„Omletă pufoasă” ar trebui să fie pleonasm dar nu-i. Pentru că în limba și-n bucătăria în care ne naștem și creștem, omleta (care nu-i ratota făcută din ouă amestecate-n timp ce se frig) poate fi și ca o clătită în care ai pus bine niște lucruri bune sau cel puțin gustoase. Omleta de azi nu-i mare șemcherie dar mi-a provocat o revelație privitoare la felul în care poți obține o crustă crocantă la exteriorul unei omlete cu adevărat pufoase, care, culmea, mai are și un miez cremos. Iată:
Am pus la rumenit în tigaia de fontă (e bună și una antiaderentă), încinsă moderat (pe foc mediu) câteva felii de pancetta, foarte subțiri. Se poate și cu bacon? Sigur, atâta vreme cât e tăiat în felii aproape transparente.
Am bătut patru ouă cu puțin piper.
Am așteptat să văd că feliile de pancetta se rumenesc pe o parte. Fără să le întorc, am turnat ouăle peste ele. Am pus imediat un capac peste tigaie.
După un minut am ridicat capacul și am pus brânza de capră peste ouă (nu multă, cam o lingură și jumătate).
Am împăturat omleta și amstins focul. Am mai lăsat-o un minut în tigaie.
A fost chiar mai bine decât speram.
Să fiți sănătoși.
