Epilog

E sfârșitul unui an de generoasă găzduire în bucătăria lui Adi Hadean care, în cazul meu, coincide cu obținerea diplomei oficiale de bucătar. Probabil nu voi profesa deoarece socotesc mai important să fac ce mă pricep mai bine și anume să scriu despre bucătărie, mâncare, oameni implicați în acest spectaculos fenomen.
Îmi voi continua activitatea de fotograf și promoter pentru restaurante, baruri și hoteluri, dar și de realizator de portofolii foto pentru bucătari și chefi. Nu în ultimul rând voi lucra la cartea promisă.
Colaborarea cu Adrian Hădean a fost una extrem de corectă. Eu, am încercat să-mi depășesc limitele și să aduc rețete noi pe un site care greu lasă loc pentru așa ceva, el s-a achitat cu prisosință de toate promisiunile făcute. Fiecare a respectat munca celuilalt, impresia rămasă în urma acestui an fiind una de fairplay și bucurie, lipsită de încordări care în acest domeniu, zic eu, nu își au rostul.
Le mulțumesc încă o dată celor care au apreciat postările mele și m-au încurajat și mulțumesc iubitei mele Silvia pentru un alt an minunat împreună.
Și pentru că această ultimă temă este una liberă, aleg să o transform într-un interviu, dulce și glumeață răzbunare pentru un an de gătit cu program impus.

Costin Barbutz: Adrian Hădean, de ce ai ales să gătești și nu altceva? Nu te deranjează cand spui că ești bucătar în timp ce alții se recomandă medici, avocați etc.?
Adrian Hădean: Uite, vezi, aici trișezi și pui două întrebări într-un singur paragraf. Nu-i nimic. Nu mă deranjează, după cum nu mă deranjează că-s bucătar și nu avocat. Nu-mi trăiesc viața măsurându-mi-o cu viețile altora. Când e destul de viguroasă, nu trebuie s-o pui pe masă, s-o vadă toți. Viața, la asta mă refer. Comparațiile sunt făcute mereu de cei nesiguri sau tulburați într-un fel de propria viață. Nu e cazul. Fac mâncare pentru că-mi place și pentru că m-a ales, nu am ales. Mi-a bătut la ușă de când mă știu și a avut răbdare până am fost pregătit pentru asta.
Costin Barbutz: Mai există un viitor pentru blogger-itul culinar în România?
Adrian Hădean: Sigur că da, atâta timp cât va mai fi internet, atâta timp cât va mai fi în regulă să mâncăm. Nu știu cum va arăta viitorul ăsta, dacă-mi sugerezi cumva direcția asta pentru răspuns.
Costin Barbutz: Care crezi că va fi tendința anului 2016 după burgerii lui 2015?
Adrian Hădean: Tendința anului 2016, mocnită în ultimii ani, se manifestă din plin deja și este disprețul față de alți bucătari și față de munca lor. Văd asta la foarte mulți bucătari români pe care nu-i urmăresc, dar care-mi apar în feed-uri de te miri unde, nu o văd de loc la mulții bucătari străini pe care-i urmăresc zilnic, constant. Încerc să nu mă implic în trend și să-mi văd de trendurile mele, toate având legătură cu munca și cu învățarea.
Costin Barbutz: Ce ar trebui să dai românilor de astazi de mâncare pentru a avea un local relativ plin?
Adrian Hădean: Nu mă interesează subiectul în felul acesta. E frumos să ai un local plin, dar e și mai frumos să ai un local plin cu clienții pe care ți-i dorești. Ca idee generală, indiferent de zona în care alegi să activezi, de la cantină la fine dining, poți să umpli săli cu două condiții: să gătești bine și să vinzi mâncarea la prețul corect. Sigur că există cantine mizerabile pline mereu, dar asta-i o excepție, întocmai ca localurile de fine dining pentru snobi, adică localurile de fițe. Extremele nu mă atrag foarte tare, prefer zona mediană.
Costin Barbutz: Dacă ai putea să dai o lege, una singură, care ar fi?
Adrian Hădean: Nici măcar nu pot să mă gândesc la asta fără să fiu grozav de recunoscător pentru faptul că nu mă obligă nimeni să dau vreo lege.
Costin Barbutz: Ce ai mâncat ultima oară?
Adrian Hădean: Supă de vită cu tăieței groși.
Costin Barbutz: Ai primit vreo ofertă serioasă din strainatate?
Adrian Hădean: În ce sens? Să joc la Barcelona? Nu. Altfel, am gătit des (nu neapărat destul) în străinătate și e foarte posibil să o fac din nou. Nu sunt legat de glie, familia mea e foarte mobilă și suficient de relaxată încât să nu fie o problemă o detașare de o lună sau două săptămâni sau mai mult, dacă-i cazul. Sau o navetă. Suntem obișnuiți cu felul acesta de viață. Să mă angajez pe termen lung sau nedeterminat într-un restaurant, fie el în țară sau în străinătate nu reprezintă o tentație pentru mine. Sunt implicat deja în suficient de multe afaceri în zona culinară, muncesc deja foarte mult pentru a face și vinde mâncare de calitate. Provocările mele vin din altă zonă și dacă accept propuneri legate de alte restaurante sau alte afaceri pe lângă ale mele o fac doar pentru că-mi dau ocazia să mai învăț lucruri interesante în timp ce-s plătit pentru asta. Pentru că deși oamenii mă plătesc pentru experiența pe care o am deja, tratez fiecare proiect nou ca pe o nouă viață. Încerc să aduc aer proaspăt acolo unde intru.
Costin Barbutz: Ce încerci să realizezi cu noua campanie #stopwastingromania?
Adrian Hădean: Să trag un semnal de alarmă. Asta pentru început. Apoi să ajut la apariția unei legi care să-i ajute pe restauratori să irosească mai puțin, cu efecte clare în zona prețurilor din alimentația publică. Dar pentru asta mai e cale lungă de făcut.
Costin Barbutz: La cât te-ai culcat aseară? La cât te-ai trezit azi dimineață?
Adrian Hădean: M-am culcat puțin după miezul nopții, m-am trezit la 7 și jumătate.
Costin Barbutz: Adi Hadean!?
Adrian Hădean: Costin Barbutz, mă bucur că am avut ocazia și-ți mulțumesc pentru ultimele 12 luni din viața ta. Să fii sănătos!
Costin Barbutz: Multumesc!

Text & Foto: Costin Barbutz

Facebook 16 minutes & guests