atunci cand am nevoie,te gasesc tot aici,cu retetele tale cu tot.
    Ca pe un bun si vechi prieten.
    Dupa vacanta,cand fiica mea va pleca la facultate,va pleca cu adresa blogului tau! Ca sa aiba si ea acolo o farama de acasa!

  12. adihadean Author says:

    Nusa, la un kilogram de legume amestecate dup[ pofta inimii tale, adaugi trei litri de suc de roșii sau un litru jumate de roșii pasate și un litru de apă.

  13. Multumesc!

  14. Esta receta esta deliciosa, es con seguridad mucho mas sana y rica que cualquier producto que encontramos en el mercado

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close