Concurs: „30 minute meals” by Jamie Oliver

216

UPDATE:

Concursul s-a încheiat la ora 21.00, cum am promis. Comentariile au fost închise din acest motiv. Sunt 56 de comantarii însă doar 54 sunt valabile. Unul dintre comantatori nu a ținut cont de cerință (pentru a putea intra în concurs trebuia să descrii un dezastru din bucătăria proprie) iar celălalt comentariu care nu se numără îmi aparține. Am constatat că avem trei particiapanți cu numele Alex (sunt concurenți diferiți) așa că mi-am permis să-i numerotez pe ultimii doi alăturând numelui cifrele 2, respectiv 3. Numele concurenților au fost aliniate într-un tabel, în ordinea publicării. Fiecare nume a primit un număr. Un soft va genera un număr aleatoriu, cuprins între 1 și 54. Numărul generat va fi numărul cîștigător, deci numele în dreptul căruia se află numărul câștigător, câștigă premiul, logic. În scurtă vreme veți afla cine e câștigătorul. Mulțumesc pentru participare.

Dragii mei, în urmă cu ceva vreme m-am împrietenit cu cei de la Okian.ro (am acolo o bibliotecă virtuală pe care vă poftesc să o vizitați, poate vă inspiră ceva și vă completați biblioteca de acasă cu cărți culinare). De aici vor ieși lucruri bune, și pentru mine dar și pentru voi. Voi putea să vă ofer periodic șansa de a câștiga cărți de gastronomie. Mecanismul e simplu: eu prezint cartea, lansez o temă, voi răspundeți la subiect în comentarii, un soft trage la sorți și unul dintre voi câștigă. Eu trimit datele câștigătorului la Okian iar ei vă trimit cartea acasă. La concurs pot să participe cei ce locuiesc pe teritoriul României. La fiecare concurs, participanții pot posta câte comentarii vor însă fiecare participant va primi doar un număr pentru tragerea la sorți.

Concursul se încheie azi, 28 noiembrie 2010 la ora 21.00.

Cartea de azi se numește 30 Minute Meals, e scrisă de Jamie Oliver și e în limba engleză. E valoroasă dintr-un motiv: nu vă dă rețete de mâncare ci rețete de meniuri. Vă poate învăța cum să vă organizați în bucătăria de acasă pentru a putea construi meniuri complete în doar 30 de minute.

Am studiat cartea atent. E scrisă bine iar rețetele din ea sunt realizabile (sigur, ca-n viață, dacă nu aveți unele dintre ingrediente, le puteți înlocui).

Ce trebuie să faceți pentru a intra în concurs? Să-mi povestiți( într-un comentariu) cel mai mare dezastru care vi s-a întâmplat în bucătărie. Succes!

Join the Conversation

  1. acu cativa ani am planuit o cina romantica pt prietena, asa ca dupa ce am planuit tot, am citit prea multe retete si am mers la carrefour la cumparaturi (asta a durat vreo 4 ore) m-am apucat de treaba. Planul era sa pregatesc friptura de vitel cu un sote de ciuperci. Friptura a iesit foarte bine, insa la sote mi-am rupt fasul. Dupa ce m-am chinuit mult sa iasa, cand am vrut sa pun sarea, a cazut capacul de la solnita si odata cu el si un pumn de sare. Si asa cina romantica a ramas doar friptura

    :)

  2. La mine e dezastru de fiecare dată când încerc să fac papanași. Cred că am încercat toate rețetele existente și pur și simplu nu ies. Am încercat să-i prăjesc în toate felurile de ulei și în tot felul de oale (de la ceaun de fontă până la friteuză d’aia pentru cartofi prăjiți), să-i fac cu brânză, fără brânză, cu mai puțină brânză, cu mai multă brânză, cu mai multe ouă, cu mai multă făină. Pur și simplu NU IES. Sunt cruzi la mijloc și pace.

    Despre cum am afumat bucătăria de nu mai vedeam aragazul (chiar dacă stăteam lângă el) când am prăjit niște pește, într-un concurs viitor! :D

  3. Că tot m-am apucat să gătesc după sfaturile dumitale, iaca să povestesc cum am uitat apa la fiert pana s-a găurit ibricu, cum am uitat laptele la fiert şi am distrus alt ibric, cum făceam cartofi prăjiţi şi fleici la 12 noaptea in vara asta caniculară şi degeaba stăteam cu geamu deschis că erau plus 30 afară şi transpiram ca o bucată de slăninuţă dată prin unt, cum a intrat un fluture de noapte când făceam supă şi eu am fobie de fluturi de noapte şi m-am apărat cu capacul şi lingura de lemn, cum am făcut orez cu lapte şi-am ars ceaunu şi a mirosit a ars în casă de-a venit vecina la uşă să se asigure că totu-i OK…
    Şi da, m-am apucat să gătesc :))

  4. Una dintre cele mai bune prietene ale mele locuieşte de cinci ani în altă ţară. Anul trecut a venit la Bucureşti să petreacă sărbătorile şi l-a adus şi pe noul ei prieten. Toţi eram foarte emoţionaţi: noi că îl cunoaştem pe el, el că ne cunoaşte pe noi. M-am oferit să pregătesc o cină la ei acasă., că asta fac eu, mâncare pentru prieteni. Am făcut tartă grecească cu spanac şi feta pentru primul fel, pui cu prune şi ceapă roşie la felul principal – s-a mâncat tot. Pentru desert mi-am încercat pentru prima oară mâna la panna cotta. Am făcut panna cotta cu migdale şi am decorat cupele cu coajă de portocală confiată (confiată tot de mine). Arăta foarte bine. Ne-am aruncat în ele. Când am luat prima linguriţă am crezut că am mâncat otravă: cel mai groaznic gust amar, un amar cum n-am întâlnit la niciun medicament, un fel de iad al papilelor gustative. Am scuipat şi am strigat: NU MÂNCAŢI! NU E BUN! Era prea târziu. Abia atunci am văzut că oaspetele stătea cu linguriţa în gură neştiind ce să facă să nu atragă atenţie asupra lui. El gustase primul şi nu scuipase, ca să nu mă jignească. Cred că dacă nu aş fi luat şi eu atunci, ar fi înghiţit acea primă linguriţă de otravă.

    Nici măcar nu-mi puteam da seama ce era greşit, atât de rău era gustul. Într-un final, m-am lămurit. Când venise vremea să pun zahărul, am strigat din bucătărie: Unde e zahărul? Pe masă, mi s-a răspuns. Am luat o cutie metalică, m-am uitat în ea: era zahăr. Am pus o cană întreagă în panna cotta.

    Aţi ghicit, era sare. Zahărul era într-o pungă, lângă cutia metalică.

  5. Am pregatit lasagne de mii si mii de ori, si mi-a iesit de fiecare data. Odata cand ma grabeam si gateam pentru o ocazie un pic mai speciala, am pregatit vreo 3-4 ture de bechamel, si efectiv nu-mi dadeam seama ce nu fac bine, pentru ca sosul iesea incredibil de amar. Am fugit jos la magazin, am luat nucsoara la pliculet, eu aveam intregi, si ma gandeam ca poate s-au stricat intre timp, apoi iarasi am facut o tura de bechamel, iarasi a iesit amar, si tot schimbam ingredientele, pana cand m-am gandit sa gust laptele…Avea un gust…Era expriat bine, dar la aspect si consistenta parea perfect normal, nu stiu cum e posibil. Pana la urma am coborat iarasi la magazin dupa lapte si am terminat sosul. Sosul bolognese era deja gata, cand iau tigaia s-o duc la masa unde urma sa umplu foile, m-am impiedicat si am scapat jumatate de sos pe jos langa masa…:| Nu stiam daca sa plang sau sa rad, pana la urma am comandat pizza…

  6. anda- maria ilioiu says:

    Era prin octombrie… 1984. :)
    Eu- tânără soţie, însărcinată în opt luni, dar dornică să îi facă celui drag toate bunătăţile din lume, am încercat… pe ultima sută… să fac o uriaşă cratiţă cu zacuscă. (pentru cunoscători- inutil să amintesc ce greu se procurau ingredientele şi cât de dificil se aduc la stadiul de băgat în cratiţa… de final…)
    Buuun… Reuşesc performanţa de a pune totul în cratiţă, amestec, pe foc, până dă bine în clocot, apoi, cu mare grijă, deschid uşa cuptorului, iau cratiţa, aprooooooape că reuşesc să o pun în cuptor când… buf! îmi trage in şut ăla micu’, de am zis că… gata… iese pe unde nu trebuie…:)
    Inutil să vă spun ce dezastru a fost: cuptorul încins, zacusca fierbinte vărsată în cuptor şi pe jos, stropi pe mine, fum şi, peste toate acestea, dezamăgirea, mirosul… lacrimile…
    Peste două zile, se năştea vinovatul, Liviu, şi…. ce să vă spun? A meritat!

  7. Bucătăria e un loc al dezastrelor, se pot întîmpla tot felul de lucruri. Mi s-a întîmplat să scap din mînă un kilogram de zahăr tos… sau să plec şi să uit laptele pe foc (era în oala specială de fiert lapte, aşa că n-a produs pagube foarte mari), iar cînd am ajuns acasă laptele se caramelizase ca o sopa de leche, doar că nu era dulce :))
    Dar dezastrul cel mai mare l-am produs eu, cu mîna mea, cînd am vrut să fac de un revelion raţă cu sos spaniol de portocale după o reţetă dintr-o frumoasă carte de bucătărie internaţională. Cu poze. Pentru sosul acela am stat în bucătărie aproape 4 ore şi am murdărit toate vasele, pentru că o parte din coaja de portocală trebuia rasă, alta tăiată mărunt, o parte din suc se combina cu ceva şi se fierbea, restul se combina cu altceva şi se lăsa deoparte, zeama grasă de la prăjirea raţei se amesteca şi ea cu suc de portocale şi se mai încălzea un pic… A fost un coşmar! E drept că sosul a ieşit foarte bun, dar am jurat că nu-l mai fac, mai ales că nu aveam apă caldă la orice oră (asta era în anii 80) şi să cureţi bucătăria cu apă rece iarna nu e ideea mea de sărbătoare.

  8. Am vrut sa ii fac o surpriza mamei mele, si m-am hotarat sa ii fac un tort pe care il face ea de obicei si care ii place foarte mult.
    Trebuia sa caramelizez zahar si sa „tapetez” forma de tort cu el, sa tai in jumatate si sa curat mere, inlocuind totodata mijlocul lor cu nuca. Merele urmau sa fie puse in forma, si peste ele turnata o compozitie de pandispan. Pana aici totul iesise ca la carte, dar cand am bagat forma in cuptor, grabindu-ma, am uitat un detaliu crucial: focul trebuia sa fie cat de mic, nu la tare cum il pusesem eu… Apoi am plecat linistita din bucatarie, am intrat in camera si am inchis usa, asteptand sa se faca tortul… Dar surpriza: cand a ajuns mama nu am vazut-o din cauza fumului din casa! Zaharul era scrum si pandispanul era inca moale…De mere nici nu mai vorbesc! :))

  9. Eu nu prea respect retetele intocmai. Pornesc de la retete si apoi improvizez, optimizez uneori dupa preferinte – imi place foarte mult. Sursele mele de inspiratie sunt Jamie, Adi si inca cateva personaje extraordinare din mediul virtual care stiu reda o reteta logic :) Evident, improvizarea nu merge nu merge la prajituri/deserturi. Deci mi-au iesit pe rand: guma de mestecat, talpa de bocanc.
    Ah si nici papanasii _fierti_ nu ies. se imprastie. In Ardeal papanasii se fac fierti :)

  10. Sincera sa fiu am fost ferita de dezastre multe si mari in bucatarie. In afara de cand vine o prietena a mamei pe la noi. E o tipa destul de… pretentioasa si cu ceva figuri „adorabile” :)) Mama ma pune sa gatesc mereu cand vine, stiind ca ma pricep cat de cat sa fac o masa bunicica. Dar cand vine, nu stiu ce se intampla. Cand vine aceasta doamna la masa, parca imi poarta ghinion. Am incercat sa fac paste bolognese si mi-a iesit un sos groaznic, cu gust de pasta de rosii si vin. A fost si ultima oara cand am folosit pasta de rosii pt sos. Apoi cea mai minunata faza a fost cand am incercat sa fac o pizza cu un aluat care nu-l mai incercasem. Citisem chestii interesante despre un aluat cu iaurt… Well… nu a vrut sub nicio forma sa se coaca uniform. Miezul era cleios si restul era pe cale sa se arda. In final am vrut sa scot pizza asa si mama a zis ca sa o mai las, ca nu se poate manca miezul. M-am enervat si am plecat din bucatarie. Peste o jumatate de ora cand am revenit, mama punea o felie de pizza aproape carbonizata in farfurii si prietena ei se uita la ea. „sa vedem ce putem alege de aici” am auzit. Groaznic! Am plecat in oras si le-am lasat cu pizza arsa acolo :))

  11. OK….Dezastru…hmmmmm……Era acu cativa ani o bucatarie frumoasa, proaspat zugravita cu un ceaun pe foc……si nu ma gandesc mult si in ulei arunc si niste cartofi, asa sa se prajeasca . Nimic deosebit pana aici. In asteptarea terminarii procesului ma deplasez cu incredere in sufragerie, ma intind pe canapea si deschid televizorul. Mare greseala. Adorm…..Intre timp, in bucatarie, cartofii se prajesc si se prajesc si se prajesc . Incepe sa iasa pe geam un fum gros negru. La un moment dat aud o puternica bataie in usa: „vecineeee!!!! vecineeee!!!”, etc. scanalul obisnuit de la bloc. Ma trezesc , vad ce se intampla (nu e bine zis vad ca ochii imi erau plini de fum) sting focul, deschid larg geamurile in toata casa si vad ca tavanul proaspat zugravit precum si peretii albi ai bucatariei isi schimbasera culoare in negru……..nu mai intru in amanunte cu ce s-a intamplat in continuare, va spun doar ca a fost foarte interesant cand a ajuns sotia acasa si a vazut noua redecorare :)

  12. :)) Tari intamplari pe aici…La mine s-a intamplat mai dezastru, drept dovada cineva acolo sus ma iubeste…
    A fost cam asa…locuiam la parinti, prin clasa a XI-a si am pus sa-mi fac niste ochiuri cu cartofi prajiti. Toate bune si frumoase, pun tigaia pe aragaz, pun ulei, si ceva m-a distras atentia de la ce aveam de facut si s-a incins uleiul de a luat foc, noroc ca eram pe faza si am luat tigaia repede de pe foc cat pe ce sa o bag sub jetul de apa, si nu stiu de ce dar cateva secunde am ezitat sa fac asta, cred ca daca o faceam iesea ceva urat. In fine, am scapat ieftin tare, se perpelise doar filtrul de la hota si am tras sperietura zdravana…
    Cam asta a fost primul meu flambaj :)) asa ca tre sa fim tare atenti in bucatarie!
    PS. Nu beti mai mult de o bere cand gatiti :)) , mai ales cand tocati cu un cutit mare, eu mi-am ras unghia din carne acum vreo luna, nasty stuff, aveam vreo 4 beri la bord si trebua sa fac o pizza pentru prieteni!
    O zi faina va doresc!

  13. Deh, la mine a fost simplu: mi-am cumparat tava de pizza cu gaurele (?! inca nu stiu pe ce criterii am judecat atunci), am facut aluatul si l-am intins… si l-am intins… si iar l-am intins. La un moment dat m-am oprit, deoarece nu stiam de ce eu tot pun aluat si in tava stratul e tot mai subtire. Am ridicat tava si mi-am privit aragazul (cat timp am intins aluatul am tinut tava pe aragaz): tot aluatul iesise prin gaurelele de la tava. Si la copt s-au mai scurs cateva bucati de aluat (ma rog, din ce a mai ramas din aluat), asa ca am avut pizza cu turturi…

  14. Tudor Cristian says:

    Revelionul 2006-2007. Găteam iubitei pentru prima data. O cunoşteam de prin Septembrie, de la restanţe. Am fost colegi de facultate (la politehnica buc.) dar abia într-o sesiune de restanţe din anul 3 ne-am cunoscut. Îndrăgostit până în vârful urechilor fiind, bucătar amator cu câteva încercări de mâncăruri exotice la activ, fireşte toate reuşite din punctul meu de vedere, m-am oferit să gătesc pentru seara de revelion pe care urma să o petrecem împreună. În emoţiile şi febra pregătirilor mi-am adus aminte că îi place peştele foarte mult. Aşa că am decis să gătesc ceva peşte: am luat un şalău proaspăt în ideea să îl fac la tavă cu legume şi citrice şi ingrediente pentru prăjitura ”negresă” .
    Am uns file-ul de şalău cu ulei de măsline şi condimente (parcă ceva busuioc, cimbru şi rozmarin şi piper din belşug) şi am feliat legumele (cartofi, morcov, ţelină, ceapă, etc.) împreună cu un grapefruit, o portocală şi vreo 2-3 lămâi mari. Improvizam pe baza unei reţete citite recent.
    Am aşezat totul în tava unsă bine cu ulei de măsline, să nu se lipească, fireşte. Am acoperit peştele cu legume şi citrice şi am stropit totul, din nou, cu ulei de măsline, de data asta pentru aromă. Am pus totul la cuptor şi m-am apucat de negresă.
    Reţeta părea greşita: cum să pui doar jumătate de ceaşcă de zahăr la o cană de făină şi jumătate de cană de nuci?! Am corectat eu şi am pus vreo două ceşti de zahăr.
    Nu vă mai ţin în suspans, oricum finalul e previzibil: am terminat totul la timp, a venit şi iubita cu vinul (ăsta a rămas în grija ei).
    Ne-am pus pe ronţăit ceva bruschette ca aperitiv şi am scos la pièce de résistance – peştele plutind în ulei de măsline. Groaznic. Am încercat să mănânc cu noduri în gât. A mâncat şi ea, probabil doar să-mi facă pe plac deoarece nu părea prea fericită. În fine am trecut la vin, măcar să ne treacă gustul de ulei de măsline cu aromă de citrice şi peşte. Iar negresa s-a dovedit a fi mult prea dulce dar deja nu mai conta. Noroc de vin că am avut destul să acopere senzaţia de foame. Restul e poveste.
    A doua zi a fost tare drăguţă că mi-a mulţumit pentru efortul depus şi m-a rugat, cu un glas suav şi un zâmbet frumos, să nu mai pun chiar atât de mult ulei, fi el şi de măsline, în mâncare.

  15. tataru ciprian says:

    salut Adi,

    super tema si cine nu a reusit sa treaca printr-un dezastru in bucatarie nu e bucatar,:))

    am incercat sa gatesc contra cronometru ( retete noi ) si am reusit sa rup bucataria in 2 , inca nu m-am vindecat :)))))

    am cumparat o tava de tort cu pereti detasabili , super treaba , superrrrrr !

    doream sa fac un tort cu mere si crema de zahar ars pentru o aniversare ,:))
    am caramelizat merele si am pregatit crema din oua si lapte …. cuptorul incins bine si tava cu mere astepta crema din oua si lapte.

    am turnat peste mere compozitia lichida si am asezat tava in cuptor … la 25 de secunde (dupa) aveam o papara pe peretii cuptorului , :)) dulce si pufoasa …:))
    curgea tava noastra ,…..pana am reusit sa asez tava intr-o alta tava am rupt bucataria si cuptorul , mi-am ars un deget …..
    a iesit bine tortul , parca as mai incerca odata….:))))))

    dar nu la mine in casa
    salutari
    Ciprian

  16. Ei, la mine s-a intamplat pe cand eram in Olanda…si locuiam eu impreuna cu o familie de olandezi traditionalisti si conservatoristi, care isi iubeau mancarurile nationale chiar mai mult ca pe cele 2 pisici siameze care isi plimbau continuu coditele in toate cotloanele bucatariei…si ce ma gandesc eu intr-o zi? Ia sa-i rasplatesc pentru bunatatea lor nemarginita gatind un beefsteak asa, mare, gros si in sange, si acompaniat de un piure cremos de cartofi si varza murata ca doar deh, e ceea ce mananca ei de obicei, nu? Ceea ce nu am anticipat a fost joaca mea cu pisicile (damn it, chiar in timpul prajirii fripturii) ceea ce a dus la rezultatul, de data asta anticipat, al unui beefsteak atat de bine-facut incat nici dintisorii ascutiti ai siamezelor nu au putut patrunde printr-insul…am fi facut noi abstractie de fumul din bucatarie, ca doar geamurile sunt facute pentru a fi deschise, dar daca adaugam si piure-ul facut cu frisca in loc de smantana (olandeza asta, bat-o vina) in combinatie cu varza acra, dar acra rau, mdah…nu a iesit tocmai masa cu care vreau sa ma mandresc si pe viitor!

  17. In general nu am doua maini stangi in bucatarie, doar de doua ori am avut niste… neplaceri. :))
    Intr-un caz, facusem o supa poloneza si la final, cand sa pun piperul, am patit cam ca Alex cu sarea, nu stiu cum s-a intamplat, ca mi-a cazut capacul de la borcanasul cu piper si s-a rasturnat tot in supa. Dupa ce am ramas cu gura cascata la propriu (nu-mi venea sa cred ca am distrus supa la care ma muncisem atat si nici nu intelegeam cine a desurubat capacul, ca de obicei era intepenit!!), am incercat sa scot o parte din zeama si ca completez cu apa si sa dreg ce mai pot, dar tot extra piperata a ramas.
    Iar in al doilea caz, voiam sa fac o pasta de linte. Am pus lintea la fiert cu apa doar cat sa o acopere, gandindu-ma ca o sa mai adaug pe masura ce fierbe, dupa care m-am dus la laptop, ca aveam de lucru. Si am uitat lintea pe foc. La un moment dat, am simtit un miros de ars, dar nu mi-am dat seama ce e cu el. Dupa un timp, mirosul devenise si mai puternic si ma gandeam: Ma, ce naiba se intampla afara (ca aveam fereastra deschisa) de miroase asa, de unde o veni duhoarea asta?! Si deodata mi-am amintit: LINTEA!!! De prisos sa mai zic ca apa scazuse cu totul si lintea se arsese pe fundul vasului, de am frecat la el trei zile (si eu, si sotul) si nici pana azi nu am reusit sa il mai aducem la culoarea intitiala. :))

  18. Salutare Adi,

    Daca e vorba de dezastre in bucatarie cred ca pot scoate la iveala cateva, ascunse bineinteles de ani buni, dar uite a venit momentul sa iasa la lumina.
    O experienta culinara ce se petrecea acum peste 10 ani, am primit o vizita neasteptata din partea unui var de-al meu, bineinteles ca am gandit rapid ce voi face de mancare, „sa impresionez lumea” asa ca am zis, ceva rapid si la indemana. toata lumea pe balcon astepta „preparatul”, prin bucatarie am gasit niste snacks-uri de creveti, din aceia ce se prejesc in mult ulei incins.
    Bun, am trecut la treaba, peste 2 litri de ulei incins asteptau pe aragaz, eu inarmat cu punga deschisa am actionat turnand tot continutul pungii in cratita, moment in care uleiul a inceput sa sara puternic si bineinteles ca a trebuit sa ia si foc, flacara de aproximativ 1 metru inaltime (a avut si de unde de la atata ulei incins), :)) la care musafirii priveau uimiti la tentativa mea de a stinge focul.
    Pai incendiu nu am facut, bucataria a scapat, dar nici creveti nu am mancat, dar sa nu uit, dupa orice experiment de acest gen se cere o zugravire de urgenta a unui perete a bucatariei.

    – creveti 7 lei
    – ulei 15 lei
    – cost zugravire perete – 80 lei

    Noroc ca exista servicii de catering :))

  19. Panfiloiu Claudiu says:

    Din fericire nu am prea avut parte de multe dezastre in bucatarie. cel mai des am dat-o in bara cand am facut mamaliga. sau mi-a iesit prea tare, sau cu boturi, sau nefiarta, dar pana la urma am invatat sa fac si mamaliga. in rest, chiar daca mai gresesc la o reteta, incerc sa o dreg pe parcurs si improvizez. nu iese exact cum ar trebui, dar macar e salvata mancarea:d

  20. Nu pot spune ca sunt in dezastru in bucatarie, dar am si eu o intamplare neplacuta, insa nu in bucataria din casa, ci in cea din curte, bucataria de vara. Cum romanii sunt iubitori de gratare, de ziua unui prieten am iesit afara si am pregatit cotelele, mititeii si pulpele ca sa facem o masa buna pentru mai multe persoane. Cu asta nici nu a fost problema foarte mare, am condimentat toate carnurile, am taiat cartofii si am inceput sa le prajim(aici ma refer la mine, restu erau ocupati cu sticlele de bere). No, toate ca toate, deja era seara 8 si ceva, toata lumea era imfometata, eu mai aveam de facut mititeii, am scos si ultimele pulple de pe disc si m-am intors la masa sa fac o salata de rosii, castraveti etc. Dar! peste 2 secunde, uleiul de pe disc a luat foc, eu eram speriat ca nu stiam ce sa fac, si cum ma tot agitam sa fac rost de apa, am dat cu piciorul in el, si jumate din ulei incins in flacari a zburat pe masa, peste tot ce am preparat. Desigur apoi am stins totul cu apa, dar va dati seama ce a ramas din bunatatile acelea. Si cam asta e cea mai neplacuta „aventura” a mea de gatit. :)

  21. Salut.M-am apucat anu trecut de ziua sotului meu sa fac chec,luasem reteta de la o matusa(ca mancasem si era foarte bun).Toate bune si frumoase pana acum.M-am pus pe spartt nuci ,curatat,batut oua si toate cele,l-am bagat la cuptor si zic ma duc sa fac un dus scurt in 5 min ce se poate intampla ,cand am revenit in bucatarie ce sa vad in fata ochilor…………..checul meu nu mai era numai in forma de copt………..zici ca era un vulcan ,se scurse-se in cuptor din cuptor prin usa cuptorului pe jos am zis ca fac infarct..ce sa fac i-al de unde ca era peste totsi frigea..coca in cuptor iti dai seama……vai de mine nu stiu cum am nimerit sa opresc cuptorul ca a si luat foc si dai cu apa ….toata bucataria era un dezastru ,numai oua insirate pe jos,nuci si apa si nu mai zic de fum care iesea pe geamuri ca la combinat ….parca era la balamuc.Am zis ca nu voi mai gati niciodata,pentru ca nu stiu nici pana in ziua de azi ce s aintamplat de la ce sa produs acel haos sa curga aproape toata compozitia din forma de copt.Dar am scapat cu bine dupa o zi intreaga in care am spalat bucataria de mi-au iesit ochii acum gatesc cu placere si cu mai mare atentie.O zi frumoasa.

  22. Eram incepatoare, a se consemna :) Si pentru ca voiam sa fac o salata de boeuf, m-am apucat eu frumos de fiert ingredientele, de pus totul pe caprarii, morcovul la morcov, cartofii fierti la cartofi fierti si sa pun ouale la fiert. Si cum ma tot invarteam eu prin bucatarie, ma striga o prietena, ies afara, stam de vorba la usa pentru ca nu voia sa mai intre si ne tot intindem noi asa pana ce imi dau seama ca din bucatarie iese fum.

    Eram convinsa ca a luat foc bucataria, desi nu puteam sa-mi dau seama de la ce. Cand intru, ouale puse la fiert erau negre, in bucatarie mirosea totul a fum, perdelele erau si ele negre si eu nervoasa ca nu mi-am dat seama ca uitasem ceva pe foc…A urmat tura de spalat perdele si reluatul fiertului de oua, de data aceea cu ochii pe ele.

  23. Gheorghe I. says:

    Hmm, cel mai mare dezastru in bucatarie … nici acum nu pot sa il uit!
    Eram in primul an de studentie, in camin. Aveam vreo doua oale la mine si o tigaie pentru clasicii cartofi pai. Tocmai ce primisem un pachet de acasa, si in pachet un borcan de 800g de ghiveci de legume facut cum numai mama stie. Si ce-am zis eu. Daca tot li s-a terminat mancarea colegilor, si venise si prietena mea in vizita, hai sa fac o haleala pe masura. Cumparat un kil de orez, pus ceapa la calit, rasturnat borcanul de ghiveci in oala cea mare, incalzit oleaca, si mai apoi … ideea idee se facu. Am spalat kilul acela de orez, si l-am pus in oala. Ia ghiciti, cate oale a trebuit sa imprumut de la colegii de pe palier? (cea de a doua oala ce o aveam avea doar 1L). De atunci stiu ca orezul se umfla! Si se umfla muuuuuuuuult!!!

  24. Acum cativa ani am cumparat o frumoasa bucata de carne de purcel. Nu aveam musafiri, dar eram extaziata de ce pranz fain o sa iasa. Friptura era la cuptor, arata ispititor e putin spus si m-am pus sa fac si cartofii prajiti. Eu prajesc cartofii intr-o veche oala de tuci mostenita de la mama. Imi ies intotdeauna perfecti si se fac repede. Cu cateva zile inainte tata tocmai spalase oala si cand l-am intrebat mi-a zis ca uleiul l-a pus in debara intr-un borcan. Am luat borcanul, l-am pus in oala de tuci si mi s-a parut prea putin, am mai adaugat ulei din sticla si am pus oala pe foc. Am pus si cartofii, dar cand uleiul a inceput sa clocoteasca s-a intamplat ceva surprinzator – era ca un fel de spuma si cartofii se cam lipeau unii de altii. In fine, am scos prima tura de cartofi, am mai adaugat ulei proaspat si am prajit si tura a doua, parca arata un pic mai bine. Ne-am asezat la masa si am inceput sa mancam. Friptura era un deliciu, se topea in gura, dar cartofii… hmmm… Parca erau cam dulci. Inainte sa ii las pe Tata sau pe fratele meu sa comeneteze, am recunoscut singura ca ceva nu e in regula. Continuam sa mancam. Tata spune „Mai, dar ce-ai facut, ai pus zahar in loc de sare?!” „Hai, mai Tata”, ii raspund, „doar nu sunt nebuna!!”. Si mancam in continuare cam dezamagiti, bine-nteles, iar dupa cateva minute Tata spune: „Dar de unde ai luat uleiul?” Spun „Din debara dintr-un borcan de pe raftul din fata, cum ai zis” Tata fuge la debara in bucatarie si vine inapoi cu un borcan cu ulei identic cu cel din care pusesem eu la cartofi. „Tu ai prajit cartofii in miere…” Si cu asta basta! :)))

  25. Eu am distrus un ibric, punandu-l pe foc cu apa si zahar ca sa fiarba si sa pot sa imi fac ceai. Apo am plecat in alta camera, am adormit, si m-am trezit cu fumul gros in toata casa. Iae biricul de pe foc… plin de „dantela” de caramel, arsa bine, care nici un ziua de azi nu a mai iesit de pe el, dupa nenumarate spalari si alte solutii de indepartare incercate.

    Cea mai mare afumare a casei am produs-o insa incercand sa bucataresc niste briose de post. Am luat pre-mixul de la magazin, si am zis ca, desi reteta zice ca premixul sa se amestece cu oua si ulei, e ok daca pun doar ulei (ca sa fie de post). Compozitia amestecata parea ok, asa ca am pus-o in forme si am dat-o la cuptor. Dupa timpul prescris, am verificat briosele (cupcakes, de fapt). Surpriza! Toata compozitia era la fel de moale ca la inceput. Asa ca am decis sa le mai las in cuptor o vreme. Dupa dublul timpului indicat, am verificat din nou cu o scobitoare, si parca se intarise cam de un centimetru in partea de jos. Asa ca am decis sa le mai las o vreme. Deja era fum serios si mirosea a ars, dar mie cup-cake-urile mi se pareau a avea aceeasi culoare ca la inceput (maro inchis), si asteptam sa se intareasca. Dupa vreo 2 ore de copt, cand mai aveau doar un jumatate de centimetru ne-intarit, le-am scos din cuptor. Ghiciti? Partea intarita era complet arsa, neagra carbune, ce nu putea sa foloseasca la nimic altceva, iar partea care nu se intarise arata exact ca si cand le-am pus la cuptor.
    Never again nu mai incerc sa improvizez atat de radical retete.
    :D

  26. Culmea ca cel mai mare dezastru care mi s-a intamplat in bucatarie este legat de Jamie :))) am gasit pe site-ul lui reteta Tarte tatin cu banane. mmm ce deliciu! mda ar fost un deliciu daca imi iesea cum i-a iesit lui. zaharul ars s-a ars la propriu pana la final, bananele in acel zahar ars erau groaznice, foaia de placinta a ramas aproape necoapta, totul plutea pe niste valuri de zahar negru! oribil! totul a ajuns la gunoi. singura mancare pe care am aruncat-o vreodata!
    am mai patit un dezastru cu asa zisa „prajitura inteligenta” care insa la mine s-a incapatant sa iasa proasta :))) n-am aruncat nimi, mami a zis ca e comestibila si chiar buna la gust asa cum a fost (nu s-au separat straturile, a iesit ceva asemanator cu budinca de oua).

  27. Am facut scrum carnatii care trebuiau sa mi tina de foame jumate de zii. Totul s a intamplat in camin, in anul 2 de facultate iar eu cum sunt mai incapatanat de fel n am cerut cerut la colegi de mancare. Totusi am fost salvat de pachetul trimis de acasa.

  28. Dezastrele in bucatarie.. incep imediat ce intru , deoarece sunt un adevarat antitalent. Un piscot simplu se transforma intr-un biscuite daca incerc sa il fac eu, chiar daca urmaresc reteta punct cu punct. Vase murdare peste vase murdare, ca fiecare ou il sparg in alt vas, faina si pe mine si pe masa si in vasul in care amestec, piscotul facut scrum, ca focul a fost prea mare… Asa am renuntat eu sa mai incerc sa fac ceva in bucatarie. Ma rezum la spalatul vaselor murdare si la savurat delicile gatite de sotie.

  29. Buna Adi,
    Eu m-am laudat la toata lumea ca fac boeuf bourguignon si ca va fi de senzatie numai ca dupa ce am cumparat toate cele, le-am curatat, taiat, prajit, sotat si dat la cuptor am zis sa trag un binemeritat pui de somn, ca doar trebuia sa stea vreo 3 ore la cuptor si aveam tot timpul din lume.M-am trezit mult mai tarziu decat programasem si bunatatea de mancare era jumatate arsa pe fundul cratitei.Am mancat direct din oala ce s-a mai putut si apoi m-am culcat la loc.

  30. Nu prea imi vin in minte multe exemple, dar imi aduc aminte de o anumita ocazie. Era o sarbatoare sau ceva si faceam o prajitura cu ness. Facusem crema, care iesise bine, si blatul era si el la cuptor. Toate bune si frumoase pana am vrut sa il scot din tava pentru a se raci. Desi mai facusem prajitura asta de multe ori, atunci am facut ceva gresit pt ca mi s-a lipit blatul de tava si cand am incercat sa rastorn tava mi s-a rupt blatul in cateva bucati. Eram mai mica atunci (vreo 16-17 ani sa fi avut) si am plans de suparare :)) . Cand m-a vazut mama asa m-a linistit, a pus bucatile una langa cealalta, si a „compus” blatul. Pana la urma totul a fost ok pentru ca am taiat bucatele destul de mici de prajitura si oaspetii nu au observat.

  31. Buna! La mine dezastrul s-a intamplat chiar acum jumatate de ora… vroiam sa gatesc din nou ca ieri niste cartofi trasi in ulei si unt si o friptura de pui si culmea… friptura mi s a ars jumatate din ea iar cartofii toti…:((

    nu pot sa cred ca am patit o… dar m am scos cu ficateii cu sos de smantana si usturoi care au mai ramas de ieri.. si am reusit sa facem un pranz pe cinste.
    acesta e cel mai mare dezastru din ultimele luni incoace..:(

  32. Din pacate am uitat oala de sarmale pe foc in urma cu cativa ani….noroc de renovarea bucatariei ca altfel nu iesea mirosul din pereti..

  33. am incercat o reteta veche de sos cu rosii,brie,vin si absint.fierbea totul molcom cand chemarea naturii m-a facut sa lipsesc cateva minute
    cand m-am intors totul ardea

  34. Dezastre mi se intampla mereu daca nu sunt atenta. De la scapat prea multa sare sau piper in mancare pana la mancare arsa :)) Dar de acum pot sa spun ca am devenit maestra in remedierea lor.
    Bineinteles cel mai mare dezastru a fost si primul. Vroiam sa fac o friptura la cuptor care sa iasa suculenta si buna. A iesit tare, dar totusi comestibila. Intre timp am descoperit secretul. Noroc ca mi-a iesit desertul bine atunci :)

  35. :)) Nu cred ca ideea de a gati merge neaparat mana-n mana cu persoana mea, insa ideea de dezastru in bucatarie mi se potriveste aproape perfect, :))) oricum am avut cateva tentative gastronomice deci am de unde alege o povestioara de spus, prin urmare, o sa va povestesc despre memorabila zi in care mi-am luat inima-n dinti si m-am apucat gospodareste sa fac papanasi pentru cineva drag. Va imaginati ca dorinta de a face o surpriza m-a impins spre incursiuni gastronomice, insa in ciuda elanului total cu care am initiat actiunea, rezultatul a fost de-a dreptul dezastruos – am murdarit aproape toata vesela existenta in bucatarie iar papanasii (datorita unor forte total straine mie si nicidecum datorita stangaciei mele) s-au incapatanat sa se imprastie in tigaie unul cate unul. A fost un dezastru pe care l-am realizat in mai putin de 30 de minute :)))

  36. In primul rand, trebuie sa spun ca a fost amuzant sa rememorez toate gafele si micile dezastre culinare care mi-au stricat planurile acum cativa ani, in perioada in care invatam sa gatesc. De la oale arse de magiun sau orez atat de lipit de oala incat au ramas urme in forma de boabe pe fund si pana la fasole batuta atat de usturoiata incat iti lua foc gura… ce mai amintiri!

    Dar, cel mai mare dezastru culinar si in acelasi timp, cea mai mare sperietura din viata mea a fost un accident stupid.
    Prajisem niste oua ochiuri…simple, clasice, in baie de ulei – ca asa ii placeau iubitului. Le-am scos din tigaie si in graba mea de a pune micul dejun pe masa, am pus capacul la tigaie dar am uitat sa sting focul.
    Am mancat linistiti ouale si revenind in bucatarie, nu stiu ce mi-a venit si am ridicat capacul de pe tigaie. Intre timp, uleiul bolborosie in continuare si cand a luat aer… iti inchipui – foc de tabara! Aproape ca am lesinat de spaima cand am vazut ditamai flacara in bucataria mea cea minuscula. Nu stiu prin ce minune am avut prezenta de spirit si curajul sa pun capacul la loc… Inca ma mai gandesc si acum, ce s-ar fi intamplat daca aruncam peste el cana cu apa care era pe masa.
    Si cam asta a fost…cea mai mare prostie din bucataria…si viata mea. Si acum, dupa mai mult de 2 ani, verific de un milion de ori daca am stins sau nu aragazul si evit sa gatesc cu mult ulei atunci cand sunt singura acasa. Privind partea buna a lucrurilor, faptul ca nu mai gatesc in atata ulei mi-a prins tare bine! :)

  37. Sunt zile bune si zile rele la mine in bucatarie. Cele rele sunt, in general, dezastru total. De la scapat oua pe covoare si pana la ars diferite mancaruri. Acum o vad ca pe o intamplare comica… dar intr-o noapte, cand m-a apucat pe mine „creatia” la un tort, simt miros de ars. Mare nedumerire… miros blatul (era putin cam prins pe fund, dar parca nu chiar sa miroase) … nu era de la blat. Ma uit spre geam (o fi de afara), dar geamul inchis… ma invart eu ce ma invart… si vad ca am pus un prosop de bucatarie direct pe flacara. Noroc ca era focul mic ;)) M-am socat putin, mai ales ca aveam o scandura de lemn uscat si lacuit imediat langa aragaz. A trecut cu bine, si nici macar nu mi-am trezit parintii… inca ma mai mir.

  38. Eram mai tanar putin, mai tanar si in ale gatitului. Cu un prieten ne-am gandit sa ne prajim niste creveti expandati (aia vietnamezi sau chinezesti care se gaseau pe vremuri). Zis si facut. Am pornit aragazul, am pus ulei, l-am lasat sa se incinga biiiiiiine iar apoi am pus creveti. Nu stiu cum am pus, ce n-am facut bine… doar ca a luat foc uleiul. Ne-am cam speriat si repede cu tigaia in chiuveta sub jet de apa. Normal ca focul nu s-a stins. Dimpotriva, flacara era cea mai mare flacara pe care am vazut-o vreodata intr-o bucatarie (sau asa mi s-a parut mie) Am iesit rapid cu tigia arzand pe casa scarilor si am asteptat sa se stinga. Iti dai seama cum mirosea in casa, pe scara…ulei peste tot.

  39. Si eu, ca si antevorbitorii mei, am ars oale cu lapte, cu orez, cu cartofi. Cea mai recenta boacana e salata de vinete pentru Iubit. Imi zic sa fie maioneza cu ulei de masline de data asta si nu stiu cum s-a nimerit, ceapa verde. A iesit cea mai verde crud salata de vinete pe care v-o puteti imagina. Cat despre uleiul de masline din maioneza – prima si ultima experienta de acest fel. Bineinteles – nimeni nu s-a mai atins de salata.

  40. Cel mai mare DEZASTRU? Da, anul trecut de Craciun,cand trebuia sa fac cozonac .M-am gandit eu , de ce nu as pune drojdia sa se topeasca in lapte , pe foc , daca tot se topea zaharul , de ce nu si drojdia ? Numai ca temperatura laptelui a facut ca drojdia sa nu-si mai faca datoria si asa am facut eu „turta” nu cozonac , spre incantarea catelului din curte si dezastrul din portofel! Procedeul de „intocmire” a unor alti cozonaci a fost reluat , cu alte cumparaturi ,ca doara nu era sa vina Craciunul fara cozonac.A doua „tura” a iesit ca la carte , de unde am tras concluzia ca inovatiile din bucatarie nu-s totdeauna bune.Sa fim sanatosi , ca acuma vine timpul „cozonacelii” !!!!

  41. Ciobanu Angelica says:

    Nu am patit prea multe dezastre, dar cel mai mare a fost cand intr-o cand aveam pofta de o salata orientala si am pus cartofii la fiert, apoi am plecat in sufragerie la calculator. Navigand pe internet am uitat de cartofi si cand mi s-a facut foame am mers in bucatarie si surpriza: cartofii mei erau la copt ( apa se evaporase, oala era neagra si cartofii se coceau frumos sa fie mai crocanti.

  42. Am invitat la noi niste prieteni la masa. Ce sa pregatim, ce sa pregatim….cu un pui la rotisor sigur nu dam gres. Am inceput cu pregatirile , salata, cartofii, si condimentarea puiului cu cateva ore inainte sa il punem la rotisor. Totul a decurs normal…au venit invitatii, am pus masa, si asteptam sa scoatem puiul. Dupa mai bine de o ora jumate la rotisor, cand deja incepuse sa prinda o culoare aurie apetisanta…zicem…e gata!!!! Finnaly puiul nostru. Il scot pe platou, si incep sa tai din el…….dezastru…puiul nostru era crud….foarte crud. va dati seama ce inseamna asta pt un musafir infometat??? What to do …what to do.????? Nu am avut alta solutie decat sa il tai bucati si sa il pun sub grill…solutie care ne-a costat mai bine de 40 min de asteptare…..noroc cu salata.!!! Si sa inchei cu desertul….am si o povestioara destul de haioasa legata de desert. Urma ca fratele meu sa se intoarca din SUA…happy day…something sweet. Am planuit cu o zi inainte ce voi face….un tort cu crema de cocos…ce necesita nuca de cocos..dar nu la plic ci proaspata…dupa calculele mele (evident gresite) m-am gandit ca as putea inlocui nuca proaspata cu cea la plic…no way..no how!! OK…planul B …Chocolate lava – aveam de toate mai putin ciocolata…cobor dupa ciocolata…se pare ca la magazinul din apropiere nu aveau cioco simpla si de calitate….ce sa fac?????????? Brownie…asta este..nu am cum sa dau gres aici…si iau laptele….ajung acasa, pun fetita la somnic…si incep sa fac prajitura….dupa ce am pregatit tot…adaug laptele….laptele era acruuuuu…..nu ca nu ar fi fost in garantie. Era ora 13,30 si tb sa plec la aeroport in Bucuresti dupa fratele meu la ora 16,00 iar prajitura tb sa stea la cuptor in jur de 70 min. Noroc ca fetita mea s-a trezit dupa o ora si am plecat iarasi dupa alta cutie de lapte…si am reusit intr-un final sa fac prajitura…totusi venea fratele meu…tb sa il astept cum se cuvine!!! PS – am scos prajitura din cuptor in momentul in care a ajuns la mine prietenul ce ne-a dus cu masina la aeroport!!!

  43. Erau vremurile studentiei, de gatit nu aveam habar. Gasca mare, mergem in vizita la o colega sa ne uitam la video – deh! alte vremuri. Parintii plecati din oras, casa mare si foarte eleganta. Bucataria impecabila, imensa, dotata cu toate cele.
    Da foamea in noi si baietii ne expediaza la bucatarie, sa incropim ceva de mancare. Colega-gazda scotoceste prin congelator – cam aerisit…Gaseste doar niste aripi de curcan babane. In frigider, o sticla cu zeama de varza. Nu stiu ce ambitie dementa ne apuca, sa facem o ciorba de potroace. Buuun. Curatam niste zarzavat, il punem alaturi de aripile de curcan in oala sub presiune, adaugam apa si gata, la fiert. Incepe oala aia sovietica sa pasaie si sa fasaie abur, nevoie mare. Gazda, ingrijorata ca ii murdarim maica-sii bucataria imaculata, incepe sa se agite, frangandu-si mainile. Eu – lemn-Tanase in bucatarie – vin cu o solutie geniala: sa acoperim tzutzuroiul oalei cu o carpa de bucatarie, sa nu mai improaste asa. Zis si facut, oala nu mai fasaie, o lasam in treaba ei pe foc si ne ducem in sufragerie, la proiectia video.
    Dupa vreo 10 minute – un mare BUUUUM! din bucatarie. Cand intram, dezastru! Supa de curcan peste tot: curgea de pe tavan, picura pe faianta, baltea pe aragaz si pe mobila. Oalei celei bine astupate (dupa mintea mea nula in ale bucatariei) ii sarise capacul si toate supapele. Erau bucati de curcan peste tot. Noi, toate fetele, cu carpe in mana, cu zeama de curca picurandu-ne pe par din tavan, gazda si cu mine plangand de sarea camasa de pe noi. Si baietii, cu gura pana la urechi si cu paharele de bere in maini, facand bascalie de noi din usa bucatariei. Multumesc, Adi, ca mi-ai adus aminte de asa un dezastru simpatic ! :)

  44. cred ca cel mai mare dezastru al meu in bucatarie s-a intamplat intr-o seara cand incercam sa facem mancare chinezeasca. ne-am strans vreo prieteni, cumparat ingrediente, cineva avea reteta si ne-am pus pe treaba. Am pus de toate, legumele separat, puiul separat pana am ajuns la pus condimente si in speta ardei iute. cum nu gateam in bucataria mea si cum nu luasem din magazin ceva despre care sa stiu cantitatea de iuteala, am cautat prin dulapuri si borcane pana am gasit unul cu ardei iuti uscati. cred ca marea mea gresala a fost sa nu i-am gustat de la inceput…si am pus…unu…am gustat puiul..hmmm…nu parea picant..mai tocam unul si punem…hmm..tot nu e picant. hai sa mai punem unu. Si am zis, gata, ca totusi ajunge. Toate bune si frumoase, si ne punem noi la masa, ne sticlesc deja ochii de foame..si luam prim imbucatura…cred ca scoteam foc pe nari si pe urechi ca-n desene animate. deci l-am facut atat de picant ca nici cei mai iubitori de iute nu l-au putut manca. de-atunci ma abtin sa mai pun picant in mancare…mai bine mai putin decat mai mult…

  45. Intr-o duminica dupa-masa, m-am apucat sa fac cartofi prajiti. I-am curatat, taiat, spalat, si i-am pus in tigaia cu ulei incins. M-am gandit ca pana ce vor fi gata cartofii, sa ma duc in camera, sa ma uit la tv. Intre timp, simt miros de fum, geamul era deschis. M-am gandit ca vecina de jos iarasi gateste si am inchis fereastra. dar mirosul de fum persista, era din ce in ce mai puternic. Mi-am zis sa vad daca sunt gata cartofii mei, si cand am deschis usa bucatariei m-au napadit flacarile, moment in care mi-am dat seama ca ceva a luat foc. In urmatorul moment m-am asezat pe podea fiindca din cauza curentului flacarile au venit spre mine. Am stins repede focul de la aragaz, am luat tigaia de pe foc si am pus-o pe podea. Apoi am stins focul din bucatarie si mi-am dat seama ca si hota era facuta scrum. Bineinteles ca a tb sa cumpar o noua hota proprietarului, jaluzele noi si sa si zugravesc.

  46. Alain Rosian says:

    Prima data cand am facut cunostiinta cu gatitul in mod profesionist, a fost in armata, cand am urmat unn curs de bucatar, recunosc, scopul era sa scap de instructie nu gatitul.Dupa ce l-am terminat, am inceput sa gatesc la bucatarie dar impruna cu maistrul bucatar. Prima data cand am ajuns sa gatesc singur era intr-o noapte cand trebuia sa pregatesc micul dejun pentru 1.400 de soldati. Meniul: OREZ CU CARNE SI CEAI.totul simplu, alimentele le primeam gata cantarite si portionate, termin orezul si am observat ca maistrul de fiecare data cand termina mancarea pregatea un lighean de apa cu faina care il turna peste mancare pentru a o ingrosa, nu bagasem de seama ca nu folosea faina si pentru orez….
    Am facut si eu la fel si am stins focul.La ora 6.00 ma duc la bucatarie si cand ridic capacul la cazan si bag paleta in mancare supriza orezul era BETON, cred ca putea sa fie taiat cu cututul ca pe tort. M-am taiat imediat si mi-am dat seama ca nu poate fi servit, iar 1.400 de oameni ramaneau flamanzi iar eu plecam la carcera.Intuitia mea zis sa pornesc iar focul la cazan sa mai bag apa multa si sa il mai gatesc pana la consistenta necesara. A
    iesit bine pana la urma, toata lumea a mancat si nu a observat ca orezul avea faina, oricum mancarea era proasta de obicei. Nu am spus la nimeni de intamplare, dar am inteles ca LA OREZ NU SE PUNE FAINA………

  47. Treaba mare: vrut de facut „guacamole”, cumparat (primit) mango cu coaja verde in loc de avocado, facut sos portocaliu in loc de verde. Patasti!

  48. Cel mai mare dezastru din bucataria mea se poate numi supa crema de varza. Tocmai cumparasem un robot de bucatarie si am zis sa incerc sa toc varza pentru ciorba in el, sa nu mai stau sa o tai cu cutitul. Zis si facut. Robotul a tocat varza foarte marunt (sau poate eu am apasat butonul de prea multe ori:)) si a iesit un terci de varza, fara zeama si cu gust ciudat…Cine stie poate un bucatar priceput ar fi inventat o noua reteta :)

  49. Mi-ar placea sa castig aceasta carte ! Cel mai mare dezastru care mi s-a intamplat in bucatarie a fost ca am lasat budinca sa fiarba ea fara sa amestec in ea si s-a facut praf. O alta peripetie de acest gen este: am lasat laptele sa fiarba (pentru orez cu lapte) si laptele a fiert pana a dat pe afara,eu nu am fost in bucatarie,iar aragazul a fost murdarit complet,mirosea ingrozitor in bucatarie….

  50. oh, wow, doar un singur dezastru? cine incearca si greseste asa ca eu am multe pe lista :))) acum problema e ca nu le tin minte pe toate :(
    Ultima a fost saptamana trecuta. Vroiam sa fac „fasole facaluita” (crema de fasole, mai intelegibil) si am cumparat niste fasole din magazin, dar deja dupa cum arata imi cam dadeam seama ca nu e genul care sa mearga la ce vroiam eu, dar eu tot am incercat. Well, l-am fiert vreo 4 ore si tot tare era si „crema” a iesit mai mult a ceva nisipos decat cremos asa ca a ajuns la gunoi din pacate. Asa ca pentru experimentul urmator i-am zis bunicii sa imi trimita niste fasole crescuta de ea care stiu ca o sa fiarba repede si o sa iasa chiar cremoasa! Abia astept :)

  51. Acum ceva vreme am vrut sa gatesc aripioare de pui. Si cautam o reteta care sa nu implice prajit. Am gasit pe net ceva ce parea interesant si am decis sa incerc. Trebuia sa pun o oala cu apa in cuptor, deasupra capacul si in capac aripioarele.

    Am pregatit aripioarele, le-am rasfatat cu tot felul de arome, le-am pus in capac si.. apoi in cuptorul incins. Dupa 10 minute… simt ca ceva nu miroase deloc bine, deschid cuptorul si.. jale mare. Manerele oalei s-au topit si au curs..

    Asa am ramas fara singura oala (studenta fiind nu avam multe vase pe la cluj) si fara cina, pentru ca aripioarele nu au putut sa fie mancate apoi. Si in plus, am si stricat cuptorul si de fiecare data cand il porneam se simtea mirosul de ebonita, pe care nu am putut sa o curat deoarece s-a intarit si nu venea jos nicicum..

  52. Pe ultima suta( sau ultimele minute mai precis) ma gandesc sa scriu si eu unul din „dezastrele” traite in bucatarie, mai ales ca Jamie e autorul meu favorit intre cei care scriu astfel de carti.
    Una din intamplarile mai putin placute de care imi amintesc a fost in urma cu cativa ani, cand sotia mea se intorcea acasa de la Timisoara. Incercand sa fac mai multe mancaruri imi amintesc ca una dintre ele era cas pane. Restul toate erau cam gata si casul era in tigaie la prajit cand dintr-o neatentie am dat cu mana peste manerul tigaii care finnd pe ochiul din margine al aragazului a dat sa cada. Primul reflex a fost sa o prind dar nu am reusit decat sa o ating astfel incat o parte din ulei sa ajunga pe mainele mele iar cealalta parte pe jos alaturi de bucatile de cas.
    Noroc ca sotia mea este intelegatoare , a apreciat restul mancarii si a facut ea curat in bucatarie.

  53. Pina astazi n-am avut accidente majore-n bucatarie, dar imi imaginez ce s-ar intimpla daca pe la jumatatea bucatarelii de mincarici s-ar opri gazul. :D

  54. adihadean Author says:

    Asterix, barem inventează unul, dacă vrei să intri în concurs. Nu-i fair play față de ceilalți, care au respectat condiția de a povesti un mai mare ori mai mic dezastru în bucătărie :).

  55. printre dezastrele din bucatarie la mine nu intra accidentele de gen ars oale ci nepotrivirea din targ cu socoteala de acasa.
    fiind mare fan de gustari reci sau calde facute acasa, am incercat intr-o dupamasa sa fac limba de vita cu masline. am intrat intr-un supermarket de unde am luat pe fuga ingredientele, dar, din viteza si inspirat de culoarea placuta a maslinelor kalamata natur(un pic mov, verzui, nu negre), mai marunte, pe care nu le-am gustat ci doar mi-am pastrat parerea/constatarea despre masline ca, cu cat sunt mai mari, cu atat sunt mai fade la gust, au maxim gust de mar murat, nu de maslina. dupa ce ajung, pe fuga, sa fac toata reteta, nu mai apuc sa gust nici ingredientele ca de obicei, nici rezultatul final, o pun pe masa si dezastrul ma izbeste: era atat de amar totul, incat a trebuit sa arunc mancarea imediat. nemancati n-am ramas ca macar simtul umorului il mai avem si un italian aproape, cu pastele lui imediat gata.

  56. Cel mai frumos moment a fost can am incercat sa fac aluat singur, pentru prima data, cand am reusit sa murdaresc de la gresie pana la hota cu aluat(desi nu cred ca il pot numi aluat)

Comments are closed.

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close