Dragii mei, bine v-am regăsit! Astăzi, la invitația Hochland, vreau să împărtășesc cu voi o poveste despre frig, dar văzut de pe partea călduroasă a geamului.
Toamnele copilăriei mele începeau cu adevărat în septembrie, odată cu culesul viei. Apoi, octombrie aducea primele fiori de frig, când diminețile reci se strecurau printre rândurile de dovleci și ultimele pere rămase în pomi, pe care le făceau parcă și mai dulci, și mai zemoase.
Noiembrie era luna de așteptare – luna în care priveam zilnic cerul, sperând să vedem primii fulgi. Și în timp ce zilele deveneau tot mai scurte și mai reci, mâncarea caldă era firul invizibil care ne încălzea sufletul. Gustul mâncării făcute de mama avea mereu ceva special – un amestec de căldură și alinare, ca îmbrățișarea bunicii, mângâind parcă orice urmă de frig.
Mâncarea bună îți făcea uitate vântul și ploaia de afară și îți ștergea mușcătura frigului din obraji. Așa este și această tartină cu telemea de la Hochland – savuroasă, hrănitoare și total satisfăcătoare, exact așa cum îmi spun și copiii mei azi.
Așadar, fie că e frig afară sau doar o zi de toamnă târzie, bucuria stă în mâncarea simplă, cu gust autentic și amintiri în fiecare înghițitură.
Las aici si rețeta tartine despre care vă vorbeam mai sus.
Să fiți sănătoși!
Alte idei de sandwich-uri găsiți și aici.
(PUB)