Nu-i ca aia de la Genin (if iu nou uat ai min), da’ posibil să vă placă chiar mai mult.
Eu am făcut-o așa: am condimentat niște filé de pui (mușchii mici de la piept) cu sare, piper, chili, sumac, chimion arăbesc, turmeric, boia dulce. Am turnat peste și o lingură de ulei. Am amestecat bine și am lăsat la rece o oră. Am făcut o salată din frunze de iceberg, roșii mici, ceapă roșie, castraveți din saramură, ardei iute. Fără dressing. Am fript puiul într-o tigaie antiaderentă. Am încălzit o lipie (am luat lavaș de la Mega de peste drum). Am uns lipia cu hummus (găsiți aici mai multe rețete), am stropit cu sriracha și am clădit prânzul de azi exact așa cum îl vedeți.
Știți că ați avut parte de o șaorma bună dacă simțiți nevoia să faceți un duș imediat ce ați mâncat-o.
Să fiți sănătoși.
Servus Adi, mă bucur tare că am dat tine ( de blogul tau)
Ce mai îmi lasă gura apă la rețetele tale.
Insa da-mi voie la o provocare.
Nu stiu daca îşi mai aminteşte lumea,… era un obicei stravechi care are loc in fiecare an in zilele astea de trenduri noi cu viruşi si consecvențele lor de rigoare.
Ca daca ar fi lumea un pic mai smerită poate că nu ajungeam aici.
Se numea el Postul Paştelui. O chestie fenomenală dealtfel independent de crezul si religia fiecăruia.
Cu noi ăştia ca mine, mai arhaici, ce faci?
Că io una tare aş fi bucuroasa curioasă.
Cu multă stimă şi sinceritate,
Ioana
Dacă ții post este decizia ta și exclusiv a ta. Precum este și urmărirea postărilor pe un blog. Poți să nu te uiți dacă ții post și te deranjează.
Nu este ok să intri cu bocancii religioși peste tot și să ai pretenția de la ceilalți să îți respecte ție postul.