Creatori și creativi în bucătărie

238

INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci. 2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciună. 3.Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică.4. (Muz.; în forma invențiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [Var.invențiúne s. f.] – Din fr.invention, lat. inventio, -onis. (www.dexonline.ro)

DESCOPERÍRE, descoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) descoperi și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost descoperit, aflat. – V. descoperi. (www.dexonline.ro)

DEZVOLTÁ, dezvólt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie și despre fenomenele naturii și ale societății) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de pe o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex.  Tranz. A amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie, o idee), a completa cu idei noi.  A se extinde dobândind proporții, însemnătate, forță; a crește, a se mări.  (Despre ființe) A evolua crescând treptat (în sens fizic); a crește; (despre oameni) a evolua treptat (în ceea ce privește intelectul). 2. Tranz. A expune în mod amănunțit; a desfășura. Oratorul dezvoltă subiectul. 3. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentații dezvoltă căldură. – (www.dexonline.ro)

Bună să vă fie inima. Cu cele de mai sus proaspete în minte, trecem la rubrica „răspundem cititorilor”. Zilele trecute m-a abordat (online) un tânăr despre care am înțeles că lucrează într-o bucătărie și care are, la fel ca alți oameni care citesc fie și sporadic blogul acesta, mai multe nelămuriri în ceea ce privește activitatea publică a subsemnatului. Desigur, n-am a da socoteală nimănui, după cum nu socotesc că ar trebui ca oarecine să-mi dea socoteală despre lucrurile pe care le face ori spune, atâta vreme cât nu-mi ia bani pentru lucrurile acelea (de exemplu, pentru mâncarea din restaurant, pentru servicii ori pentru impozitele pe care le plătesc statului), dar înțeleg că un pic de conversație n-a omorât pe nimeni și, în plus, o problemă lămurită poate să-ți aducă un prieten. Ca să înțelegeți de unde a pornit povestea de azi, reproduc mai jos întrebarea tânărului.

Te urmaresc de putin timp si trebuie sa recunosc ca am fost foarte sceptic in privinta ta (strict din punct de vedere profesional) prin bucatariile din Cluj se mai pomeneste numele tau, de fiecare data cand l-am auzit am zis acelasi lucru care il zic prea des si cu alte ocazii „un bucatar ii in bucatarie si gateste , nu la televizor, nu pe blog, nu in reviste” a trecut timpul si mi-am dat seama ca am gresit intr-o oarecare masura. De cand urmaresc postarile tale am putut sa intaleg ca intalegi foarte bine cum functioneaza un restaurant si in general industria, ca ai succes, ca faci bani, ca ai imaginatie si ca gatesti (bine sau rau nu stiu pentru ca nu am gustat nici o farfurie de-a ta) frumos. Intaleg marketingul pana la momentul cand se poate confunda cu ipocrizia. Ajungem la intrebarea mea, care trebuie urmata si de epilog. Cum poti sa folosesti cuvintele „am inventat” , „pot inventa” cand vorbesti de o reteta mai ales cand vorbim de o supa crema!? Care intre noi fie vorba se bazeaza pe un blender si un pic de bun simt. Intreb asta pentru ca am urmarit interviuri cu Thomas Keller, Rene Redzepi, David Chang, si tot timpul au folosit cuvinte de genul „am descoperit” , „am dezvoltat” si niciodata „as putea sa inventez usor o reteta”.

Bun. Să ne înțelegem, sunt conștient de faptul că oamenii mă evaluează doar în funcție de ce se vede pe blog sau pe pagina de Facebook și că o scurtă descriere a activității anterioare nu aduce mare lămurire. Când am noroc, oamenii pot să mă evalueze și în funcție de lucrurile pe care le fac offline (azi, de exemplu, ajung la câteva grădinițe din Cluj, într-o rememorare a proiectului Farfurii curate – vă povestesc mâine sau luni), lucru care poate să confirme că nu-s un prinzător de fluturi pe blog. Acum, să răspund pe rând:

 „un bucatar ii in bucatarie si gateste , nu la televizor, nu pe blog, nu in reviste”

Sigur, ai dreptate să spui asta, o spuneam și eu înainte să aflu că, pe lângă show-ul de televiziune, Gordon Ramsay are în traistă un camion de stele Michelin, că Jamie Oliver a construit câteva restaurante, că Arguinano, cel mai popular bucătar de televiziune din Spania a revoluționat felul în care spaniolul de rând percepe bucătăria, începând din bucătăria restaurantului său. Nu mă compar, Doamne ferește, încerc doar ca prin aceste exemple să subliniez că un bucătar nu-i mai puțin bucătar doar pentru că apare într-un show tv sau scrie pe un blog. S-ar putea ca în spatele acelei jumătăți de oră de emisie să stea câțiva ani de muncă, mulți dintre ei la mânerul tigăii. În ceea ce mă privește, lucrurile au stat așa: am început să gătesc din copilărie, mama m-a trimis la școala de bucătari, eu n-am vrut să mă duc, am ales altă cale. La 19 ani intram pentru prima dată într-o bucătărie de restaurant, la 22 începeam primul show culinar, fără să știu prea multe despre mâncare, la 24 eram asociat într-un restaurant, fără să știu prea multe despre afacerea asta. De atunci încoace, m-am antrenat în fiecare zi pentru a fi un bucătar mai bun, un comunicator mai bun, un scriitor mai bun (nu toți scriitorii trebuie să poată găti dar ar fi bine ca toți bucătarii să poată să scrie coerent, vă explic imediat de ce). Au trecut niște ani de atunci, timp în care am gătit câteva sute de mii de farfurii, unele gustoase, unele frumoase, unele sub orice critică. Constantă a fost doar dorința de a face azi mai bine decât ieri. De fapt, am mai avut o constantă: nu mi-am bătut joc de mâncare, niciodată, sub nicio formă. Am tratat-o cât de bine am putut, în conformitate cu cunoștințele și abilitățile mele din momentul în care am gătit. Că nu mi-a ieșit mereu în farfurie așa cum ar fi trebuit, e adevărat, dar asta m-a făcut doar să mai încerc o dată.

„am putut sa intaleg ca intalegi foarte bine cum functioneaza un restaurant si in general industria, ca ai succes, ca faci bani, ca ai imaginatie si ca gatesti (bine sau rau nu stiu pentru ca nu am gustat nici o farfurie de-a ta) frumos.”

Dragilor, dacă înțeleg cum e cu afacerea asta, e pentru că am învățat niște lecții amare și destul de costisitoare, pe pielea mea, pe munca mea și pe banii mei. Abia după ce am trecut de stadiul acesta am început să fiu plătit pentru a învăța mai multe. M-am silit să învăț, pentru că oamenii care-ți dau bani să-i ajuți, vor rezultate, nu povești. Și, ca să fiu cinstit, după atâția ani de muncă, am realizat abia acum, pe final de 2013 și la aproape 40 de ani, că sunt undeva aproape de marginea de jos a cunoașterii, că abia acum încep să înțeleg ce-i cu mâncarea și cu gătitul pentru oamenii care intră în restaurant. Utimii doi ani au însemnat pentru mine mai mult decât cei 15 care i-au precedat, fără să nesocotesc perioada de antrenament constant de care ai nevoie pentru a înregistra progrese. Am succes? Posibil, însă eu tot nu știu cum să-l definesc și în ce se măsoară el. În faptul că din 30 de zile sunt acasă doar 6? Că din cele 6, doar două consecutive mă prind în același loc? În cei 50 de mii de kilometri pe care i-am făcut la volan în ultimele 10 luni? În zecile de ore de zbor din ultimul an? Nu mă înțelegeți greșit, nu mă plâng, spun doar că dacă vrei genul acesta de succes, trebuie să-l accepți la pachet cu toate neajunsurile pe care le aduce el. Că fac bani? Da, fac bani. Mulți dintre ei merg la stat, care face ce vrea cu ei. Mulți dintre ei merg pe învățarea unor tehnici noi și pe dezvoltarea unor idei mai vechi. Fiecare vacanță pe care o am e de fapt o expediție de cercetare (și sunt mai scumpe de la an la an, pentru că, să nu vă înșelați, n-ai cum să știi ce are mâncarea de la o stea Michelin încolo decât dacă o cumperi, clipurile de pe youtube nu-s de mare folos pentru înțelegerea ta decât după ce miroși și guști lucruri, iar astea costă). Fiecare călătorie pe care o fac trebuie să mă învețe ceva. Dacă nu se întâmplă așa, ies din casă degeaba, ziua de mâine mă va găsi tot ca azi și asta înseamnă că am pierdut două zile dintr-o viață și așa prea scurtă.

„Intaleg marketingul pana la momentul cand se poate confunda cu ipocrizia”

Au mai spus și alții că-s doar un bun produs de marketing și atât. Aici zâmbesc, pentru că ei nu știu. Nu știu nimic din cele povestite de mine mai sus. Nu știu că n-am în spate agenții, că n-am altă echipă decât cea cu care lucrez în bucătărie, că pentru fiecare articol bun din presă a trebuit să muncesc zeci sau sute de ore, că dacă vreau să-mi ajungă ceasurile dintr-o zi, mă trezesc la 6 și adorm la 1. Da, mă sfătuiesc constant cu oameni mai deștepți ori mai pricepuți decât mine, asta pentru că știu că nimeni nu ridică piramide de unul singur. Am cui să fiu recunoscător pentru lucrurile bune din viața mea și sunt, nu vă faceți griji.  Am mai fost acuzat și de ipocrizie, pot să trăiesc cu asta, oamenii care mă cunosc, știu bine că n-am rețineri în a spune ce gândesc și a face ce spun. Îmi ajunge asta, odată ce am realizat că trebuie să-mi asum faptele, fie ele bune ori rele.

„Cum poti sa folosesti cuvintele „am inventat” , „pot inventa” cand vorbesti de o reteta mai ales cand vorbim de o supa crema!? Care intre noi fie vorba se bazeaza pe un blender si un pic de bun simt. Intreb asta pentru ca am urmarit interviuri cu Thomas Keller, Rene Redzepi, David Chang, si tot timpul au folosit cuvinte de genul „am descoperit” , „am dezvoltat” si niciodata „as putea sa inventez usor o reteta”.”

E simplu. fiecare dintre noi e un creator în bucătărie, odată ce s-a desprins de o rețetă de bază. Ai ciorba de burtă, mâine pui în ea un lucru care se potrivește atât de bine încât o faci așa și poimâine. De la tine, o ia o mătușă, de la ea o nepoată din altă ramură a familiei. Timp de 10 ani, toată familia ta (inclusiv cei nou veniți) face ciorba de burtă după rețeta nouă, inventată de tine. Dezvoltată, dacă vrei („a dezvolta” filme, rețete ori jocuri video – un mod pretențios, rezultat dintr-o traducere greșită, de a spune că ai creat ceva și ai dus mai departe). Sigur că n-ai inventat tu ciorba de burtă și e ok să-i dai credit celui care a făcut-o, după cum n-am inventat eu cremele (apropo, un blender și niște bun simț nu-ți ajung să faci o cremă memorabilă, cel mult una decentă). Mamele noastre sunt creatori de rețete, bunicile noastre la fel, mii de bucătari din restaurante sau din cantine (am o poveste și despre ei, în curând) sunt creatori, inventatori, descopritori ori „dezvoltatori” de rețete. Sigur, nu toți pot să „dezvolte” până la o stea în ghidul Michelin, , nu toți „inventează” lucruri comestibile. Nu toate „invențiile” se transmit mai departe, asta pentru că oamenii nu știu să scrie despre ele, să descrie codul lor și să le transmită mai departe (de asta-i important să ai habar de scris în bucătărie). Da, e greu spre imposibil să mai spui azi că ai inventat o tehnică nouă sau o manieră nouă de a vedea și înțelege bucătăria, prea puțini în lume pot spune că au acea atingere a geniului. Sigur că unii înțeleg că reinterpretarea unei rețete înseamnă să iei ingredientele și să le pui în oală în ordine inversă, da’ așa-i viața, așa-i lumea, nu suntem toți la fel, nici nu trebuie. Pe de altă parte, fără a renunța la modestie, nu trebuie să ne uităm la marii bucătari ai lumii ca la niște Dumnezei. Să nu uităm că  The Fat Duck al lui Heston Blumenthal a fost închis după ce mâncarea de acolo a îmbolnăvit câteva zeci de oameni, să nu uităm că Noma, fost cel mai bun restaurant al lumii a trimis la spital alți oameni și a avut necazuri pentru igiena deficitară. Nu, oamenii ăștia nu-s Dumnezei, sunt doar niște oameni dispuși să muncească de 100 de ori mai mult decât media, căutând excelența, greșind, căzând și luând-o de la capăt. Ceea ce-mi doresc și mie. Să fiți sănătoși.

Join the Conversation

  1. Ai cuprins esenţele Adi.În ceea ce priveşte termenii care pot defini creaţia în bucătărie, aş adăuga subliniinid şi îngroşând „INOVAŢIA”.

  2. Domnul pleaca de la premisa ca bucatarii buni stau ascunsi in bucatarii, iar ce slabi apar in diverse forme de media.
    Or, cu totii avem multe experiente de mincare proasta la restaurant, iar in ce priveste expunerea publica, ma bucur ca bucatarii talentati nu se iau dupa teoria de mai sus, doar vrem sa invatam de la cei mai buni.

  3. Eu il inteleg intr-un fel pe cel ce a scris mesajul de la care a pornit aceasta postare. Nu stiu daca iti dai seama dar in articolele tale pari atat de plin de tine si de autosuficient! Inteleg ca esti un om ocupat, ca esti extraordinar in bucatarie, ca scrii, ca muncesti si ca dormi de la 1 la 6 insa ar fi de preferat ca toate lucrurile astea sa fie descrise de altcineva. Faptul ca esti vazut ca un produs de marketing se datoreaza in mare parte si faptului ca tu faci in asa fel sa pari asa. E un lucru bun, e unul rau, la sfarsitul zilei tu stii mai bine.
    Nu te cunosc personal insa ti-am spus parerea celui care iti citeste randurile.Cum esti tu in realitate nu am cum sa vad si nu sunt foarte interesata. Pentru mine ramane relevant ceea ce scrii si eventual ce gatesti.
    Sa ai o zi frumoasa!

    1. Adi Hădean Author says:

      nu înțeleg de unde reiese autosuficiența. nu cred că trece o săptămână fără să scriu că am învățat ceva. că par arogant, mi s-a spus din copilărie. posibil să fiu, n-o să-mi cer scuze pentru asta. pot să-mi cer scuze pentru lucrurile greșite pe care le fac, atunci când realizez sau când mi se atrage atenția. cât despre lucrurile despre care vorbesc, vă spun drept, e musai să o fac. soția mea n-o să scrie despre mine, clineții mei n-au de ce să facă asta. în schimb, dacă scriu eu, generez activitate, și pentru mine și pentru alții, generez bani, din care mulți se duc spre oameni care au nevoie și pe care altfel nu i-aș obține altfel. de exemplu, acum câteva minute, vorbind cu o directoare de grădiniță (un restaurant mi-a dat ingrediente pentru 260 de sandwich-uri sănătoase pe care le ducem ca dar de moș nicolae unor copii din grădinițe de stat, stat care alocă 7 lei/copil/zi pentru hrană, apropo), am aflat că numele meu a atras alte sponsorizări pentru grădinițele conduse de ea și s-au adunat astfel produse de calitate, care fac cuiva ziua mai bună. de aici poate înțelege fiecare după puterea lui. unii vor înțelege că mă laud și vreau statuie, alții vor înțelege că o bună parte din munca mea nu-i pentru mine și familia mea și mă vor sprijini în continuare să fac lucrurile să se miște în direcții bune. m-am împăcat și cu o situație și cu cealaltă. m-am împăcat inclusiv cu faptul că multor oameni nici nu le pasă. nu-i treaba mea să stabilesc prioritățile semenilor mei,eu le știu pe ale mele și ele pot fi atinse dacă fac lucrurile în această manieră. ca să nu mai spun că scriu doar strictul necear despre lucrurile pe care le fac, tocmai pentru a evita povești de genul „ești autosuficient și plin de tine”.

    2. La unele bloguri si eu am impresia asta. Insa apoi imi aduc aminte ca asta e modul in care persoana isi cistiga existenta. In orice domeniu ai lucra, trebuie sa inveti te vinzi (economic vorbind, nu etic)ca sa razbesti.

    3. Nu vreau sa supar pe nimeni si nu am scris comentariul de mai devreme ca sa dau o palma.
      Autosuficienta reiese din felul in care te exprimi si iti construiesti articolul. Uneori poti sa spui de o mie de ori ca ai invatat ceva si printre cuvinte sa dai de inteles cu totul altceva. Asta face limba romana atat de interesanta si frumoasa – dublul sens, constructia, etc. Nu sunt lingvist si nici nu am pretentia de a ma considera scriitoare sau critic literar, sunt un simplu cetatean care a citit si a rasucit ceva cuvinte la viata lui.
      Sunt multi care apreciaza cum iti vinzi imaginea pentru a ajuta (pe altii, pe tine) si probabil ca succesul pe care il ai se datoreaza si acestui stil, printre altele. Intotdeauna vor exista si altii care nu vor fi de aceeasi parere.
      Asa ca revin la ce am spus mai devreme. Daca la sfarsitul zilei obtii ceea ce ti-ai propus atunci este ok. In fond conteaza ce ti-ai propus tu. Cu bune, cu rele, ti le asumi pe toate.
      Ia comentariile mele ca si simple vorbe ale cuiva care nu are nici un fel de legatura cu lumea in care te invarti; asa cum spuneam sunt un outsider care intamplator priveste nisa culinara si blogosfera romaneasca in general si care uneori mai simte nevoia sa va spuna ceva ce considera ca ar trebui sa stiti (tu si altii, mai mari sau mai mici).

  4. Of ce mult zgomot pentru nimic… Hai să mai fac și eu puțin.
    1. De când a aprins primul umanoid un foc și a descoperit sarea, nu mai putem să spunem cu adevărat că a inventat cineva vreo mâncare gătită.
    2. Viața mea de foarte mic întreprinzător m-a învățat că, dacă vrei să trăiești din ce-ți place să faci, musai trebuie să faci și marketing. Cât te țin balamalele.
    3. Chiar dacă mă mai enervează din când în când exprimarea stăpânului blogului (datul de lecții mi se pare enervant, dar asta-i doar pentru că am eu o problemă cu cuvântul și tonul), scrie bine și frumos despre mâncare.
    4. Apropo de 3, pentru că am mâncat în vreo două locuri unde se gătește după rețetele dumnealui, pot să confirm (bazându-mă pe propriile papile gustative și cei aproape 20 de ani de când mă țin, cât și cum știu eu, de coada cratiței) că știe ce face. Sau că face, destul de des, pe gustul meu.

    1. Adi Hădean Author says:

      am mai spus și cu ale ocazii, prefer lecțiile pe care le primesc, cele pe care le dau vin doar din dorința de a vedea un pic mai bine în jurul meu. am constat că exemplul personal pur și simplu, fără zicere despre el, nu-i destul,e nevoie de ceva mai mult impuls. ăsta poate să vină cu neajunsul tonului, care poate părea uneori prea abrupt. înțeleg și-mi asum, încerc să păstrez mesajul în limita decenței și să-mi aleg cuvintele cu grijă:). e adevărat că „vorba dulce, mult aduce”, dar pentru asta trebuie să ai o ureche potrivită. nu toate postările mele pot fi pe placul tuturor cititorilor mei, dar dacă mesajul ajunge corect în urechea unuia dintre cei cărora mă adresez cu o postare sau alta, sunt mulțumit. mai iau și pietre-n cap pentru asta, da’ m-am învățat:).

    2. Adi Hădean Author says:

      PS: nu consider povestea asta „zgomot pentru nimic”.nu se ceartă nimeni cu nimeni, sunt niște lămuriri care odată aduse, pot scuti de bătăi de cap ulterioare, cine știe ce frustrări ori speranțe deșarte:).

    3. Hihi, bună asta cu humanoidul, mi-ai luat vorba din gură, voiam și eu să zic că nu a mai inventat nimeni nimic în materie de gătit de când primul Neanderthal a scăpat carnea din vânat în foc :). Mie nu mi se pare deloc didactic Adi, nu cred că a răspuns cuiva înțepat sau cu autosuficiență, tocmai, mi se pare deschis și spre alte puncte de vedere și, mai ales, deschis spre a învăța în continuare. E mare lucru. Cred că oricare dintre noi avem tendința de a-i corecta pe cei care greșesc ceva în domeniul nostru de activitate, ceva ce știm noi bine, la fel cum un profesor de română care intră pe un forum de discuții se îngrozește de numărul greșelilor de gramatică sau ortografie pe care le vede. Nu văd de ce ar trebui să ne simțim jigniți atâta timp cât nu e vorba de domeniul nostru de activitate. Sau, dacă e așa, putem să comentăm, eu știu că nu e așa, ci altfel, pentru asta-s comentariile. Mama mea, care gătește dumnezeiește (deși la nivel de amator, nu e ăsta domeniul ei de activitate, dar e un lucru confirmat din toate părțile) spune întotdeauna că ea nu se pricepe la gătit :), că sînt alții mult mai pricepuți, că mai are mult de învățat (după vreo 30 de ani de gătit aproape zilnic, acum mai rar, e drept).

    4. Ana, mare dreptate are mama ta. Eu am ferma convingere că dacă piere curiozitatea, apoi poți să pui mâinile cruce pe piept, că viu nu se cheamă că ești. Loc de învățat este toată viața, nu numai în bucătărie:)

      Adi, ăla era un exemplu practic de „alege ce-ți place din ce ți se oferă” :)

  5. Frumos spus. Sa fii sanatos ca sa ne poti bucura in continuare prin ceea ce faci.

  6. Dl.Adi, mie imi place cum gatiti, modul cum explicati cu lux de amanunte totul, de parca va transpuneti exact in pielea celui care face reteta pentru prima data.Desi n-am gustat niciodata din ce ati gatit, sunt convinsa ca mi-ar place mancarea gatita de dvs.
    Sa faceti cat mai multe inventii si inovatii si sa mergeti in cat mai multe locuri in care sa gatiti, pentru cred ca asta deosebeste un bucatar bun de unul mediocru.
    Si ca om cred ca sunteti un om extraordinar, asta reiese din multe aspecte pentru cine poate sa „vada”.
    Asa ca va doresc mult succes in continuare in tot ceea ce faceti, atat in plan culinar cat si in plan scriitoricesc (pentru ca si aici sunteti foarte bun).

  7. Mult stimate domn Adi Hadean , ( as fi tentata sa spun ” draga Adi Hadean, dar stima ce ti-o port e mai presus de orice ) randurile de mai sus m-au impresionat profund …, adevar mult in vorbele tale … si modul in care le-ai asternut … Impresionant … Felicitari sincere pt tot ceea ce faci… , multa putere de munca in continuare … , dar …va aparea in curand minunea mica in viata ta , a voastra … si cred …ca se vor mai echilibra lucrurile … Sarbatori calde si linistite in familie iti doresc !

  8. Carmen Luminita says:

    Mi se pare foarte corect cand spui „nu-i treaba mea să stabilesc prioritățile semenilor mei,eu le știu pe ale mele și ele pot fi atinse dacă fac lucrurile în această manieră.” La fel nu e treaba ta ce gandesc ceilalti despre tine atata vreme cat tu faci exact ceea ce simti, vrei si ramai tu. Eu am o vorba pe care mi-o tot repet de copil, „eu stiu cine sunt si atata vreme cat cei pe care eu ii pretuiesc ma apreciaza pot trai fara sa ma afecteze parerile celor care nu inteleg/barfesc sau spun ca-s increzuta.” Sper ca nu te afecteaza prea tare parerile altora, desi totodata inteleg ca trebuia sa explici pentru a clarifica perceptia unora atat ca sa nu afecteze prea tare ceea ce vrei sa construiesti prin munca ta. Felicitari pentru proiectul farfuri curate si ajutorul pentru copii.
    Pentru cititori tai: Mai oameni buni nu mai judecati pe nimeni, faceti ce va spune inima cu drag si siceritate si nu o sa va chinuie gandurile legate de alti oameni.

  9. violeta popa ugurlu says:

    sa faci bani, sa ai idei constructive, sa-i ajuti pe altii…ce e rau in asta? cred ca tanarul acela ar trebui sa mai iasa din bucatarie din cand in cand sa-si aeriseasa creierul.e frustrat si invidios!

  10. Adi, eu iti citesc cu regularitate blogul de cel putin trei ani. Niciodata nu mi s-a parut ca ai manifesta autosuficienta ori aroganta.
    Sa fii si tu sanatos si vezi-ti de treaba pe care o faci atat de bine. In rest, „cainii latra, ursul trece” ! ;) :)

  11. Eu iti urmaresc blogul de mult timp, mai ales articolele astea fara poze :) Invat multe din experienta ta, daca imi permiti. Eu iti citesc articolele de genul celui de aici, cu buna stiinta despre ce voi descoperi in ele. Este foarte posibil ca unii care muncesc in bucatarie si nu au capacitatea de a se vinde sa aiba o perceptie eronata despre marketizarea imaginii sale ca bucatar. La urma urmei este ceea ce au ei mai de pret, sa munceasca si din cauza asta sa aiba nevoie sa ii aprecieze altii.
    Faptul ca tu scrii despre atatea experiente prin care treci, pe mine ma ajuta sa imi formez o imagine despre ce vreau si eu la randul meu sa fac. Si ma impulsioneaza sa ies din zona de confort sa se incep sa actionez pentru a deschide o mica bacanie/patiserie. Inca sunt in zona de confort si temeri, si oameni ca tine care scriu despre tot ce experimenteaza, ii ajuta fara sa stie pe cei ca mine.
    Am observat ca la noi, nu sunt cursuri de gatit/de brutarit, etc. facute de bucatari care si scriu. Sau poate nu stiu eu inca. Totusi, „piata” noastra gastronomica este inca slab reprezentata online iar la TV sunt doar emisiuni unde vedem cum sunt facute „niste mancaruri”. Putini sunt ca tine si scriu despre experienta lor. Sa vad in asta infatuare sau aroganta, mi se pare departe de realitate. Sa nu confundam retinerea cu o falsa modestie. Ce as putea sa invat din bloguri unde sunt puse doar retete si poze?
    Respect mult dedicarea pe care ne-o arati, sa iti faci timp si pentru a scrie. Stiu cat timp ia. Mai face asta Marius Tudosiei, tare fain ar fi sa mai scrie si altii care profeseaza in domeniul vostru.
    Nu avem nevoie doar de retete ci si sa ne impartasiti esecurile si reusitele voastre.

    1. Adi Hădean Author says:

      fără îndoială, blogul trebuie să-mi fie folositor mie (aducere aminte, jurnal „de bord”, sursă de rotunjire a veniturilor, etc) dar dacă nu le e folositor cititorilor (măcar unora dintre ei), e degeaba. și, după aproape șase ani, am ajuns la concluzia că e musai să ies și eu din zona aceea călduță și comodă în care puneam o rețetă, niște poze, o poveste. sigur, ajută și acelea pe multă lume dar încerc să găsesc o modalitate de a-i ajuta și pe cei care ar vrea să facă lucrurile pe care le fac eu sau lucruri asemănătoare, plus că, de ce să mint (sau să omit), vreau să mă ajut și pe mine. cu cât înțelegem mai mulți că nu putem s-o luăm pe scurtături, cu atât mai repede vom ajunge la destinație. fiecare la a lui, firește.

  12. Niciodata de cand citesc acest blog nu mi s-a parut ca ai dat dovada de aroganta. In schimb, am observat ca esti un om foarte sincer si poate asta deranjeaza. Nu pune la suflet chiar toate criticile, doar pe cele constructive:)

  13. Alexandra Donaghey says:

    Daca Adi e arogant si autosuficient atunci stau si ma gandesc dupa ce tipar o fi construit Gordon Ramsay. Posibil ca mnealui sa aibe alt stil de marketing unde se foloseste limbajul a la usa cortului. Si cu toate astea multi il apreciaza pentru retetele delicioase si nicidecum pentru felul vulgar in care isi prezinta show-urile.

  14. Asa e, daca nu esti educat ai tendinta sa crezi ca cei care apar pe tv, in showuri culinare, sunt, de fapt, niste pilosi care au ajuns si ei pe TV dand spaga sau lingand, ma scuzati, savarine expirate.
    Cam asa eram si eu pana acum vreo 5-7 ani. Dupa care a urmat perioada de lectura.
    Daca ptr. altii e o moda sa se laude nonstop cu carti de Murakami sau Llosa, eu ma laud cu zeci de carti citite din zona de food, de la biografii culinare (cele mai utile, dp meu de vedere, ptr. a intelege cum functioneaza, de fapt, zona profesionala culinara) pana la cartile scrise de jurnalist culinari britanici sau americani.
    Acum citesc ceva senzational – The Sorcerer’s Aprentices – de Lisa Abend (jurnalista americana cu sediul in Madrid), care, in 2009, a stat tot sezonul la ElBulli, in bucatarie, urmarind in detaliu cum funcioneaza bucataria si cei 33 de stagiari din respectivul sezon (oameni neplatiti, carora le se asigura doar locuinta, la gramada, de multe ori, plus o masa pe zi, atat).
    Despre asta e vorba.
    Cei care critica o fac doar din usurinta si fiindca nu sunt pasionati prea mult de zona asta, de fapt.

  15. Am citit articolul. Am citit comentariile. Despre ce discutam?

    Adi „Omul” Hadean este un om cu un plan – sa schimbe ceva in lumea din jurul lui. Chestia asta o face prin puterea lui – aceea de a gandi solutii, aceea de a aduna in jurul lui oameni care-l pot ajuta si aceea de a aduna in jurul lui ideile (mi-am dat seama ca asta e o putere – sa ai idei!). Faptul ca face acest lucru prin intermediul bucatariei nu inseamna nimic. E normal ca un om sa-si foloseasca toate talentele spre a-si indeplini planurile.

    Adi „Blogarul” Hadean este doar o fateta a omului (probabil una din multele). Este acea fateta care ne incearca sa ne educe intr-un domeniu foarte banal – bucataria. Poate ca nu toate articolele lui sunt pe placul tuturor. Recunosc ca nici eu nu ma dau in vant dupa scriitura lui – prea multe explicatii, prea „sa nu supere pe nimeni”, prea mult „increzut” tipic ardelenesc (am multe cunostinte / rude din Ardeal, stiu cum sunt), dar ma dau in vant dupa ideile lui. Sunt destul de sigur ca n-am gatit niciodata vreo dupa reteta de-a lui, dar sunt la fel de sigur ca nu o data am gatit dupa o idee de-a lui.

    PS: Eu am mancat o portie de paste cu pui la o anume terasa din Cluj unde actiona si Adi „Bucatarul” Hadean la vremea aia. Paste bune, pui uscat, n-am fost tare impresionat. Dar asta nu schimba cu nimic ce-am scris mai sus si nici parerea mea despre el.

    1. …si uite asa m-am apucat sa scriu ceva si a iesit altceva. Probabil ca asta trebuia sa iasa de la inceput :)

    2. Adi Hădean Author says:

      ai ajuns cu câteva luni prea târziu pentru puiul acela. adică nu mai eram acolo demult. rămăsese doar rețeta. pe care ar fi trebuit s-o facă bine:). eu l-aș fi chemat pe hădean afară, atunci:). dacă eram în bucătărie, ieșeam, am ieșit de fiecare dată când m-a chemat cineva:).

  16. Draga Adi,

    Nu vreau decat sa te felicit pentru cariera si blogul tau. Critica este si ea buna cateodata, si aici gandeste-te numai la faptul ca oricine te critica, își face timp sa te cunoască, sa te citească, sa te înțeleagă .. In măsura si dupa capacitatile de care dispun. Critica negativa este ea un sut in fund, dar iti arată mici detalii despre cum esti perceput… Mai bine sa te critice cineva din cand in cand decat sa nu vorbească nimeni despre tine. Ca unii critica degeaba, ca sa simt mai băgati in seama, ca unii vor sa te ajute.. Numai tu poti sa decizi ce ascuti si ce nu. Insa.. Ce mi se pare lăudabil este ca tu nu cenzurezi pe nimeni!! Felicitări!!

    Si mai vreau sa te felicit pentru eforturile tale de a învață si a împărtăși cunostinetele tale. Poate ca in alte tari dezvoltate bucătarii extraordinari sunt in bucătărie.. Dar, acolo oamenii de rând au cât de cât o cultura culinara. La noi cultura asta lipseste in totalitate. In primul rând nu este predata in scoli, oamenilor care vor sa urmeze meseria asta. In al doilea rând, noua.. Consumatorilor ne e frica sa încercam lucruri noi, mulți nu stiu nici sa țină tacamurile corect in mana. Sunt multe motive are au generat situația asta.. Comunismul, lipsa alimentelor so apoi lipsa banilor.. Etc.

    Ce faci tu, este sa educi publicul, si pentru asta te felicit si o sa iti iert orice fel de ‘greseala’ pentru ca numai greșind poti sa inveti (plus ca tu le recunoști, ceea ce înseamnă ca inveti in permanenta si meri mai departe. Blogurile de mâncare care nu au in spate profesioniști sunt bune, insa cele care au bucătari ca tine.. Astea sunt ceea ce avem nevoie. De bucătari care sa deschidă meseria publicului si altor bucătari. Si a fi un bucătar bun, nu înseamnă ca esti un bloger bun, un fotograf bun, un food stylist bun. Tu le faci pe toate, si iti sacrifici timpul pentru a da mai departe. Si altceva ce apreciez si mai mult la tine.. Este ca esti deschis colaborărilor.. Așa ca nimic din ce am citi in comentariul critic nu vad ca adevărat.
    Poate doar ca esti un produs de marketing bun. De asta înseamnă ca tu eși bun, ca produsul in final esti tu! Felicitări si succes pe viitor.

  17. Adrian Laurentiu says:

    Salut Adi, apreciez capacitatea ta de a inventa in fiecare zi subiecte si articole noi si de a capta atat de multa lume. Mi se pare incredibil cum poti sa te implici in asa multe proiecte, pe mine ma oboseste cateodata doar sa vad de cate lucruri te ocupi deodata. Cat timp vei promova bunul simt si modestia iti garantez ca atat eu, cat si altii te vom urmari. Spor in toate!

  18. Maria biji says:

    E foarte usor sa ne dam cu parerea din spatele unei tastaturi, daca ceva ne supara de ce mai citim? Internetul e nelimitat. Marketing sau nu marketing, meniul de la Camino e genail. Mi-ar parea rau sa ai ceva stele Michelin ca ai fi cam scump. :)

    1. Adi Hădean Author says:

      meniul de la camino e bun. nu mă pot lăuda că mai am legătură cu el, au acolo niște băieți și un chef care fac o treabă faină:).

  19. De cand o fi marketingul ceva rau? WTF, people?! Da’ ce-ar trebui sa moara omul cu sansele in buzunar?! E mai romaneste sa crapi in casa si sa te vaicaresti decat sa vorbesti deschis despre ceea ce stii sa faci, dar totusi, hai sa o „dez-romanizam” un pic si da, sa vorbim (marketizand) ceea ce stim sa facem bine. Apai daca si despre Adi mai crede lumea ca e produs de marketing… Ce sa mai zic despre altii (ma includ)!?
    Daca vreodata tanarul cu textul iese la lumina cu chip, nume si contacte, mi-ar placea sa il cunosc. As face un drum pana intr-un alt oras sa vorbesc cu el. La fel cum am batut drumul pana la Vulcanii Noroiosi si pana la Delfinariul din Constanta! :))
    E bine totusi ca subiectul intra in dezbatere, mie nu prea-mi convine motivul pentru care s-a pornit.

    1. Adi Hădean Author says:

      tânărul are nume și față, nu le-am dat pentru că nu am vrut să-l includ într-o discuție publică pe baza unui mesaj privat:). și eu m-am arătat dispus să mai vorbesc cu el pe tema asta:). și pe altele, dacă țin de bucătărie.

    2. Mi-ar placea mult de tot sa il cunosc. Zau! Daca ne poti face cunostinta ar fi grozav.

    3. Marius, daca tot te arati degraba plimbatoriu, poate deschizi un magazin similar si in Constanta. Ca tare nu mi-e in drum cel din Bucuresti, nemaivorbind de parcare :)
      Adi, te rog scuza adresarea catre Marius. Cat despre subiect, atunci cand un om isi declara drept pasiune de credinta dorinta de a invata permanent si o demonstreaza prin ceea ce face, folosirea termenului „autosuficienta” in raport cu acesta imi pare doar rezultatul necunoasterii termenului. pacat, limba romana este frumoasa si completa, atunci cand ai ceva a spune :)

  20. Alexandrina says:

    Continua sa faci ceea ce faci, apreciez toate aparitiile tale, modul ingenios de prezentare, umorul si dulcele grai ardelenesc. Am invatat multe de la tine, eu si familia mea iti multumim. Invidiosi vor exista in continuare, chiar nu trebuie sa te afecteze. Iti doresc Sarbatori Fericite, cu multa sanatate si seninatate!

  21. Cainii latra, caravana trece, ce pot spune…asa e in Romania, cand vine vorba de cineva care intr-adevar scoate capul din multime, incercand sa faca ceva cu sine si cu viata sa, sa fie original, deosebit si special…vor exista totdeauna critici sau cum mai vrei sa ii numesti, oameni care cred ca stiu totul si ca pot sa emita opinii despre altii si sa categoriseasca munca altora in cunostinta de cauza. Punctul meu de vedere? felicitari Adi pentru ceea ce faci, mergi inainte, si mai ales nu pune la suflet cele ce iti mai scriu unii si altii. Tu ai drumul tau si lupta ta in primul rand cu tine insuti sprea te perfectiona; ma bucur mult cand vad un asa spirit…spor in toate…asa cum o spuneam eu odata intr-un comentariu …iata ca si englezii au un Adi Hadean al lor, pe nume Jamie Oliver….

  22. :) Ii aratam unei colege chiar postarea acesta pe FB spunandu-i „vezi, asta-i un tip super cool care are niste retete minunate” .. dupa privirea ei, clar ca ea nu auzise de tine …asa ca nu am gasit altfel sa te descriu decat ca esti „un fel de Jamie Oliver romanesc”. Cam asta reprezinta Adi Hadean pentru mine! Cu tot ceea ce faci si cu atitudinea ta ! Mie personal imi place…

  23. 1. Fiecare citeste printre randuri exact ceea ce vrea sa vada.

    2. Criticile sunt bune atata timp cat sunt constructive, nu degeaba.

    3. Nu te obliga nimeni sa il urmaresti pe Adi Hadean daca nu iti face placere. Pana una alta sunt si oameni care il apreciaza. Eu sunt unul dintre ei :)

  24. Clientii se impart in trei categorii. Clientii tai, clientii concurentei si cei care inca nu au ales o tabara. Pe viitor te rog inventeaza retete pentru noi cei doua treimi si lasa-i in pace pe clientii concurentei.

  25. Cel ce face nu-l intelege pe cel ce ESTE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close