Prăjituri tradiționale la Albac

412

Update: 15.09, ora 20.03

Am așteptat până la această oră comentariile voastre. Vă mulțumesc pentru ele. Mi-au trezit amintiri, efect pe care cu siguranță l-au produs asupra tuturor, lucru care, iată, ne-a făcut un pic mai buni și un pic mai bogați. Cartea din biblioteca mea va pleca de data aceasta la Irina (tocmai i-am trimis un mail pe adresa cu care s-a înregistrat la comentarii). Vă mulțumesc tuturor.

Săptămâna trecută am fost la Albac, la Târgul Național de Turism Rural, manifestare organizată de autoritățile județene din Alba și de cele locale. Am fost invitat să fac parte din juriul concursului gastronomic, alături de Cosmin Toma, chef și interpret de muzică populară din Alba (mulțumesc pentru carte) și de Ștefan Pădure, fost vicepreședinte Angst și actual promotor al mâncării tradiționale românești.

Anul acesta, concursul culinar a avut ca temă prăjiturile, în două secțiuni, una dedicat deserturilor cu fructe de pădure, cealaltă dedicată deserturilor cu brânză. Am gustat o mulțime de prăjituri și prăjiturele, pandișpanuri, mălai, checuri, clătite, plăcinte pe lespede, ba chiar și câteva torturi. Am apreciat aspectul, gustul de bună seamă, caracterul tradițional dar și inventivitatea persoanei care a făcut prăjiturile (știți desigur că sunt partizanul reinventării bucătăriei românești). N-a fost ușor, toți participanții au luat concursul foarte în serios și s-au pregătit cum au știut mai bine. O să vă dau câteva poze de acolo și vă las cu o întrebare: ce deserturi tradiționale cunoașteți? Dacă răspundeți la întrebarea asta cu liniuță și adăugați o scurtă descriere a fiecărui desert (fără rețetă), vă puteți alege cu o carte culinară, din biblioteca mea. Sigur că o să dau cartea cui vreau eu, după criterii doar de mine știute (sunt convins că nu vom avea discuții pe tema asta). Voi alege câștigătorul în cursul zilei de mâine și-i voi trimite cartea prin poștă, cu condiția să-mi dea o adresă din România. Succes.

Join the Conversation

  1. chec (așa-i zicea vară-mea, pentru „domni”) cu sămăcișă (lapte acru). nu știu cât e de tradițional, dar sigur e din produse naturale și se măsoară cu cana și „după oci” și n-am auzit de el decât la mama-n sat.

  2. grigore maria-ruxandra says:

    Placinta cu mere e un desert traditional.Si daca in umplutura mai adaugam pe langa mere si zahar si putina scortisoara,e cu adevarat fabuloasa si devine preparatul ideal de mancat in timpul iernilor geroase,de preferat exact langa cutorul in care s-a copt si care nu s-a racit inca……

  3. Dana Niculescu says:

    Pai:
    – placinte :- cu braza(foaie taraneasca, branza dulce grasa, zahar, zahar vanilat si stafide)
    – mere (foaie taraneasca, mere rase si calite, zahar si muuulta scortisoara – mer si cateva stafide sau un pumn doua de nuci)
    – dovleac (foaia taraneasca, dovleac calit, zahar si scortisoara)

    – gogosi (fix ca cele facute de mama ta)
    – cozonaci (cu nuca muuulta si cacao)
    – pasca – tradionala cu branza, nu cu ciocolata ca in zilele noastre
    – cornulete (cu rahat sau cu gem)

    Gata ma opresc ca am salivat destul!

  4. No, tocmai ce am trimis mesaj la mama sa-mi pregateasca o prajitura cu prune si una cu mere. Oricat de mult ma straduiesc nu au acelasi gust ca la mama acasa :) Si daca tot revin pe meleaguri romanesti, macar sa profit.
    In schimb am o nedumerire. Am vazut intr-o poza o eticheta pe care scrie scoverji, dar arata ca niste clatite. Sunt clatite, dar pe plan local se numesc scoverji? Intreb, pt ca eu stiu de la buni, ca scoverjile sunt un pic altfel. Buna mea le face din aluatul de gogosi si seamana mai degraba cu turtele din poza ta. :)
    Acum fiecare gospodina si fiecare regiune a tarii cu dulciurile si denumirile lor… Eu eram doar curioasa :)
    O zi faina!

  5. „Intorsura” o placinta din aia cu foaie care se intinde cat masa (sau chiar mai mare) cu branza dulce sau sarata (uneori cu mere – la cerere).

  6. Ei ei….Apusenii nostri frumosi….deserturi traditionale zici? avand in vedere ca eu am crescut la Sohodil(acolo, aproape de Albac) bineinteles ca cel mai traditional desert erau placintele cu branza facute de bunicuta mea draga si servite cu lapte din belsug…..alaturi de placinte ne facea intotdeauna si placinte in tava cu branza dulce, mere, prune…dar, fiindca era o gasopodina desavarsita ne alinta si cu tortde ciocolata la fiecare aniversare, cu clatite, cu malai copt etc…
    Frumoase amintiri mi-ai tezit cu acest articol….felicitari si spor la treaba sa ai in continuare!!!!!!

  7. Alivanca – e mai cunoscauta pentru varanta dulce desi in Bucovina are variante sarate, din malai, branza praspata de vaci si smantana.
    Poale in brau – in varianta dulce cu branza multa si stafide
    Amandoua imi aduc Bucovina si copilaria in casa de fiecare data si sunt traditionale, de necontestat.

  8. Haiose – facute de bunica. Trebuie sa „rada” haiosele, altfel nu-s reusite. Umplute cu magiun, sau cu dulceata groasa de mure sau cu nuci…Dementiale!
    Cocorada sau palanet: cu branza sau urda. Desigur, poate fi umpluta si cu varza sau ceapa, da’ atunci trece din categoria desert la cea de gustare. Exceptionale, oricum.
    Pacat ca nu mai are cine sa ne faca, noi, invataceii nu ne ridicam la inaltimea maestrului.

  9. – Pancove(gogosi)cu silvoiz(dulceata de prune)şi cu mult zahar pudra pe deasupra.

    Nu stiu cat de traditional sau din zona noastra (Baia Mare) este dar cu siguranta de fiecare data cand mănânc asa ceva imi aduc aminte de copilarie, viata la tara, bunici.

  10. Ioana Crisan says:

    Eu am avut o surpriza placuta in Rohia vara asta cand dupa ce mi-am parcat masina in curtea unei doamne din zona, inainte de plecare dupa slujba ne-a servit si cu prajituri facute de ea. Cel mai mult m-a impresionat prajitura cu branza de vaci dulce si aromata specifica zonei noastre. De data asta, prajitura cu branza era de sarbatoare deci nu era cu aluat sfarmicios ci era asezata pe un pandispan pufos uns cu gem de caise acrisor si peste branza un strat subtire lucios de glazura de fructe. Incredibil de buna a fost prajitura dar si gestul in sine.

  11. Pai nu stiu daca-s chiar traditionale, avand in vedere ca le cam facea strabunica mea (care era unguroiaica), dar imi adic cu drag aminte de fiecare dintre ele:
    – smarni (un fel de aluat de gris prajit pe care il mancam cu zahar presarat deasupra si cu fructe din compot);
    – gomboti cu prune (adica galuste din faina si cartofi umplute cu prune);
    – taietei cu mac/nuca, in functie de preferinte (taietei de casa, nu stiu daca le facea ceva special, fierti si amestecati cu mac macinat – sau nuca – si zahar sau miere).

  12. Placinte cu aluat simplu( apa, faina si o piscatura de sare):
    – placinte pe tigaie( in genul placintelor codresti), doar ca stiu sa le impatur altfel, cu zamatisha ( ou si sare)

    Placinte cu aluat dospit:
    – placinte carpite cu zamatisha dulce pe tigaie
    – placinte pe tigaie(se intinde o foaie, umplutura se pune pe o jumate, si cu cealalata jumate se acopera, se preseaza bine la capete) cu cartofi si ceapa, cu bostan, cu ceapa.
    – sucituri la cuptor( cu mere si scortisoara, cu zamatisha dulce) se intinde o foaie, apoi se pune branza/merele pe toata foaia, si se ruleaza, se pun cate doua in tava, si se ung cu ou.
    – placinte cu prune, varza, zamatisha dulce, impaturate in genul branzoaicelor.
    – gogosi, langosi

    Prajituri:
    – cu foi cu miere, albinita
    – cu trei foi si o crema( nu stiu numele) :)))
    – biscuiti spritati
    – prajitura cu branza/mere, si cu blat de pandispan( jumatate din cantitatea de blat se pune in tava la cuptor, cand s-a intarit putin blatul, se pune branza/merele, nu prea zemoasa, si cealalta jumatate de pandispan)
    – prajitura cu branza cu doua foi( preferata mea) foile sunt cu cacao, iar in branza se pune oua de casa, pentru a fi un contrast super. Se face o coca din ou, smantana, untura( io pun unt),cacao faina. Branza se face cu zahar, unt frecat cu galbenusuri, si doua linguri de faina, la urma se incorporeaza albusele batute spuma. Se intinde o foaie, se pune in tava, apoi branza si iar o foiae, si se da la cuptor.

    Alte deserturi:
    – mere coapte
    – porumb uscat si smicurat, pus la fiert cu multa apa, si pentru multe ore. se serveste cu zahar
    – haiose
    – scoverzi (clatite), scoverzi cu branza dulce pe tigaie

    Daca imi mai aduc aminte, mai scriu :))))

  13. Pai daca tot e toamna nu pot sa ma gandesc decat la galustele din gris cu prune pe care le face bunica sau o placinta de dovleac cu scortisoara aburinda si dovleac copt cu vanilie pe langa ea… Toate servite in decor cu pomi aramii si o halba de must dulce.

  14. Dolongaci.
    Foaie intinsa subtirel, subtirel si incretita ca fusta de pionier, branzica, lapte cum doar in reclame gasesti si nu la supermarket, miere si 1h nemasurata in nerabdarea copiilor, zgaiti langa usa cuptorului. Totul facut in casa, de la faina la miere si bineinteles consumat la poarta cu prietenii stirbi si plini de noroi pe picioare.
    O spun aici desi nu este cel mai autentic produs romanesc, dar cred ca merita o coronita pentru imbinarea perfecta a gustului simplu. Si pentru ca in amintirile mele si sper ale voastre, laptele cald, proaspat si cu continut nelimitat de grasime este prietenul cel mai bun al serilor cand, fugariti de bunici, ne ascundeam in patuc sub plapuma, ca sa ne descopere abia dimineata.

    Placinta asta udata cu lapte am descoperit-o la Mamaie, care pe undeva are niste radacini sarbe. Nu-i musai sa fie traditionala, dar merita sa ne-o amintim. E prea buna… revin cu reteta, de vreti.

  15. Traditionale zici?
    Scovergile cu cas de oaie si rosii parfumate de gradina. Ah, cand facea mamaia mea scovergi nu aveam rabdare sa le lasam sa se raceasca!! (Dumnezeu sa o odihneasca!)
    Borsul de cartofi noi cu leustean, acrit cu agurida. Bestial! Neaparat cu toate ingredientele din gradina!
    Turtele facute de cealalta mamaie, in postul Craciunului, cu nuca macinata si miere! Ne lingeam degetele si erau mereu prea putine pentru pofta noastra de copii!
    Gogosile galbene cu oua de pasari de casa (rate si gaini), lasate preaaaa mult la crescut (asa ni se parea pe-atunci) si unse cu magiun de prune.
    Acestea sunt mancarurile pe care mi le amintesc eu… cu parfum de copilarie. :)

  16. AMUZA CARMEN says:

    Dragul meu….maicuta mea…care e putin suparata pe mine acum, pregateste cel mai bun gem cu mere, pere si menta iar gemul de prune e cu cacao nu cu scortisoara….si asta nu-i tot! sa fim sanatosi cu totii! (aaa:nu mi-ai pus foto de la festival, da’ sa sti ca nu m-am suparat)

  17. Adriana Elena Stanescu says:

    Poale-n brau – cele facute de bunica mea sunt desertul copilariei mele, cu un aluat dulce apropiat cu cel de cozonac, cu branza de vaci si de oi, cu oua si cu zahar, proaspat scoase din cuptor, rumenite si pudrate cu zahar… yummy! cred ca o sun pe bunica sa imi mai faca!!!

  18. Adela Sabou says:

    Bunica mea facea „prajitura”. Ii zice asa fiindca era singura optiune pe care o avea atunci cand ii venea o turma de nepoti in vizita. Era facuta cu foi cu oua, zahar, unsoare si faina, silvoita (dulceata de prune) si pe deasupra presara zahar tos.

    Traditionale mi se mai par si:
    – salamul de biscuiti cu rom si biscuiti Petit Beurre sau Raliu :)
    – prajitura cu visine facuta din blat, visine zemoase din compot si data la cuptor cu un strat de albusuri de ou bine batute
    – si pancovele sau ciurighelele!

  19. Malai cu lapte, facut cu lapte acru de casa si faina de porumb galbena ca si galbenusul de ou. Cernuta, insa cu granule mai mari decat cea din magazin. Iar cand era gata coapta, ca „sa nu fie inecacioasa” zicea buna, turna peste ea un ibric de lapte fierbinte, care o facea cremoasa minune mare. Si apoi, pune-te pe asteptat, pana se racoreste putin, „ca sa nu te doara burta de la ea!!” Explicatia asta n-a avut efect niciodata la un copil! Eh… ce vremuri bune!

  20. La bunica-mea in oltenia se fac
    – omizi (faina, zahar, oua si ceva condimente, din care iese un aluat ce e dat prin masina si se rupe in forma de batoane, apoi se coace in cuptor. E un desert „spornic” si se patreaza nealterate multe zile.)
    – boboneti (se fac cu o zi inainte de Ajunul Craciunului, sunt asemanatori cu mucenicii de Pasti: dintr-un aluat ca de paine se fac ineluse mici sau o fundita si se fierb in apa cu zahar. Se mananca cu nuci).

  21. Asta cu „traditionalul” e o discutie luunga si fara sfarsit :) Din punctul meu de vedere, deserturile traditionale sunt cele cu care am crescut, asa ca pe ele o sa le trec aici in primul rand:
    – semilune (pandispan galben de la ouale de casa, cu nuca macinata si zahar pudra deasupra, taiat cu paharul in forma de semiluna)
    – tort de biscuiti – preferatul meu cand eram mica, era facut cu biscuiti inmuiati in cafea si o crema facuta cu unt, zahar, gabenusuri si arome
    – bombe cu visine
    – prajitura cu visine (pandispan + visine proaspete sau din borcan)
    – chec in nenumarate versiuni, dar mai ales cel cu nuca
    – clatite cu dulceata de toate felurile
    – clatite cu flori de salcam
    – „chirosti” – un fel de gogosi ce aveau in aluat si cartofi fierti si sfaramati
    – turta dulce, cu multa miere si bucatele de nuca, fara glazurile din ziua de azi
    – gogosi mari cat o farfurie, gogosele din cele micute si rotunjoare, uneori cu gem, dar de cele mai multe ori doar tavalite bine prin zahar
    – papanasi fierti – preferatii mei la gradinita
    – gris cu lapte si un pic de dulceata deasupra
    – orez cu lapte si multa scortisoara
    – colarezi = un fel de firimituri mai mari din ou+faina, fierte in lapte dulce si aromat
    – „nuci” – fursecuri in forma de nuci, cu crema in mijloc
    – compoturi de toate felurile, dar mai ales de mere, pere si prune
    – dulceata de orice, servita in farfurioare cat jumatate de palma, langa un pahar de apa rece de izvor
    – mucenici – fierti (cum facea mama) sau copti (cum facea bunica)
    – cornulete cu osanza, umplute cu gem, gem si nuca sau rahat
    – „tavalita” – un fel de negresa trecuta prin sirop si apoi tavalita bine prin nuca macinata – as fi mancat toata tava, sau cel putin asta credeam cand eram mica :D
    – macaroane cu pesmet (asta era in perioadele in care banii erau cam putini) sau cu pesmet si nuca
    – cozonac cu orice, chiar si simplu – mirosea casa 2 zile cand ii facea mama, era o nebunie. Acum ii fac eu si pentru mama, am preluat stafeta de la ea :)
    – placinte cu mere, placinte cu branza dulce si stafide
    – spuma de fructe, mai ales de capsuni, zmeura sau fragute adunate de noi

    In ultimii ani, de cand bunica nu mai e si mama nu prea mai poate face, am mai adoptat deserturi traditionale din zonele pe care le-am vizitat. Ar fi asa:
    – gris copt – gris cu lapte si scortisoara in compozitie, lasat sa se raceasca pana cand poate fi taiat felii. Se trec feliile prin ou cu zahar si se prajesc.
    – clatite banatene/Ana Lugojana – umplute cu branza dulce+galbenusuri+stafide, acoperite cu smantana de tara + alte galbenusuri+zahar, date la cuptor, iar la final incheiate cu o bezea din albusurile ramase si zahar.
    – poale-n brau – nu mai au nevoie de descriere :)
    Probabil mai sunt si altele dar deja ma termina foamea si pofta – sper ca ti-am facut si tie pofta si mai ales ca ai ceva dulce la indemana :D

  22. Ehehe, m-au provocat, mi-am amintit si-am pus in aplicare, desi am adaptat reteta la tigaia antiaderenta si la ziua de azi, care-i de post. Eroina: placinta dospita coapta pe lespede, umpluta dupa caz, cu branza de burduf care la caldura se intinde, daca-i de dulce, sau cu magiun sau dulceata de ce-o fi in zi de post. Placinta respectiva seamana cu clatitele, doar ca e o idee mai groasa … si doapita si nu se prajeste in ulei ci, de regula, pe lespedea unsa cu slanina. Era desertul perfect cand mergeam in vizita la stana: duceam aluatul pregatit de acasa si acolo faceam foc afara, o lespede se gasea la fata locului de unde luam si casul proaspat pe care il sfarmam si cu putina sare, era umplutura perfecta pentru delicatesea noastra.

  23. Nu voi spune ce deserturi traditionale cunosc (mi-ar trebui foarte mult timp sa le insir) ci doar ce imi place mie sa mananc (f egoista sunt :) ):
    – lapte de pasare- crema fina de vanilie obtinuta din lapte galbenus de ou, vanilie si zahar, bineinteles deasupra cu bulgarasii de albus de ou- delicios;
    – papanasii- fierti sau prajiti mie imi plac oricum;
    – coltunasi cu branza- facuti aluat simplu din apa si faina si umpluti cu branza de vaci indulcita si foarte aromata (de preferat fierti in lapte).
    – sa nu uit- cred ca e unul din primele deserturi pe care le-am pus in practica- tort de biscuiti- biscuiti inmuiati in lapte caldut cu diferite arome si umpluti cu o crema simpla din margarina (stiu ca nu e sanatoasa- nu am mai facut demult, de cand se gasea margarina „adevarata”), cacao, zahar si esenta de rom. Se lasa la rece si se consuma a doua zi. Imi aduce aminte de prajitura „Cabana”, una din preferatele mele.
    O zi superba!

  24. Criste Elena Carmen says:

    -turta dulce face bunica mea din zona Lapusului, un aluat pe care il intinde in doua foi si il umple cu dulceata de prune amestecata cu nuca macinata, e buna de mancat numa dupa ce isi zice: „Tatal Nostru”, ase zice bunica.
    -cand ii post ne face prajitura cu bulion un fel de chec de post in care pune bulion.
    -deosebita este si Pascuta pe care o face doar de Paste si care este sarata nu dulce, nici nu am auzit si nici nu am mai mancat in alta paste asa, dar poate ca este.Totdeauna face cate 10 minim pe care le coace in cuptorul de afara impreuna cu toate vecinele din jur, ca nu este la toata casa cuptior deacela bun.

  25. taieţei în lapte (fidea in lapte)
    gris in lapte cu dulceaţa/zahar/cacao/miere pe deasupra
    mamaligă cu dulceaţă (cam subestimată:))
    ciurigăi/minciunele
    budincă de tăieţei (vargabeleş)

  26. O prajitură pe care numai la mama am întâlnit-o este cea cu bulion(suc de roşii).Este o prajitură din 3 foi, în aluat se pune ulei, făină, suc de roşii şi altele (este de post), se coc trei foi pe dosul tăvii şi se umple cu magiun. Este o delicatesă.
    Apoi sunt „gogârlatele”, aşa le spuneam, se fac din aluat asemanător cu gogoşii, se intinde foaia, se taie în romburi, în fiecare romb se face o tăietură la mijloc prin care se scoate un colţ al rombului. Rezultă o formă ca o împletitură care se prăjeşte în ulei şi apoi se pudrează cu zahăr. Ambele deserturi sunt delicioase.

  27. Adriana Radu says:

    Branzoaicele cu aluat de cozonac si branza dulce facuta in casa. Mi-o amintesc pe bunica undeva in Bucovina sculindu-se la 3 dimineata sa framinte iar pina la 8 cind ne trezeam noi erau deja crescute si coapte. Aratau ca niste plicuri lucitoare, rumenite, parfumate si extrem de fragede. N-am reusit niciodata sa reproduc aroma aceea de vanilie si coaja de lamiie in branza de vaci amestecata cu zahar si oua de tara. Cred ca faina macinata la brutarul de linga sat, zaharul primit la schimb pt sfecla, drojdia proaspata si….aragazul cu butelie erau secretul!!!
    Deci pt mine brazoiacele reprezinta un dulce traditional romanesc.

  28. Eu sunt de la Sibiu, adica din zona cu influente sasesti si pe aici se face hencles , o placinta din aluat de cozonac, intins subtire in tava, iar deasupra se pune un amestec din smantana, zahar si ou, copt in cuptorul de paine. O bunatate! Apoi:
    -lichiu cu gem de prune sau cu mere calite sau cu urda;
    – haiose ,din zona Clujului. Soacra mea era mare specialista. Le facea cu osanza si batea aluatul de coltul mesei de 600 de ori. Le facea mici, cat sa inghiti o data, si le umplea cu dulceata de capsuni amestecata cu nuca macinata. Erau de mare clasa!
    – alivenci
    -poale-n brau
    – malai dulce
    – grau fiert , adica baza de la coliva
    – cozonaci

  29. -Gomboti cu prune: cartofi fierti,sare,ulei,ou,faina,gris,prune,pesmet,zahar,zahar vanilat,coaja rasa de lamaie,scortisoara pudra
    -Poale in brau:
    Aluat:faina,untura (unt),galbenusuri,smantana,drojdie proaspata,lapte,zahar,sare,coaja de lamaie
    zahar vanilat
    Umplutura:branza vaci,oua,zahar,coaja de lamaie,zahar vanilat,stafide
    -Pasca cu branza
    Aluat: ingredientele de mai sus
    Umplutura:750 gr. branza de vaci,unt,smantana,gris,faina,zahar,oua,stafide,rom
    coaja rasa de portocala sau lamaie

  30. – paine in tast (tz)
    – ostropel de melci,ambele din zona jud. Gorj
    – supa de salata,Ardeal
    – ciorba de loboda,cu zdrente de ou
    – ciorba de dragavei,jud.Gorj
    – placinta Dobrogeana, cu iaurt
    – ciorba de urzici,cu orez
    – mancare de prune
    – mancare de pui cu gutui
    – ciorba de gaina acrita cu zeama de corcoduse crude
    – paine cu untura si ceapa

  31. La noi in Dobrogea traditionala e doar placinta cu branza inca bunica mea ne facea adesea: scovergi peste care obisnuiam sa presaram zahar sau le ungeam cu gem, prajitura cu mere( era formata dintr-un blat subtire peste care se aseza un strat de mere calite cu scortisoara si acoperita cu bezea usor rumenita in cuptor), uscatele ( nu erau favoritele mele) cum de altfel nu erau nici ” corabioarele” (aluat cu amoniac, aromat cu vanilie si taiat in forma de romb), cozonacul pe care fireste il mancam numai la zile festive dar cel mai mult imi placea o prajitura (care sunt convinsa ca se face doar in zona noastra caci cred ca a ajuns la noi pe filiera turca), cu gris si sirop de miere aromat cu flori de iasomie (pe care bunica le usca cu grija) caci n-aveam de portocal. Cam atat!

  32. Vin cu doua tipuri de preparate dulci, din Moldova arhaică.
    – Invârtita, cu variantele de dulce și de post.
    Bunica dinspre tata facea un aluat din apa, faina si sare din care întindea o foaie perfect rotundă, groasă cat foita de tigara si mare cat o fata de masa. Cu un manunchi de pene de gască o ungea cu ulei, apoi presăra zahăr si miez de nuca, o rula prin rostogolire cu fata de masa iar apoi o rasucea ca pe un melc si o punea in tava. Coacerea se facea la „rolă”, cuptorul sobei cu lemne,
    Pentru varianta de dulce, nucile erau inlocuite cu branza si oua.
    – Turtele de Ajun cu julfă, un fel de „tort Doboș” in varianta rustică. Se pregatesc (pregăteau, cred ca putem vorbi exclusiv la trecut) o singura data pe an, in ajunul Craciunului, de aceea se mai numesc si scutecele Domnului.
    Foile de aluat simplu, fara drojdie, foarte subtiri, se coc pe plita. Apoi se inmoaie intr-un sirop pregatit din apa si zahar sau miere si se stivuiesc pe o farfurie. Intre foi se pune julfă, o fietură din seminte de cânepă batute la piuă. O singura data am mancat, in copilarie, dar de gustul, mirosul si mai ales procesul ritualic al prepararii lor imi amintesc in fiecare an.
    Cum canepa este interzisa, julfa a fost inlocuita de nuca macinata. Si aceasta varianta este savuroasa.

  33. dorina caramel says:

    mancare de prune uscate care se lafaiau intr un sos de caramel si mancare de gutui care se rumeneau inaite de a fii puse la fiert in sos de zahar ars care avea si ceva faina rumenita in unt mmmmm!! ce bunatate!!
    si niste gogosi facute cu terci de malai si putinel zahar lasate la dospit si facute in mana inainte de a fii puse la prajit in ulei ,aveau gust de grau si porumb si o dulceata un gust fin dat de terciul akla erau pufoase si mergeau cu branza cu gem dar si simple gata ca mor de pofta

  34. Gombotii cu prune, unguresti…
    Malaiul in lapte, clasicul romanesc…
    Placinta cu mere, care fie vorba intre noi e un linzer…
    Minciunele, pancove…si orice iese din aluat dospit, se intalneste cu zahar pudra…si sa nu uitam de silvoita :P
    Cocorada… Cine poate rata asa ceva cand face bunica minuni in cuptor?
    Mere coapte, baigli si cozonac… Mirosul craciunului ;)
    Lapte de pasare? Frantuzesc?
    Cineva zicea mai sus de haiose. Fara haiose pamantul nu se mai invarte…
    Pasca cu branza..de Pasti…
    Cornulete cu gem, cu rahat, cu nuca…
    Orezul cu lapte si grisul cu lapte?

  35. Desi concursul s-a incheiat, as vrea sa contribui si eu cu ceva la comentarii, asa, de amorul artei :). Cum s-a mai spus inainte, ce inseamna „traditional”? In unele regiuni, traditiile se imbina cu cele ale etniilor conlocuitoare. Apoi, cand, in timp, consideram ca se opreste traditia? Traditia nu poate evolua/nu se poate schimba? De pilda, inainte de Columb nu erau cunoscute porumbul, rosiile si vinetele, din care se fac astazi o seama de preparate „traditionale”. Cum ramane cu preparatele din vremea copilariei noastre, sunt ele traditionale sau nu?
    In alta ordine de idei, am sa insir si eu (unele din) deserturile cu care am crescut, caci traditia unora este poate noutate inedita pentru altii. In ordine aleatorie: #
    – colacii coarda, adica rulati, nu impletiti (cu mac, nuca si „scoaca”- adica branza dulce, ca pe la noi nu s-a auzit de pasca; coacerea acestora din urma era mereu un test de dibacie, deoarece umplutura mai umeda dadea batai de cap);
    – branzoaicele (sau „pupureii”) cu aluat de cozonac, mentionati mai sus de cineva;
    – cremesul (sau cremsnitul, cum am auzit ca i se spune in alte parti ale tarii), facut in intregime in casa; in vremurile de restriste comunista, cea mai priceputa in prepararea acestui delicios desert era matusa Silvia, care avea si nepretuitul noroc de a lucra la Avicola, cací cremsnitul cere o gramada de oua; imi aduc si acum aminte de iarna inzapezita, matusa (sora bunicii), cu fata roza si usor transpirata deasupra unei creme vanilate, cu vanilia atent dramuita, ca era adusa de peste mari si tari si matusa bombanind vremurile astea, in care nici vanilie nu mai puteai gasi (doar vanilina);
    – dobosul facut de aceeasi matusa si decorat cum nu se poate mai frumos de fata ei, care urmase cursurile unei scoli de cofetari;
    – prajitura Jerbo (Gerbeaud) a mamei, mult mai buna decat cea mancata la cofetaria omonima din Budapesta;
    – prajiturile „Radio” si „Televizor” (pe astea nu le mai tin minte deloc, doar numele);
    – haiosele si cornuletele fragede, umplute cu nuca sau magiun de prune;
    – prajitura „Ochi de paun”, un bestseller al copilariei mele, cu nuca, visine si aluat fraged;
    – nelipsitele placinte cu mere, branza si aluat fraged;
    – prajiturelele cu mac (acum nu mai gasesc de cumparat decat mac cu gust de ranced, nu stiu ce secret de pastrare avea bunica);
    – prajitura Rigo Jancsi.
    In alta ordine de idei, recomand celor care o pot gasi sa citeasca schita/povestirea Prajitura Lepa Brena, a scriitorului timisorean Daniel Vighi. E savuroasa (povestirea, nu stiu daca si prajitura)! Eu am citit-o mai demult pe internet, acum nu o mai gasesc, banuiesc ca o fi fost inclusa intr-un volum.

  36. Palaniet sau cocorada (depinde de judetul din Ardeal):
    – aluat de paine
    – se umple cu: prune, branza de burduf si ceapa, mere, prune, cu orice;
    – se coace in cuptorul de paine pe frunza de varza.
    Sa-ti „bati copii, sa-i urci in pod si sa furi scara”.

  37. Pentru ça sunt din Maramures (zona ffff frumoasa à tarii) ..nu pot sa nu pomenesc sarmalele.. Este un fel de mancare preferat de toti cred ,m-ai ales daca sunt facute cu varza murata , acra si daca mai punem si un pic de carne afumata la fierbere sunt un deliciu . In acelasi timp sa nu uitam si de un desert pe masura faimoasa placinta cu branza la cuptor , foietajul se topeste in gura iar gustul de branza preparat binenteles cu tôt ceea ce trebuie e grozav…. Multumesc si va astept pe toti sa le gustam…:)))

  38. Mala Teaha says:

    Malaiul dulce…un fel de chec semidospit cu faina de malai, lapte, oua, arome, etc
    Torta de mamaliga cu straturi de mamaliga alternind cu cele de magiun si nuci
    …si-ar mai fi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close