Cunoaște-ți bloggerul: Oana Olguța

232

Ești ceea ce mănânci?

Da, ești ceea ce mănânci! Nu sunt adepta dietelor de niciun fel, cred într-un stil de viață echilibrat care include fructe și legume de sezon, carne din surse cât mai sigure și produse lactate (ce-ar fi viața fără brânză?!), dar și dulciuri. Sunt întrebată de multe ori dacă eu chiar mănânc din ceea ce gătesc (postez 3 rețete pe săptămână în total, aici și pe blogul personal și adesea aceste rețete sunt dulciuri, probabil de aici întrebarea) și răspunsul e da, mănânc, dar fără a face excese. În plus, prefer să fac cantități mici, astfel încat să-mi permit să gătesc cât mai variat și prefer calitatea peste cantitate, cu atât mai mult când vine vorba de deserturi.

Acasă sau la restaurant?

În marea parte a timpului acasă, cu familia. Gătim aproape zilnic de cele mai multe ori pentru că ai mei se plictisesc repede de un fel de mâncare și gătitul pentru mai multe zile o dată nu s-a dovedit a fi o strategie care să funcționeze pentru noi. Așa că sunt aproape zilnic în bucătarie, fie făcând ceva sărat (ciorbele de orice fel au mare trecere la noi în familie), fie ceva dulce.

Școlit sau auto-educat?

Deși am facut și cursuri de cofetar, tind să raspund auto-educat. Întotdeauna mi-a placut studiul individual, așa că nu a fost nicio problemă să gasesc surse de încredere de unde să-mi iau informațiile, să învăț iar mai apoi să experimentez. O dată ce ți-ai dezvoltat niște tehnici și elemente de bază, lucrurile devin mai ușoare pentru că le poți combina într-un mod cât mai creativ, te poți juca până găsești un echilibru și apoi lucrurile par că vin de la sine. Da, sigur, cursul a fost un câștig, dar nicidecum nu mi-a adus toate cunoștințele pe care le am astăzi. Astea au venit prin prisma unei pasiuni imense pentru orice înseamnă desert, de la tehnică la modul în care ingredientele pot fi combinate, la chimia din spatele unei rețete, la cromatică și texturi.

Comentezi emisiunile culinare de la tv?

Cine nu le comentează?!  Da, urmăresc cu mare drag emisiuni culinare, atât de la noi, cât și din străinătate și le comentez dacă se întâmplă să-mi sară în ochi vreo greșeală sau sa fiu prinsă de punctele culminante ale unei rețete. Adesea stau cu sufletul la gură pentru vreun concurent sau privesc minute în șir absorbită de ce se explică în emisiune.

Trei bucătari care te inspiră:

Dintre bucătari i-aș numi pe Alain Ducasse, Joel Rebouchon și Gordon Ramsay, dar o să-l nominalizezși pe chef Antonio Bachour, acesta din urma fiind cel pe care îl admir cel mai mult când vine vorba de deserturi, cel al cărui profil de Instagram îl vizitez zilnic și a cărui carte de rețete o deschid ori de câte ori simt nevoia să-mi limpezesc gândurile. E probabil omul pe care mi-aș dori să-l cunosc în viața asta cel mai mult, un exemplu de tehnică, creativitate și modestie cum rar îți este dat să vezi.

Te influențează părerea cititorilor despre rețetele pe care le postezi?

Da, mă influențează părerea cititorilor în sensul în care îmi doresc ca fiecare rețetă postată săfie încercată de cât mai multe persoane și să le și iasă rețeta. Nimic din ce postez nu e regizat ori manipulat să arate bine și atât și chiar au fost suficiente rețete care nu au ajuns să fie publicate pentru că nu am fost eu mulțumită de rezultat întâi de toate.Mereu m-am pus la dispoziția cititorilor mei răspunzându-le la comentarii și ajutându-i cu sfaturi ori asistență în caz că s-au împotmolit la vreo rețetă pentru că nu-mi doresc ca rețetele mele să se transforme in dezastre.

Te influențează părerea prietenilor despre mâncarea pe care o gătești?

Da, mă influențează pentru că sunt persoane la care țin și cărora încerc să le ofer mici bucurii culinare ori de câte ori ne întâlnim. Răsplata cea mai mare a unui bucatar/cofetar e să știe că ce a gătit a plăcut invitaților, până la urmă asta urmărim cu toții, nu?!

Ai emoții când gătești pentru oameni care plătesc penttru mâncarea ta?

Da, întotdeauna. De câte ori gătesc pentru familie ori prieteni, știu la ce să mă aștept, stiu ce le place și ce nu, dar când gătesc pentru persoane pe care nu le cunosc, emoțiile sunt mult mai mari. Sunt o perfecționistă de fel și extrem de meticuloasa când vine vorba de detalii, așa că mereu mă gândesc că poate am greșit pe undeva, poate decorul/platingul ar fi putut fi mai bun, poate nu o să le placă și stau cu sufletul la gură până primesc orice fel de feedback – până la urmă și critica poate fi constructivă!

Ce nu te întreabă nimeni, dar ai vrea să răspunzi?

Nu m-a întrebat nimeni până acum care e desertul meu preferat și aș vrea să răspund pentru că mulți presupun că e ceva nemaivazut, nemaiîntâlnit, eu postând pe blog rețete adesea complexe, dar de fapt eu mă topesc după perele în vin roșu sau alb, însoțite de cel mai simplu sos posibil – reducție de vin roșu. Mi se pare unul dintre cele mai simple și totuși cele mai elegante, delicioase și versatile deserturi posibile, cu posibilități de servire atât de variate.

Care e răspunsul?

Un citat pe care îl ador spune „chocolate is the answer, who cares what the question is” – ciocolata este răspunsul, cui îi pasă care e întrebarea!

11021105_720066158092049_2898874980638115146_n

Join the Conversation

  1. ma bucur enorm ca am avut ocazia sa te cunosc si personal, Olguta! si categoric, „chocolate is the answer”!

  2. Adi, te apreciez mult (ca om si pentru munca ta), insa as vrea sa te rog sa corectezi „cunoaste-ti”, in acest context e „cunoasteti”. Ar fi fost „cunoaste-ti” in exemplul: „Cunoaste-ti propriul corp”. Mult succes in continuare!

    1. Adi Hădean Author says:

      nu, pentru că în acest context, „cunoaște-ți bloggerul” se referă la bloggerul tău. adică acela care scrie pentru tine, aici, tu, cititorul, fiind beneficiarul direct.

  3. Mădălina says:

    S-ar putea să mă înșel, dar în cel de-al doilea paragraf s-a spus „prefer cantitatea peste calitate”, fapt ce m-a lăsat puțin confuză, pentru că restul discursului implică inversul afirmației. :)

    1. Multumesc, Madalina. Chiar asa este, s-a strecurat o greseala. Calitate peste cantitate.

  4. sorin krumholtz says:

    domnule hadean, santeti nu numai un mare chef, ci si un mare diplomat. cat-pe-ce era sa am aceiasi reactie ca si cei care au scris inaintea mea (D.D. si Madalina), dar am vazut raspunsul dumneavoastra; ati „iesit” cu eleganta din acuzatiile gramaticale. nu am ce spune, desi sant convins ca este vorba despre o omeneasca gresala. poate, totusi, schimbati titlul, ca sa nu fie neantelegeri?!

    1. Adi Hădean Author says:

      regret, dar nu e o greșeală, e o exprimare pe cât de normală, pe cât de intenționată. și regret doar pentru că normalul a ajuns să aibă nevoie de atâtea explicații.

  5. sorin krumholtz says:

    n.b.: blogger-ul nu este „al tau”, ci al tuturor, de aia este blogger!!! nici dumneavoastra, domnule hadean nu va adresati mie, sorin, va adresati tuturor celor care va citesc!!! cu cat ma gandesc mai mult, sant tot mai convins ca titlul trebuie schimbat! dar, ce sa-i faci, sant foarte rari cei dispusi sa-si accepte gresala!!!

  6. Nu vreti sa lasam forma un pic deoparte si sa vedem si fondul, domnilor profesori?

  7. Domnu’ Hădea-n! Se scrie „blogger-ul” nu „bloggerul” că nu suntem rurali. DOOM-ul zice, om-ul se supune. Gramatofililor, asta v-a scăpat. :)

    1. Adi Hădean Author says:

      :)

  8. sorin krumholtz says:

    De acord, domnule Razvan, poate aveti dreptate!!! Cu o mica remarca: va rog, fara ironii. Sant sigur ca nici unul dintre noi nu s-a vrut profesor, s-a vrut doar un iubitor de limba romana.
    Fiecare dintre noi a raspuns civilizat, ne-am spus parerea si atat.
    Arta culinara vom incerca sa invatam tot de la domnul Hadean!!!

  9. sorin krumholtz says:

    Stimate si iubite domn Hadean,
    Tin sa-mi cer scuze ca am intrat in tot soiul de polemici inutile si ieftine. Din start mi-a fost frica – ar putea aparea mahalaua agramata (sau pilita) si va va obliga la un zambet amar si la o reactie de tipul „:)” Eu unul voi continua sa va apreciez si sa astept ale dumneavoastra sfaturi, ganduri, idei, a dumneavoastra filozofie culinara. Va scrie, va apreciaza, va iubeste, un anonim „care se hraneste” cu blogg-ul dumneavoastra de cativa ani buni. Ne despart 32 ani de cand eu nu mai vorbesc (primordial) romaneste, dar am ramas cu respectul, cu sfintenia pentru limba mea materna, sfintenie „imprimata” atat de parinti, cat si de un minunat profesor de limba romana, acolo, in orasul unic care se numeste Piatra Neamt. Si ne mai despart si vreo 2.000 km, eu traind in locul „in care a inceput totul”. Va urez sa aveti forta sa continuati, iar eu, ca si altii care desigur, va iubesc, chiar daca nu au fost de acord cu dumneavoastra, sa avem destula forta si sanatate pentru a citi si a invata.

    1. Adi Hădean Author says:

      Doamne ajută! Mulțumesc.

  10. Parafrazez: daca ciocolata nu re, nimic nu e….cel putin pt mine.
    Finete si senzatia ca….parca simt (olfactiv) cum aromeste locul tau de gatit, Olguta!

    Frumoase postari/ retete, frumos blog!
    Felicitari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close