Făcătorul de nuci

901

Undeva în provincie, cum mult le place bucureştenilor să spună, într-un apartament modest după standardele de azi, ascuns cu dibăcie printre sutele de recipiente cu conserve de toamnă în debaraua din colţul balconului, stă făcătorul de nuci. Făcătorul de nuci e un instrument culinar aproape arheologic, după care trebuie să sapi bine în puţinele gospodării care încă mai au aşa ceva. Uneori mai găseşti prin pieţe, replici grosolane, noi, nearse, fără istorie, lipsite de orice valoare în afară de cea monetară. Dacă e să am vreo pretenţie de moştenire, ăsta e singurul lucru pe care îl vreau trecut în testament pe numele meu. Ăsta şi eventual lingura aia de lemn arsă şi imbibată cu gustul tuturor mâncărurilor pe care le-am mâncat vreodată acasă. Spun eventual pentru că lingura aia se subţiază, lăsând puţin suflet în fiecare mâncare pe care o face, până într-o zi când o să dispară de tot. Zi pe care nu îmi doresc să o apuc.

000

Ca să fac aceste mici bucăţele de plăcere, a trebuit să fac o excursie până la Ploieşti pentru că făcătorul de nuci e încă al lor şi nu am de gând să-mi otrăvesc părinţii ca să intru în posesia lui. Şi cum nu ar fi fost de ajuns, reţeta pentru ele e în ceşti şi jumătăţi de borcan, pahare şi făină cât cuprinde, scrisă pe o foaie îngălbenită de vreme. Pe cât de plăcut e să citeşti o astfel de reţetă pe atât de enervant e să o faci, aşa că m-am hotărât în sfârşit să transform unităţile de măsură arhaice în cifre relevante pentru oamenii zilelor noastre, posesori de cântare electronice. Cu ajutorul maică-mii, a cărei experienţă, trebuie să recunosc cu mândrie de copil şi ruşine de cofetar, o depăşeşte cu mult pe a mea, am încropit o cocă ce cântăreşte fix un kilogram.

001
150 grame de ou (3 bucăţi) frecate puţin cu 100 grame de zahăr granulat, amestecate apoi cu 100 grame de ulei de floarea soarelui şi 100 grame de iaurt gras, ceva arome şi neapărat 5 grame de sare se toarnă peste 500 grame de făină 480 amestecată bine cu 10 grame praf de copt. Se adună totul într-o cocă pe care trebuie mai degrabă să o apăsaţi decât să o frământaţi, până începe să iasă grăsimea din ea.

003

Ungeţi forma cu puţin ulei şi puneţi-o la încins pe un foc mediu. Între timp, rupeţi din cocă biluţe de aproximativ 3 grame. Din reţeta asta ar trebui să vă iasă aproximativ 300 de cochilii, deci undeva la 150 de nuci, ceea ce pare mult doar când le faci. Când le mănânci, perspectiva se schimbă. Dacă forma s-a încins, aruncaţi câte-o bilă în fiecare gaură, apăsaţi fără milă şi coaceţi 30 de secunde pe fiecare parte. Repetaţi, repetaţi, repetaţi… eu fac asta de când sunt mic, destul de rar ce-i drept şi încă nu m-am plictisit. Nu o să vă mint… o parte din ele or să iasă incomplete şi altele cu margine prea mare. Dacă pe primele le numesc rebuturi, deşi sunt la fel de bune ca şi restul, pe cele din urmă le încadrez la retuşuri, căci marginea aia poate fi îndreptată foarte uşor cu un cuţit.

004

Când terminaţi de copt luaţi un poş cu dui rotund sau o pungă tăiată într-un colţ şi umpleţi fiecare cochilie cu.. cu ce? Cu ce vreţi voi. De la cremă fiartă, până la ganache sau gem amestecat cu nucă.

005

Eu am fost prevăzător şi mi-am făcut un ganache din 200 grame de ciocolată neagră (55%) topită pe foc mic într-o oală cu fund gros împreună cu 200 grame de smântână de frişcă. Am amestecat uşor cu un tel până s-a transformat într-un sos lucios. Am luat de pe foc oala şi am încorporat 100 grame de unt (82%) şi câţiva stropi de alcool. Am acoperit vasul şi l-am lăsat la frigider cât timp m-am ocupat de cochilii.

006

Am amestecat apoi ganache-ul cu 100 grame de nucă măcinată şi marginile de la nucile retuşate.

007

Umplutul poate părea plictisitor şi fără sfârşit doar dacă îl faci singur, de aceea e un moment bun să-ţi inviţi familia să lase electronicele de o parte pentru o secundă şi să participe la o activitate atât de intimă încât îţi dă senzaţia pentru o clipă că nu mai e nimic important dincolo de pereţii acelei bucătării mici în care v-aţi adunat cu toţii.

008

Text&Foto: Mircea Banu

http://desertologie.blogspot.ro/

Join the Conversation

  1. Nu știu ce să apreciez mai mult: deliciosul preparat, scriitura fermecătoare sau puterea de evocare a unor amintiri din propria-mi copilărie… Felicitări!

  2. F tare, domnu’! :) jos palaria, chiar cauta o reteta corecta pentru aceste bunatati.
    Promit sa incerc sapt asta si revin cu poze si impresii :D

    O zi excelenta.
    Georgiana

  3. ce fain cand zambesti asa…melancholic si cuminte…la sfarsitul articolului…Pui o mana sub Barbie si privirea incepe sa iti alunece pe geam si gandurile incep sa fuga spre alte vremuri, ale copilariei tale :)
    Foarte fain si scris si retetat:)

  4. Gand la gand cu bucurie! Am si eu acasa la mama in Bucuresti o forma din asta de nuci si mai am una de saratele cu chimen. Noi nuci faceam doar de Craciun si anul asta chiar vreau neaparat sa fac o tura. Cat despre crema, reteta bunicii mele nu continea ciocolata ci unt frecat cu zahar, cacao, nuci strivite si alte cateva ingrediente pe care nu le stiu acum.
    La noi cojile aveau mereu si un pic de margine pe care trebuia s-o rup cu grija si s-o pun separat intr-un castron iar la final puneam peste ea crema ramasa de la umplutul nucilor. Stiu ca ar fi fost mai practic sa facem bilute mai mici dar pe vremea aia aveam doar 5 anisori si eram tare mandra ca puteam sa ajut. ;-)

  5. Wow… daca aș mai găsi pe undeva un făcător din ăsta de nuci, adevărat, nu prostiile care se gasesc prin piețe, aș plăti oricât pe el… Așa mi-e dor de nucile bunicii….

  6. Robert Fărcaşiu says:

    Vă rog să publicați rețeta :Somon cu legume la grătar şi sos mediteranean.
    Vă multumesc.

  7. Retetele sunt minunate, iar felul in care sunt prezentate face ca totul sa para usor si natural..(uneori nu este chiar asa de usor).Am notat cateva propuneri pe care le voi incerca cu siguranta. Mi-as dori si reteta cu nucile, pe care mi le amintesc din copilarie, dar lipsesc destule, in special timp..
    Raman cu amintirea lor si speranta ca poate, daca sunt norocoasa, le voi intalni fie si intamplator.

    Dar ce m-a fascinat si ma tine cu sufletul la gura sunt povestirile care „imbraca” aceste retete, mici minuni literare, usoare si savuroase, ca un cantecel.
    Le astept cu drag.

  8. Coman Cornelia says:

    Foarte frumoasa prezentare. Am si eu acasa aceasta minunata forma si cand am timp mai fac gustoasele nuci care normal ca si la altii imi aduc aminte de copilarie. Mai am si o forma de ciuperci dar nu mai am reteta de pe vremea bunicii si retetele pe care le-am gasit parca nu sunt la fel de bune. Va multumesc mult daca aveti si o reteta de ciuperci .

  9. Vaiiii cat de bine arata. De unde se poate cumpara forma respectiva?

    1. Gasiti forma in piete,la acei tigani care vand ceaune ,costa in jur de 35 lei!

  10. Ati prezentat atat de frumos aceasta reteta ,parca as fi fost si eu acolo la facut de nuci!Le pregatesc si eu ,mai ales la Craciun,si am notat reteta pentru umplutura,multumesc!

  11. Mersi de rețeta. Dacă e de la tine, sigur o sa iasă super-delicioasa! Cojile se înmoaie după umplere sau rămân fragede?

  12. Cat am mai cautat aceasta reteta…..!! Ce concentratie de grasime trebuie sa aiba iaurtul??

  13. Ramona. B says:

    Oare scriu degeaba? Ca am mai întrebat ceva și nu mi s-a răspuns. As vrea sa știu cât timp se pot păstra cojile înainte de umplere. Ca as face de Craciun.

  14. Am gasit si eu facatorul de nuci in camara mamei. Inainte de revelion am trebaluit in bucatarie si au iesit delicioase nucile:).
    Fetita mea a fost incantata si eu mi-am aminitit de copilarie.
    Multumesc.

  15. mmm…arata delicios

  16. Textul m-a facut sa zambesc, multumesc si sa aveti o zi buna!

  17. Alexandra says:

    Si daca am uitat de iaurt si deja am facut coca ? :(

  18. Si daca am uitat sa pun iaurt dar deja am facut aluatul ? :(

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close