Lecția pentru bucătari. Despre respect.

411

Această postare le e dedicată în primul rând bucătarilor profesioniști. Apoi celorlalți. Înainte de a intra în problemă, se cuvine să spun că am adunat oarece experiență la toarta cratiței, pot să număr la prima vedere cel puțin zece urme de cuțit, ușă de cuptor, feliator, mandolină, ulei încins, bătături de la cuțit  – astea doar pe mâini. Mai sunt și unele care s-au vindecat bine și nu se mai văd clar dar pe care mi le amintesc perfect. Încă am chitanțele zecilor de sesiuni de acupunctură la care am apelat pentru a-mi dezumfla picioarele care, după sute de ore de marș în jurul mașinii de gătit, arătau ca niște bușteni. Am intrat în lumea asta la 19 ani (mulțam fain, nea Puiu Gafton pentru ocazie și le mulțumesc zecilor de bucătari de la care am învățat ori pe care i-am învățat lucruri în ultimii 16 ani) și de atunci m-am apropiat de bucătărie mereu, am citit mult, am gătit mult, am inovat, am stricat multă mâncare și am făcut multă, mult mai multă mâncare bună, cinstită. În unele zile am făcut mâncare extraordinară. Simt că nu mi-am atins încă potențialul maxim și mă antrenez pentru asta în fiecare zi.

Am ținut să scriu ce am scris mai sus nu pentru a scoate ochii cuiva cu ce am făcut eu (n-am pomenit decât o treime din activitatea mea culinară) ci pentru că vreau să fie clar că știu despre ce vorbesc, că n-am venit cu pluta în bucătărie alaltăieri. Acum, motivul pentru care scriu acest articol: întâlnesc mereu bucătari. Unii grozavi (puțini), alții îngrămădiți ori lăudăroși peste măsură, unii creativi, alții lispiți total de fantezie dar cu tehnică impecabilă. Nu suntem toți la fel, nici nu trebuie. Trebuie însă să învățăm că breasla noastră nu va căpăta respectul pe care credem noi că-l merită și după care plângem pe Facebook ori în întâlnirile profesionale, decât dacă-l va merita cu adevărat.

Periodic sunt inclus în grupuri de bucătari pe Facebook. Ies din ele îndată ce realizez că am fost inclus. Știți de ce? Pentru că, în loc să fie niște platforme de schimb de idei, sunt platforme de  schimb de invective, locuri în care oameni altminteri cu capul pe umeri (cel puțin așa par în viața reală unii pe care-i cunosc personal), devin copii de grădiniță care-și vâră creioane în ochi, iar educatoarea nu-i pe nicăieri. Trist. Dacă vrem respect, trebuie să învățăm să ne respectăm între noi. Să admintem că nu le știm chiar pe toate și că lumea-i un loc mare și plin de lecții care așteaptă să fie învățate. Să oferim cu generozitate și să primim cu recunoștință.

Periodic intru în bucătării în care stăpânesc bucătari pe care nu-i cunosc și cărora trebuie să le predau un meniu nou, fie pentru un eveniment fie pentru meniul zilei sau pentru meniul de sezon. Unii dintre bucătari mă primesc bine, alții ca pe un intrus care vine să le dea ordinea peste cap. De obicei, asta se întâmplă în bucătăriile în care lucrurile merg prost (oamenii se duc la țigară mai des decât la magazia de alimente, materia primă e risipită, bucătarul șef bea la serviciu mai mult decât acasă, mâncarea e făcută doar să fie). Înțeleg de ce sunt privit cruciș, oamenii se tem că îi voi spune patronului cum stă treaba. Lucru pe care, vă spun drept, îl fac. Asta-i treaba mea. Să observ, să notez, să ofer soluții. Uneori soluțiile mele sunt acceptate total, alteori parțial, cert e că de fiecare dată se schimbă ceva în bine în bucătăriile pentru care lucrez. Totuși, vin și spun: dragii mei, dacă vrem ca patronii să ne respecte, trebuie să învățăm să le respectăm afacerea, să le respectăm banii și, desigur, să nu ne lăsăm călcați în picioare (unii patroni fac asta din diverse motive, noi acceptăm mizeriile lor dar ne răzbunăm pe mâncare, respectiv pe clienți, lucru pe care-l găsesc inadmisibil, consider că-i mai bine să găsești alt loc decât să-ți bați joc de mâncare).

Periodic intru în restaurante (vorbesc acum din postura clientului) în care mâncarea e de nemâncat. Restaurante în care bucătarul cu vestonul pe el, stă la țigară ori la o bere cu barmanul, la masa din colț (de obicei dacă văd asta ies) sau, din contră, restaurante care arată foarte bine, servirea e ireproșabilă, farfuriile sunt grozav de arătoase dar mâncarea e lipsită de gust, în ciuda prețului ridicat. În toate cele trei cazuri de mai sus (mai sunt și alte exemple), bucătarul fie nu știe, fie a uitat pentru cine gătește: pentru client. Suntem bucătari și asta facem, le dăm oamenilor să mănânce, mai ieftin ori mai scump, în funcție de specificul localului, de publicul țintă și de ambițiile patronului. Nu gătim pentru porci, gătim pentru oameni. Nu gătim pentru orgoliul nostru (desigur,e bine să fim orgolioși dar e bine să avem și o bază pentru asta) ci pentru oamenii care mănâncă mâncarea noastră. Dacă vrem să fim respectați ca breaslă, trebuie să învățăm să ne respectăm clienții, fie că gătim într-o cantină care vinde supa cu 5 lei porția, un bistro în care coastele-s 20 de lei sau un restaurant care vinde miel cu 80 de lei farfuria. Și cei care dau 5 lei pe o farfurie și cei care dau 50 de euro pe un meniu au aceeași pretenție de bază: vor ca mâncarea pe care o mănâncă să fie în primul rând cinstită, abia apoi grozavă, delicioasă, extraordinară.

Voi încheia cu o listă de idei pe care le puteți dezvolta cum doriți. Sper să fiu înțeles corect și să nu-i supăr decât pe cei care s-ar fi supărat oricum, indiferent cine ar fi spus lucrurile de mai sus.

Dacă pictezi o farfurie mai frumos decât mine nu înseamnă că ești un bucătar mai bun. Asta te face cel mult un pictor mai bun. Dacă aranjarea unei farfurii îți ia mai mult de 30 de secunde, poate ar fi cazul să simplifici puțin. Dacă sculptezi Madonna cu pruncul în brațe în parmezan, s-ar putea să pierzi din vedere pastele. Dacă n-ai o crescătorie de stridii în spatele restaurantului tău din Ardeal, nu vinde stridii. Dacă vrei să pui fructe de mare în meniul restaurantului pentru care lucrezi, întreabă-te mai întâi cât timp ți-ar lua să ajungi din ușa restaurantului până la mare și gândește-te că scoicilor pe care vrei să mi le vinzi mie ca „proaspete” le ia cam de trei ori mai mult să ajungă de la mare la tine. Dacă patronul tău trebuie să plătească 50 de lei pe o farfurie pe care o poate vinde cu 60 de lei, ar trebui să-ți revizuiești arta, din cei 10 lei diferență nu va putea să plătească utilitățile, pe tine, pe ajutorul tău, barmanul, ospătarii, TVA-ul, taxa pentru muzică, impozitul pe profit. De fapt, pe ăsta nu va trebui să-l plătească, nu va avea niciun profit. Performanță în bucătărie nu-i atunci când vinzi trei farfurii inegalabile într-o lună ci când vinzi 400 de farfurii bune într-o seară (vei ști că-s bune dacă se întorc din sală goale). Dacă vrei să devii un bucătar bun, studiază, muncește, greșește, ia-o de la capăt. Dacă vrei să devii un star, fă aceleași lucruri de 100 de ori mai repede și mai mult. Să fii sănătos.

Join the Conversation

  1. Sper ca mesajul ăsta să nu-l vadă doar bucătarii, ci şi patronii şi clienţii. E o lecţie pentru toţi. Frumos :)

    1. Este bine sa-l vada(articolul !)lume din diferite medii de activitate.Cred ca ce spune Adi ,este general valabil pentru mai toata lumea activa.Tot respectul meu,Adi!

  2. Eu sper sa inteleaga cei care nu vor sa se vada cu ochi obiectivi pe ei insisi niciodata. Am intrat intr-un grup pe Facebook de profesionisti cu gandul umil ca eu, o amatoare dar care am multa pasiune de oferit, am multe de invatat. Ma gandeam la mici trucuri care se pot spune si la multe altele care sa-mi aduca ceva in plus. Ei bine, am constatat ca erau acolo sa sa porcaiasca unii pe altii intr-un limbaj de dupa blocuri. A fost cea mai mare dezamagire de cand am blog si sunt activa social pe Facebook sau altfel.

  3. Un articol pe care ar trebui sa-l citeasca orice profesionist care isi iubeste meseria.

    1. Cati oameni trebuie sa duca un bucătar ?

    2. Eu sunt bucătar la o unitate militară si am 45 de oameni la masa in fiecare zi si sunt singur fără niciun ajutor este normal ? . Eu fac mâncarea eu spăl vasele eu curat sala de mese . Mentionez ca dau o masa pe zi felul 1 și felul 2

  4. De cele mai mult ori vad poze frumoaseee ,artistice ,modificate in fel si chip si nu poti ajunge la nas celui care le-am facut ,sau care psune cu mandrie ca face 200 de poze pentru un preparat.Eu am si o hartiuta pe care scrie bucatar,mi-e asa si asa sa spun peste tot pentru ca pana nu ai o experienta in spate nu te poti numi profesionist.In primul rand la scoala am invatat ce ai scri mai sus tu.Respect,grija de client si sa nu risipim mancarea.Tare mult mi-ar placea sa lucrez undeva in domeniu dar ……nu stiu daca o sa am sansa in curand sau daca sunt destul de maleabila la un patron care s-ar putea sa iti vorbeasca cum iti vine la gura .Dau un exemplu doar.Cel mai mutl si cel mai mutlt pe facebook vad INVIDIE cum apare ceva sau cineva care face un lucru frumos toti critica sau isi dau coate pe ici pe colo ..Sau persoane care se cred super bazate pentru ca au poze faine sau ptr ca au castigat cine stie ce concurs .

  5. stiu exact despre ce vorbesti, dar la noi pasiunea sta din pacate in coada listei de aptitudini necesare unui bucatar. sunt putini aceia care o au, si cand o au mai degraba isi cauta norocul in lume decat sa slugareasca pe aici..

    eu cred ca lipsa noastra cea mai mare este scoala de bucatarie in sine, care e superba dar lipseste cu desavarsire.. intr-un sistem in care devii bucatar cu acte in regula in 3 luni nu e de mirare ca apar tot soiul de specimene si ca la multe restaurante se servesc laturi pe post de mancare.

    spun asta pentru ca eu insumi petrec multa vreme la coada tigaii, imi coc propria paine de niste ani, incerc si experimentez, invat din online (cu ajutorul tau am redescoperit reteta de placinte intoarse in tigaie, specifice maramuresului, de pilda) si nu de putine ori am cautat solutii pentru a urma o scoala de bucatari cinstita. pe mine solutiile de pe piata, unde sunt inghesuiti somerii cu de-a sila, in regim de ucecom, nu ma conving.

    daca as fi avut posibilitatea m-as fi dus in lumea larga sa invat arta asta (pentru ca e o arta, nu o meserie), asa de draga imi e. n-a fost sa fie, am ramas autodidact. nu mi-e rusine insa sa dau de mancare oricui imi trece pragul si am o multime de prieteni care s-au apucat sa isi faca singuri, care paine, care placinte, care chinezarii.. ma bucur ca-s molipsitor si ma bucur si mai tare cand cuiva ii place ce am facut.

    am gasit interesante reactiile (si lipsa lor!) din online si nu numai, atunci cand a ajuns si la noi emisiunea aia culinara. au aparut multe bube in fruntea unora, altii au conteatat-o, unii si-au vazut de treaba. dar ce e interesant e faptul ca a aparut de nicaieri ideea de competitie, sau cel putin a devenit publica, daca ea exista si inainte, dar era rezervata breslei. mult orgolii zguduite dupa prima editie, sa nu dam nume.

    e destul de greu sa tii un blog culinar de unul singur, sunt multe exemple in care unii stiu meserie dar nu stiu romaneste, sau daca stiu nu stiu face poze, sau de-o stiu p-asta sunt catastrofe la gatit, amesteca sare cu zahar si zic ca au inventat roata.. imagineaza-ti absolventii aia de ucecom ajunsi pe vreun vas de croaziera la tocat de ceapa si curatat de cartofi, care se intorc dupa un an-doi de corvoada cu aere de mari maestri.. multi se apuca si isi fac site-uri pe care pun retete furate cu poze cu tot de pe blogurile culinare consacrate, si iaca oamenii despre care vorbesti.

    ai dreptate, asadar, cu ce spui, dar nu cred ca merita atentia nimanui… aceia, cu atat mai putin pe a ta.

    eu unul te admir si nu iti doresc decat un sigur lucru: sa nu te schimbi. sau daca ai vreun gand, schimba-te, daca se mai poata asa ceva, in bine.

  6. Lia Scheer says:

    Multumesc pentru lecția de bun simț si de profesionalism impecabil ! Multe satisfacții pentru viitor !!! Indraznesc sa va cer sa mă număr printre prietenii dumneavoastră :)
    Va doresc sănătate, putere si ȘANSE ;)

  7. Salut Adi. Am vazut ieri cu totul intamplator micul „incident”. Respectivul nu e la prima abatere, ca sa zic asa. Eu unul, de exemplu, nu ma vad nici dupa ce voi avea 10 ani de gatit in Irlanda, de va fi sa fie asa, sa ma cred superior celor din tara, etc.
    In rest, articolul si ideile sunt reale. Problemele astea sa stii ca sunt si in Irlanda, mai mult sau mai putin ;).
    Toate bune!

    1. Adi Hădean Author says:

      mă tem că nu știu la ce te referi. postarea mea are ca izvor o serie lungă de „incidente” :).

  8. Articolul tau imi aduce aminte de o emisiune a lui Gordon Ramsay pe care o urmaream in Anglia. Se numea Gordon Kitchen Nightmares si trata exact subiectul acesta, adica, el mergea intr-un restaurant care nu aducea profit, identifica motivul pentru care acest restaurant nu mergea(motivele erau MEREU cele descrise de tine mai sus) si incerca sa le arate (fie patronilor fie bucatarilor, dupa caz) ce si cum ar trebui sa faca pentru ca lucrurile sa mearga bine.In final cei care ii urmau sfatul ajungeau in top dar erau si cei atat de infatuati care nu acceptau sub nicio forma ca restaurantul nu merge bine din cauza lor si au refuzat sa ii asculte sfaturile comportandu-se exact cum ai spus tu ca se comporta unii atunci cand le intri in bucatarie. Vazand articolul tau nu pot decat sa te felicit pentru modul cum ai pus problema si faptul ca ai atins exact aspectele esentiale ale acesteia. Si pt ca tot mi-ai adus aminte de Gordon, sa stii ca ar prinde bine o astfel de emisiune si in Romania cu tine ca protagonsit. Esti singurul chef care se implica in proiecte culinare in adevaratul sens al cuvantului iar ceea ce ai facut cu „Farfurii Curate” este doar un exemplu. Multa bafta in continuare!

  9. ȘANSE multe multe multe !!!
    „Drumurile” sunt anevoioase cam peste tot :(
    Munca fără pasiune devine un calvar …
    Dar pasiunea printre „paraziți” riscă sa se transforme in coșmar …
    Există totuși atâția oameni minunați, oameni de valoare ca dumneavoastră :)
    Va doresc din suflet să razbiți si sa aveți un parcurs plin plin de satisfacții !

  10. Interesante comentarii. In ceea ce priveste scolile de bucatarie postez cursurile necesare pentru obtinerea unei diplome de bucatar la scoala Le Cordon Bleu din Paris, aceeasi la care a invatat Julia Child. Exista si o traducere in engleza. Adresa web e http://www.cordonbleu.edu/paris/diplome-de-cuisine/fr.
    Dureaza 9 luni si costa 24000 de euro.
    Mi se pare interesant ca, pe langa tehnicile de gatit se invata despre analiza gustului si asezonarea savorilor.

    CUISINE DE BASE

    Introduction à la Cuisine Française
    Terminologie culinaire française
    Organisation, hygiène et sécurité en cuisine
    Techniques de coupes & découpes françaises
    Techniques classiques françaises
    Préparation des sauces,fonds, farces, et pâtes de base
    Méthodes de stockage;

    CUISINE INTERMEDIAIRE
    Pré-requis : Certificat de Cuisine de Base
    Étude approfondie des cuisines classiques et des cuisines régionales françaises
    Origine des produits et influences sur la cuisine régionale
    Perfectionnemment des techniques culinaires
    Techniques avancées de coupes, découpes et présentations
    Analyse du goût et utilisations des assaisonnements et saveurs
    Introduction aux combinaisons de couleurs, de goûts et de textures

    CUISINE SUPERIEURE

    Pré-requis : Obtention du Certificat de Cuisine Intermédiaire

    Haute cuisine: classique et contemporaine

    Précision et rapidité du travail en cuisine
    Maîtrise des techniques et des méthodes
    Elaboration de recettes avec des produits rares et raffinés
    Maîtrise de la cuisine classique
    Adaptation des menus selon les disponibilités des produits et les saisons
    Développement de la créativité personnelle

  11. florentina says:

    Cel mai important lucru este sa pui suflet in ceea ce faci si sa-ti peste de cei din jurul tau. La tine se observa din fotografi, din modul in care iti exprimi ideile si asta conteaza cel mai mult! Nu sunt bucatareasa, nu am o pasiune pentru gatit, mananc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa mananc, dar imi plac fotografiile. Zambeste, vom deveni si mai rai!

  12. Plin de adevar articolul, din pacate tot asa se intampla si in tagma barmanilor.

    ps: si eu folosesc termenul „cinstit” si „corect”, dar pentru bauturi :)

  13. Eu am terminat cartea lui Anthony Bourdain. In acelasi stil direct si concis, ai asezat in cateva paragrafe aproape tot.
    Ai dreptate, gatim pentru oameni, nu pentru porci. Indiferent de ingrediente, le dam oamenilor respect. Aste este gustul ascuns in mancare. Desi nu sunt bucatar, ofer oamenilor mancare. De ceva vreme trimit peste 100 de portii pe zi, in fiecare zi de lucru. Si ai mare dreptate. Fara respect in ea, mancarea aia n-ar fi mancare!
    Multumesc, Adi!

    1. Adi Hădean Author says:

      tu ești bucătar, doar că încă nu ești pregătit s-o recunoști:)

  14. E prima dată în mediul virtual, când întâlnesc pe cineva care să vorbească despre bucătar şi bucătărie pe sufletul meu.
    Dar, Adi, tu nu eşti doar bucătar, meseria aceasta se înobilează prin prestaţia ta, puţini sunt cei care fac acest lucru, de fapt cei care îşi doresc să facă acest lucru. Ca să treci la acest următor nivel este nevoie de o cultură generală mult peste medie, de cunoaşterea obligatorie a câtorva limbi străine (franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă) pentru a te putea documenta direct din sursa primară,de a putea comunica direct şi fără intermediar, de complementarităţi tehnice care ţin de fizică şi chimie, dar… dar
    e nevoie mai ales de un spirit care nu se formează ci îl dobândeşti prin naştere, de o toleranţă christică, de iubire, de respect, cu alte cuvinte de un caracter superior. Această nouă treaptă pe care tu esti, cuprinde pe lângă bucătăria despre care tot vorbim noi şi crearea relaţiei dintre bucătar, mâncare, client şi univers. Gastronomie adevărată.
    Poate că sună emfatic ceea ce spun eu, dar mai judecaţi. Mai judecaţi !

    1. Uica , ai spus frumos, ce a scris Adi este realitatea din jurul nostru, si daca putem prin eforturile noastre sa ridicam nivelul gastronomiei romanesti, atunci merita totul ! Felicitari Adi Hadean !

  15. Esti un fenomen, profesionist sau nu..Mie si acum mi-e dor de emisiunea ta culinara pe care o prezentai in Baia Mare :)

  16. cheregi daniel says:

    Pur si simplu :Felicitari pt articol cred ca ai spus totul in acest articol! BRAVO!

  17. Adi , da mi voie sa te felicit pt acest articol ,tu ai descris foarte bine ceea ce simt si eu , te respect si sunt un fidel cititor si as vrea sa ti spun ca as fi onorat sa lucrez cu tine daca as avea ocazia , esti un exemplu de urmat , numai bine din Londra te salut

  18. Felicitari pentru articol Adi…
    Adevarat ai greit… sper sa citeasca cat mai multi oameni din cei care trebuie sa vada acest articol…
    Succes in tot ceea ce faci…
    Respect!

    1. Adi Hădean Author says:

      mulțumesc:). e din inimă.

  19. Gabriela Berechet says:

    Un articol complet, o analiza fina si subtila a ceea ce se intampla azi in bucatarii! Salariul vine de la clienti, nu de la patron! Think global, cook local! Mai bine un pui romanesc seducator decat o coada de crocodil anosta! Nici nu avem bagajul enzimatic sa digeram asa ceva! Cum nici pentru stridii! Asta nu inseamna ca nu trebuie sa incercam! Ideea este ca pentru a fi un bucatar bun trebuie sa inveti zilnic ceva, de la cineva…uneori chiar daca-ti este subaltern sau mult mai tanar! Experienta te va ajuta sa finisezi o idee intr-un concept! Si as mai adauga la lista de sfaturi, unul: feriti-va de impostori! Succes!

  20. Felicitari din toata inima!!
    Poate totusi vei reusi sa schimbi ceva in acest domeniu.

  21. Foarte frumos si adevarat ce ai scris aici.
    Si eu am iesit din grupurile de bucatari…pt ca mai mult de injurau si se paruiau unii pe altii decat sa faca ceva un mic schimb constructiv de idei. Nu sunt bucatar si nici nu voi ajunge vreodata. Insa am observat ca mai nou toti sunt Chef si nu Bucatar :) si daca esti blogger ti-o mai si iei pe motivul asta….cica de aia n u esti chef ca esti doar blogger asa mi s-a spus…
    in alta ordine de ide…mi-e cam sila de breasla asta , a bucatarilor, care in loc sa se respecte se improasca cu noroi si isi scot ochii unul altuia.
    Bafta!

  22. Felicitari pentru articol.
    Cred ca incet, incet, se schimba lucrurile si la noi. Avalansa de emisiuni culinare de la tv si de bloguri culinare incepe sa educe oamenii despre ceea ce ar trebui defapt sa fie o farfurie cu mancare.

    Problema cu foarte multe dintre restaurante este ca majoritatea bucatarilor de pe la noi nu au ales aceasta meserie datorita unei atractii pentru ea.
    De asta se uita crucis la tine pentru ca nu iti inteleg sau impartasesc pasiunea.

  23. Este de departe cel mai bun articol citit in ultima perioada . Articolele de genul asta ma fac sa imi doresc din ce in ce mai tare sa fac un curs de bucatar ( pe care chiar il voi face când ma voi hotara asupra unei scoli bune) si inca un curs si inca unul …. Din păcate sunt prea putine persoane care iubesc intr-adevăr Bucataria … Respect ptr cei ce o fac … Respect ptr cei ce cu mândrie duc ” placerea de a gati” cât mai departe si la standarde cât mai înalte … Multumesc ptr articol .. O zi ușoară

  24. georgeo andrei says:

    Felicitarile mele Adi, de la mine ai trei de „DA”!
    Din pacate „Mentalitatea bucatarilor Romani” este dupa parerea mea factorul principal al evolutiei Gastronomiei Romanesti! De ea depinde directia in care se va duce gastronomia din romania! Trebuie sa „invatam” sa Primim si sa Dam sfaturi pozitive!
    Pace voua bucatarilor „Orgoliosi”!
    Georgeo – pasionat de gastronomie

  25. ciprian toba says:

    sa speram totusi ca usor usor si la noi vor intra lucrurile in normal

  26. RESPECT, DOMNULE!

  27. Poti sa imi spui te rog, cum se numeste desertul din poza numarul 3? :) arata spactaculos!

    1. Adi Hădean Author says:

      e un mălai dulce cu sos de fructe

  28. Imi place cum spui lucrurilor pe nume! E o lectie pentru toti!

  29. Din experienta mea de bucatar neprofesionist si de consumator permanent pot spune daca mancarea a fost facuta cu dragoste sau nu. Cati bucatari prepara mancarea din placere si cu multa dragoste?

    1. Cu ochii mei am vazut o multime de bucatari care fac munca asta din placere de-adevaratelea, placere pura. Isi iubesc mancarea, motiv pentru care chiar o fac (in loc sa faca altceva). Da’ poate ca sunt eu optimist din nastere…

  30. Mi-a placut foarte mult ce a ce ai scris Adi! uneori mai light uneori mai dur…. dar ADEVARAT! Eu am avut ocazia sa lucrez cu tine si a fost ceva frumos, o experienta la care si acum ma gandesc cu zambet.
    Aceasi probleme am intalnit si eu ca si tine, avand ocazia sa fiu ,,inchiriat ,, pentru evenimente SPECIALE , nunti, unde am avut posibilitatea sa lucrez in alte bucatari, cu alti bucatari si primul lucru cu care m-am intalnit este sa fiu judecat, sa nasca invidia, rautate!Dar toate astea vin deoarece nu ne cunoastem, nu ne respectam, desi ar fii mult mai simplu daca am lucra impreuna si nu individual (daca intelegi ce vreau sa zic). Multumesc

    1. Adi Hădean Author says:

      ai dreptate, tibi. și eu prefer munca în echipă:).

  31. ion gabriel says:

    Perfect adevarat ceea ce ai spus CHEF ADI! jOS PALARIA iN FATA TA, toti avem mereu cate ceva de invatat chiar daca unii isi spun ca ei sunt perfecti in bucatarie!

  32. Adevarat, foarte adevarat.Respect pentru autorul articolului. A gati profesionist nu este acelsi lucru cum gateste o gospodina sau un amator. Un chef este un lider si cum a zis si Uica: are nevoie de multa cultura generala, de cunostinte in domeniu (marketing, contabilitate, chimie alimentara, fizica fluidelor, geografie si istorie culinara, etc.) de talent, de daruire, de autodisciplina si nu in ultimul rand de spirit organizatoric …Toate acestea la un loc, determina altitudinea sa profesionala (nicicum nu se pot invata in 3 sau in 6 luni de curs). Are nevoie de experienta si mult, mult RESPECT- sa fie respectat si sa stie sa respecte la randul sau.Este mai mult decat o meserie, este o arta …Incet, incet se vor schimba si la noi perceptiile despre domeniu, cu ajutorul unuia ca Adi Hadean, Ciprian Toba si inca cativa, nu mai multi decat „degetele intregi” ale ambelor maini ale unui bucatar profesionist …

  33. Asa este …Un articol frumos. Mult succes în continoare. Ani de munca în spate sau nu.. ieșim ca ciupercile după ploaie…și vedem în curtea vecinului și nu în a noastra. De multe ori invidia ii face pe oameni sa vorbească și nu rezultatele lor…vad greșelile celuilalt sau de multe ori nici măcar nu le vad și judeca aparente. Asa este romanul..din pacate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close