Cunoaște-ți bloggerul – Costin Bărbutz

212

1. Ești ceea ce mănânci?

Cred că mâncarea are un rol complex în viața noastră; a evoluat în acest fel. Nu e numai combustibil, ne certifică o anumită identitate culturală, ne ajută să fim aproape de ceilalți, ne suscită curiozitatea și ne dezvoltă creativitatea.

Întorcându-mă strict la întrebarea “Eşti ceea ce mănânci?”, în cazul în care atunci când te autodefinești, prima caracteristică personală care-ți vine în minte cu privire la tine este:  vegetarian, carnivor, ovolactic, galactic, ești ceea ce mănânci, altfel nu, la fel cum nu ești ceea ce dormi sau ceea ce te speli.

2. Acasă sau la restaurant?

Acasă și la restaurant. Dincolo de ocazii, lene, vacanță, iau masa la restaurant pentru a vedea cum gătesc alții. Nu poți să te prezinți frumos în lumea bucătăriei fără să fii deschis la noi experiențe, fără să apreciezi și fără să critici în egală măsură munca altora. E extraordinar să găsești unde nu te aștepți un bucătar extraordinar, am pățit la Alba-Iulia zilele trecute la un soi de pub-restaurant din cartierul Cetate. De asemenea, e fantastic să vezi cum niște chefi recunoscuți reușesc să gătească constant oribil. Sunt două localuri în Timișoara în care revin și mă minunez de fiecare dată. Mănânc prost, dar mi se autoconfirmă talentul de bucătar.

Ah, da, sarmale, papanași și clătite nu gătesc niciodată acasă, ăsta e un alt motiv serios să mă duc la restaurant.

3. Școlit sau auto-educat?

Din toate punctele de vedere auto-educat. Orice școală am făcut cu excepția orelor de flaut și pregătirii din armată, a fost o frână în calea educației mele. Pentru foarte mulți, școala e o necesitate, pentru alți mulți, fără falsă modestie, școala e o pierdere incredibilă de vreme. Îmi regret studiile superioare și post universitare și mă bucur că am renunțat la timp la cursul de bucătar autorizat de Ministerul Muncii și protecției Sociale COR bla-bla. În același timp, regret că nu am gătit mai mult alături de bunica mea de la Câmpulung și de vară-mea de la Pănătău.

În altă ordine de idei, cred că tinerii care vor să devină bucătari trebuiesă învețe lucrurile de bază într-o școală, nu toți am avutnorocul unor bucătari fabuloși în familie. Spun într-o școală și nu într-o bucătărie profesionistă pentru că într-o școală înveți cum trebuie să faci, nu cum poți să trișezi, înveți cum trebuie să arate și ce norme trebuie să respecte o bucătărie, nu cum se poate cădea la mica înțelegere cu DSV-ul. În plus, alegând o școală cu suflu nou și dau exemplul celei conduse de Adi Hădean, nu cu intenția de a-l peria, ești învățat să te conectezi la realitatea cererii de pe piață, să te autopromovezi, să te vinzi la certa valoare și mai ales să ai principii. Orice s-ar spune rău despre ele, e bine să le ai. Nu știi când îți folosesc. ☺

4) Comentezi emisiunile culinare de la tv?

Niciodată în scris, numai prin viu grai. Foarte viu. Nu vreți să știți cât de viu.

5)Trei bucătari care te inspiră:

Gătesc în fiecare zi, foarte variat și uneori pentru un număr mare de persoane și asta numai pentru a le face în ciudă eventualilor detractori. În fapt, doresc ca pas cu pas să devin un bun, plăcut și apreciat scriitor culinar, așa încât nu mă simt vizat să enumăr trei mari chefi din haute cuisine, în schimb țin să-l amintesc cu multă dragoste pe marele Păstorel Teodoreanu, un bon viveur de poveste și o bază a inspirației mele.

Altcineva, mama lui Antonio Passarelli. E o doamnă din Sicilia pe care n-am cunoscut-o, nu am văzut-o și nu am citit-o, dar dacă jumătate din lucrurile pe care le spune fiul ei sunt adevărate, regret că nu am mâncat ceva gătit de domnia sa de fiecare dată când mă așez la masă.

Să fie trei! Jamie Oliver. Oricât de plini de importanța propriei genialități am fi, trebuie să recunoaștem că omul ăsta este de o creativitate și un bun simț al bucătăriei uluitoare. A creat o marcă recunoscută unanim și ăsta nu e puțin lucru.

6) Te influențează părerea cititorilor despre rețetele pe care le postezi?

Dacă scopul meu este să atrag cititori pe site sau pe pagina de Facebook, e absolut natural să mă influențeze. Blogger-itul culinar e 80 % o chestiune de marketing. Din păcate, mulți dintre consumatorii acestor pagini virtuale sunt semidocți virulenți. În mod natural, tocmai aceștia sunt inflexibili și, orice ai face, nu înțeleg că gătitul e o chestiune de gust, adaptare, evoluție. Sentințe inchizitoriale nu se mai pot da în ziua de azi nici măcar la sosurile de bază din bucătăria franceză.

Din fericire, scopul meu nu este să devin un blogger culinar de succes, ci un povestitor, scriitor pe hârtie, consultant și uneori critic avizat în acest domeniu. Treaba asta îmi îngustează nișa de public și îmi lărgește starea de grație.

7) Te influențează părerea prietenilor despre mâncarea pe care o gătești?

Da, în cel mai înalt grad. Proba talentului în bucătărie e simplă: gătești savuros ești bun, gătești prost și pictezi minunat în farfurie, ești un dobitoc gomos. Dacă mâncarea ta e foarte bună la gust și frumos prezentată, îți vei da seama de valoarea ta din privirea mesenilor, prieteni sau mai puțin.

8) Ai emoții când gătești pentru oameni care plătesc pentru mâncarea ta?

Continuând ce spuneam, nici una dintre bunele calități de mai sus nu te face bucătar și cu atât mai puțin chef. Bucătar, în sensul de bucătar bun, ești când gătești pe bani, pentru un oarecare număr de clienți dintr-un local, la o calitate constantă, îngrijind savoarea mâncării și frumusețea farfuriei. Emoții deosebite nu pot să spun că am, dar respect pentru banii celui care plătește, întotdeauna, iar respectul meu nu e o figură de stil.

  9) Ce nu te întreabă nimeni, dar ai vrea să răspunzi?

Cum se face brânza care se vinde în piaţă?

 10) Care e răspunsul?

Am lucrat o vreme pentru o fabrică de brânză cu peste 800 de furnizori de lapte. Verificam pe teren calitatea materiei prime. Dacă găseam prezență de antibiotic în laptele din răcitor,  domnul cioban îl făcea brânză pe care o vindea în piață. E o crimă să-I dai unui copil un astfel de aliment. Culmea e că ai impresia că-I oferi ceva foarte sănătos.

Despre condițiile de igienă în care se mulge, păstrează și prepară laptele la noi, nu vreți să știți. Rusticul e rustic, dar un răcitor nespălat de luni de zile, vase cu lapte din care aduni muștele plutitoare cu palma înainte de a face minunata brânză de la ţărani, balega de pe jos din brânzărie… Știți imaginile cu mizeria din spațiul de depozitare al unor restaurante prinse de autorități? Gândiți-vă că pe ciobani nu-i controlează aproape nimeni niciodată. Știu foarte mulți care nu au văzut în viața lor un inspector al DSV. Orice fabrică refuză laptele muls și păstrat în astfel de condiții, aceștia fiind controlați aproape zilnic de autorități. Ce se refuză ajunge brânză pe piață.

Și încă ceva, foarte important, într-o buna zi am să adun într-o organizație niște anacronici din ăștia ca mine și am să ma duc să testez prin piețe prezența de lapte de vacă în scumpa brânză de oaie. Îmi vine să emigrez instantaneu când un nesimțit îmi spune că nu știu ce brânză e 100% din lapte de oaie, când e limpede pentru orice om trecut de o anumită vârstă că e peste 50%  din lapte de vacă.

E posibil să fie și excepții de cinste și curățenie. Eu nu le-am cunoscut. Extrapolând, până nu vom renunța la cultul șmecheriei promovat atât de generos în România, nu vom avea mâncare cinstită pe masa de acasă sau de la restaurant, oricât de buni bucătari am fi.

*Am trimis același interviu celorlalți trei oameni care scriu de ceva vreme aici, pe adihadean.ro. Poate că-i momentul să-i cunoașteți și altfel, așa că, săptămâna asta veți citi despre ei, nu despre mâncarea lor. Azi, Costin Bărbutz.

costin bărbutz

Join the Conversation

  1. Mă bucur de cunoștință, Costin Bărbuț!
    O idee fericită, de a ne face cunoștință mai îndeaproape cu voi! Felicitări cui a avut această inspirație! Cred că Adi Hădean a fost acela.

    Să aveți zile frumoase!

  2. Mi-a placut articolul. Denota o personalitate echilibrata si de o calitate deosebita.
    Mi-a placut enorm punctul pe „i” pus cu referirea la branza de pe piata. „Naturala”….oare mai stim sensul cuvantului?

    Va urmaresc retetele si citesc cu placere textul ce la insoteste.

    Succes in continuare!

  3. Felicitari pentru interviu! Si totusi…ce branza sa alegem, si de la ce producator? Pentru sanatatea copiilor nostri…

    1. Silvia Barbutz says:

      Ca si gust, ce gasim ambalat in supermarket nu e la fel ca la piata, dar faptul ca e produs de o fabrica ne dam cel putin garantia unor controale privind igiena, calitatea materiei prime si a produsului finit.

  4. Popescu Ionel Claudiu says:

    Rânduri de o reala valoare si pe alocuri insotite de ..tristul adevăr al zilei de azi!! Respect!!

  5. Sincer, direct si la obiect, asa cum ne-am obisnuit deja din partea lui Costin Barbutz. Multumiri pentru specificatiile despre branza, chiar daca o buna parte le stiam, nu pentru ca as fi lucrat in domeniu, ci pentru ca am spirit de observatie si niste papile olfactive si gustative iesite dn comun :) Da, branza de oaie miroase a vaca, al naibii de tare :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close