Festivalul cașcavelei „reloaded”

Dragilor, anul acesta lucrez împreună cu Unisol la un nou episod culinar gustos și cât se poate de sănătos. Mi-am pus imaginația și priceperea la lucru pentru a aduce în fața voastră câteva rețete noi. Le veți descoperi aici, pe blog, în curând. Între timp, pentru că toamna-i aici și pentru că e rodnică și blândă cu noi zilele astea, voi porni alături de Unisol într-un turneu prin România, în locuri în care oamenii sărbătoresc bucatele și construiesc în felul acesta renumele lor. În acest week-end ne putem întâlni, de vreți, la Valea Doftanei, la Festivalul Cașcavelei. Am fost și anul trecut și tare fain a fost. Sper să ne vedem pe acolo cât mai mulți, sănătoși și cu voie bună. Bucurie, „zacuscă” e numele tău!

Înainte de a vă da rețeta, e musai să vă spun că, așa cum promiteam la începutul verii, merg mai departe cu misiunea pe care mi-am asumat-o împreună cu Unisol, adică remodelarea bucătăriei tradiționale românești pentru a o face mai digerabilă, mai sănătoasă dar la feld e gustoasă. Avem pentru voi o mulțime de surprize pentru sezonul toamnă-iarnă (să nu credeți că am stat degeaba toată vara) și, ca să o luăm binișor cu începutul, ne ocupăm mai întâi de partea conservelor. Așadar, zacusca. Am luat rețeta de la domnul doctor :) (care nu-i nouă, e chiar străveche) și m-am jucat puțin cu ea. Pentru 16 borcane de 370 de grame plus câteva linguri de uns rapid pe pâine, am folosit 5 kilograme de vinete, 3 kilograme de ardei kapia, 3 kilograme de gogoșari, un kilogram de ceapă, jumătate de litru de ulei, patru foi de dafin, o linguriță de sare, 20 de boabe de piper și o jumătate de linguriță de zahăr. toate astea s-au scăldat în trei litri de bulion, adică suc de roșii cu pulpă (să fim înțeleși).

Am copt vinetele, ardeii și gogoșarii pe grătar. Asta înseamnă că-i un pic de lucru dar merită, poți în felul ăsta să scapi de pieile de ardei și de gogoșar, care nu-s între prietenii aparatului digestiv. De asemenea, poți să scapi de semințele lor, chiar și de semințele vinetelor, dacă se întâmplă ca acestea să fie foarte multe (nu poți să scapi de toate, dar cu cât îndepărtezi mai multe, cu atât mai bine).

Am curățat ceapa și am tăiat-o în cuburi mari pe care le-am pus pe foc mic, împreună cu uleiul (am preferat să reduc mult cantitatea de ulei, dacă-i ceva ce nu-mi place, apoi de bună seamă nu-mi place o zacuscă uleioasă). Am făcut focul atât de mic încât i-a luat aproape o oră cepei să se înmoaie corespunzător. Între timp, vinetele, ardeii și gogoșarii se scurgeau încet și se răceau suficient de mult pentru a fi tocate. Nu am tocat nimic cu mașina, le-am tocat pe toate cu cuțitul. E adevărat, vinetele se transformă într-o pastă destul de fină dar ardeii și gogoșarii sunt identificabili în poveste, la fel și ceapa. Buun. După ce s-a înmuiat ceapa, am pus peste ea ardeii și gogoșarii și ardeii iar după o jumătate de ceas, tot pe foc mic, am pus vinetele și mirodeniile.După ce s-a omogenizat conținutul ceaunului, am turnat bulionul și am lăsat să fiarbă. Când am socotit că a scăzut destul de mult, am pus sarea și zahărul, am amestecat și am extras foile de dafin, care pot să dea gust amar mâncărurilor dacă-s ținute prea mult.