Între Bordeaux și Poitiers (la 106 km de Bordeaux) se află Angouleme, capitala regiunii Charente. Peste un mileniu de istorie se revarsă peste comunele din zonă, de pe colina pe care e așezat orașul care e și capitala benzilor desenate (există aici un muzeu dedicat benzilor desenate și un institut care pregătește desenatori). N-am putut să nu rețin acest din urmă fapt, poate și pentru că am început să învăț limba franceză din revistele de benzi desenate Pif și Rahan. Orașul însuși îți amintește la tot pasul că aici se desfășoară anual, încă din 1974, un festival internațional al benzilor desenate. Pereți întregi sunt decorați cu scene desprinse din revistele BD, personajele desenate aproape că interacționează cu trecătorii și un soi de veselie discretă ca un zâmbet în colțul gurii, plutește peste clădirile vechi de secole din centrul orașului.
Un astronaut cu aripi sau un înger în curs de cădere?
„Umbra” lui, proiectată pe o clădire la 30 de metri distanță.
Foie gras, cognac, Pineau des Charentes, trufele stejarilor din Perigordul verde (e aproape), confituri, macarons, cornuelle, ganache, croissante, stridii, midii, creveți, languste, scoici Saint Jacques, mistreț și iepure, civet-uri și pate-uri din orice, cu mii de calorii și milioane de arome, vinuri locale cu curgere blândă și arome de fructe negre.
Cei care n-au loc la cafea la „Pisica neagră” pot încerca alături, la „Șoricelul verde”. Nu glumesc.
Aș putea continua, dar știu că vă fac rău:). Mai bine ne uităm la pereți, că suntem mai în siguranță.
Terase mici, localuri cu clienți fideli care ies diminața la 10 pentru un Pastis (doar unii, cei mai ardeleni dintre ei) sau la lăsarea serii pentru o cafea mică înainte de cină (doar unii, cei mai rătăciți dintre ei, ceilalți încep cu un aperitiv), restaurante cochete și câteva fast food-uri ascunse pe străzile înguste. Parfumerii, magazine de haine, brutării ce miros a rai, magazine de mirodenii ori cafea, oameni care te salută chiar dacă nu te-au mai văzut niciodată și un aer burghez moderat – acesta e orașul Angouleme pe care l-am descoeprit eu în cursul a două-trei plimbări scurte. Știu sigur că-i mai mult decât atât și poate cândva, habar n-am când, voi avea ocazia să descopăr ceva-ul care a scăpat ochilor mei în zilele trecute.
pe scurt o calatorie in Disney Land in Franta si sa-l citam pe maestrul vorbei Chef Adrian Hadean; „Pisica neagra si Soricelul verde; umor cu mii de calorii și milioane de arome, vinuri locale cu curgere blândă și arome de fructe negre”
citind toate articolele pe care le-ai postat in ultimul timp,imi pun tot mai des intrebarea :nu mi-am ratat cariera? oare cum este sa traiesti iubind ceea ce faci? clar este pentru mine, dupa 12 ani de meserie, ca ceea ce fac nu este egal cu ceea ce imi aduce satisfactie. asa ca privesc cu admiratei si putina invidie, recunosc, la ceea ce faci tu…
astept cu interes si alte reportaje, fotografii, impresii… calatorie placuta!
ma bucur pentru tine! :-)
Ador aceste articole, in care dai frau liber talentului tau descriptiv si nu ne impiedicam in reclame si promovari de evenimete… Excelent ai scris despre Angouleme, mi-am dorit sa fiu si eu acolo. Dar pozele, pozele ! Ai vrut sa mai scapi de o parte dintre noi, cand ai pus pozele alea cu dulciuri ?!
Zina, ca să pot scrie articolele astea, și pe toate celelalte, e nevoie și de reclame:). Mă bucur că îți plac.
Salve Adi!
Ai surprins esentialul! Felicitari!
Toate cele bune!!!
Cred ca asa trebuie sa fi fost si Bucurestiul bunicilor mei (acum o mie de ani…!),probabil aceeasi atmosfera burghezo-linistita. Super descrierea,chiar ca esti „inzestrat”cu darul vorbirii frumoase !Dar acasa , cand veniti ??Sau v-ati obisnuit in Franta ?
…Si m-a apucat un dor de ducaaa…
Am stat in acest oras timp de 3 luni. A fost o experienta minunata, imi aduc aminte cu placere de zidurile acelea pictate frumos. Un oras deosebit si oamenii sunt altfel decat oriunde. Va ramane vesnic in inima mea.
foarte frumos articol.