În copilărie (când aveam 3 ani, adică) nu cunoșteam semnificația, ba nici măcar existența cuvântului „poftă”. Nu-i bai, cunoșteam foarte bine în schimb semnificația cuvântului ‘foame”, pe care-l foloseam de câte ori era nevoie, fără teamă. Și îmi era foame de cireșe, foame de pită cu untură și roșii, foame de înghețată, foame de carne ori de salată de vinete. Azi mi-e foame de omletă. Așa că-mi propun un experiment tehnic. Adică să pun câteva fâșii de bacon într-o tigaie antiaderentă, fără ulei, să le las să se rumenească discret pe o parte, să le întorc pe cealaltă și să torn peste ele câteva ouă bătute bine și prăfuite cu sare și piper. Oare ce-o putea ieși de aici?
De întors omleta n-am întors-o, doar am împăturat-o după un minut de stat în tigaie. Cu tot cu fâșiile de bacon captive-n ou.
Grozav îmi place rumeneala asta!
Să fiți sănătoși.
Daaa, combinatia asta merge foarte bine :D
Eu mai incerc cu dovlecei sau cu felii de mozarella uscata in loc de bacon, iese la fel de buna.
si mie-mi place rumeneala aia!!!
v-a fi pranzul meu;;) cu ceva mai multa salata langa
cat despre copilarie…totul e bun la tara, acolo ai o foame continua:)
raman imprimate insa tocanita de pui cu mamaliga, palanetele cu varza sau prune, facute in cuptorul cocator:) si coaja laterala, foarte bine rumenita a painii de casa, proaspat scoasa din cuptor;)
o fac si eu demult!….e preferata lui fiu-meu!….miroase bestial si e foarte buna.
Nene Hadene, ia incearca matale treaba asta: taie un cartof mediu/mare (io bag unu’ mare) cubuletze, pune-l la prajit, asezoneaza cu ceva acolo, (Delikat la mine), apoi pune peste cartofi niste sunca taiata tot cubuletze, sparge niste oua (dupa pofta inimii, io pun 5-6), rade niste branza/cascaval si apuca-te sa amesteci temeinic. Daca ai chef, mai pune ceva condiment (mai am diverse traznai ramase din pachetele de mancare militara, pizza seasoning, red pepper, seasoning blend si alte de-astea). Apoi scotzi pe-o farfurie si servesti, sau bagi intr-o tortilla sa-l servesti pe post de taco. :p
Sweeper, mulțam de idee:)
Mina, să-ți trăiască!
Alexandrina, iubesc viața la țară, păcat că mă întâlnesc cu ea tot mai rar
Crinutza, pun pariu că-i bună și așa:)
Pai bre, cand mai ajung prin Cluj ii iau pe Groparele si pe Flo Arhire si venim sa ne bestializam la matale-n bucatarie. Deal?
buuun;) şi eu am ceva omlete la activ:) ciulea-i fan declarat ratotă!:)
Exact asa se exprima si nepotelul meu: „mi-e foame de…” :)))
Mie chiar mi s-a facut foame cand am vazut omleta asta! E mic dejunul meu preferat…
Imi placea sa mananc oua jumari facute de bunicul.
Note to self: Nu mai citi adihadean.ro dupa 7 seara :D
e clar lu Adi ii plac omletele :))
De obicei vara, mai ales cand venea tata CFR-istu dimineata dupa o nopate de lucru ii placea sa-i facem la micul dejun un fel de tocanita din multa ceapa, ardei, rosii, peste care dupa ce se faceau bine, bine „botracaleam” niste oua- 5, 6 ca eram 4 persoane. Sau alta varianta era cu slanina prajita ( mama ce ne mai placea!) peste care se puneau cate oua era nevoie. Cam in stilul asta se manaca omleta in copilaria mea……acum muuulta vreme
Mai fac si acuma, dar mai rar si in general la sfarsit de saptamana cand suntem acasa dimineata