Doi prieteni aveau tarabe cu mici la distanță mică una de cealalta. Unul vindea 1000 de mici zilnic, celălalt nu vindea mai nimic și se gândea deja la faliment. Într-o zi se duce la prietenul său, cu șapca-n mână și șorțul pe umăr:
Bre, învață-mă și pe mine să fac mici, nu neapărat ca ai tăi, da’ măcar pe aproape, că uite, sunt în faliment și nu mai am cu ce-mi hrăni familia.
Bre, fii atent: pui 60% carne, 40% kkt, amesteci bine și ăia-s micii.
Cum, bre, tu pui și carne?
Sigur că e loc pe lumea asta pentru orice. Sigur că oamenii au dreptul să vândă orice-i legal și, de asemenea, să cumpere orice-i legal. În teorie, piețele sunt cât de cât libere, existența lor depinde de alegerile pe care le facem noi, și aici intervine trucul Diavolului, care în epoca modernă nu prea mai pare preocupat să te convingă că el nu există, ci că alegerile pe care le faci sunt ale tale în totalitate. Pentru asta apelează la un limbaj pe care-l cunosc și pe care-l descifrez foarte bine. Iar ce se întâmplă azi în zona producției și distribuției de mâncare arată așa (din păcate nu pot să citez din corespondențele private, însă salvez mereu aceste conversații): hai să-i facem pe toți un pic mai proști și mai dezorientați, pentru ca apoi să le arătăm noi direcția corectă. Prin “noi” mă refer la unele corporații din industria food care-s la fel de perfide, dacă nu mai perfide decât cele din industria tutunului, când vine vorba de câștigarea locului de sus în mintea noilor generații de consumatori.
Acum câteva zile am primit din două locuri diferite (companii diferite) propunerea de a lucra în campanii de promovare a unor chiftele vegetale. Cine n-ar mânca chiftele vegetale? Eu aș mânca, mai alea dacă le cheamă falafel și-s făcute de cineva care se pricepe. Cine ar refuza să încaseze niște bani din promovarea unor chiftele vegetale? Tot eu (ceea ce am și făcut fără ezitare și instantaneu), mai ales pentru că mesajul care vine odată cu ele e acela că lumea merge într-o direcție greșită și că trecerea la un regim alimentar bazat exclusiv pe plante e calea corectă. S-ar putea să fie, da’ s-ar putea să nu. Din experiență vă spun că scăpăm de dependențe, pofte, oameni și obiceiuri, atunci când acestea nu ne mai împlinesc nevoile. Cei mai mulți dintre oameni scapă doar când mor, da’ i în regulă și lucrul ăsta, eliberarea de încărcătura acumulată de la naștere și chiar înainte de ea, e un drum individual și privat, nu s-a pomenit până acum în istorie să se fi petrecut eliberări în masă, iar cei care au încercat să le producă au comis unele dintre cele mai mari atrocități pe care le-a văzut specia noastră. Sigur, aceste corporații despre care vorbesc nu ne încarcă în vagoane de tren de marfă cu destinația “libertatea finală”, dar însuși faptul că ne promit “direcția corectă” mi se pare înspăimântător, întrucât știu sigur că direcția corectă pentru orice intreprindere comercială e profitul, nu libertatea. A nu se înțelege că profitul e rău, că nu e, însă a profita de confuzia pe care tu însuți ai creat-o sună a război, nu a eliberare.
Ca să revin la chiftelele vegetale: mesajul de vânzare al acestora e acela că deși nu conțin deloc carne au 100% gust de carne. Ele conțin sfeclă, mere, ceapă, proteine din fasole (proteine pe care, apropo, le folosește și industria cărnii pentru a “spori” cârnații, chiftelele și alte preparate care se vând cu un preț/kilogram mai mic decât al kilogramului de carne), și pretind că au textura cărnii și gust delicios de carne. Le găsiți deja în supermarketuri, la preț echivalent cu al cărnii sau chiar mai mare, deși, dacă e să judecăm după prețul legumelor și după afirmația că-s produse cu doar o fracție din amprenta de carbon a mâncării bazate pe animale, ar trebui să fie mult mai ieftine. Da’ știi cum e, dacă vrei eliberare ieftină sau gratis, du-te în India și stai la poarta unui ashram până te luminezi, noi te ghidăm în direcția corectă dacă ne rezultă bine în raportul trimestrial.
Ironia e că ambele entități vânzătoare de eliberare au venit spre mine cu acest raționamen: “știm că tu promovezi carnea și gătirea ei, și tocmai de aceea considerăm că venind dinspre tine, mesajul acesta ar fi primit mai bine de cei care poate ar vrea să contribuie la salvarea planetei inclusiv în felul acesta”. Măi, dacă vă angajați un pic la scăderea numărului de copii care merg la culcare fără să fi mâncat de cină, mă bag. Vă fac eu și chiftelele, cu condiția să recunoștem cu toții că-i ok ca mazărea să aibă gust de mazăre și porcul gust de porc. Că mie, ca lu’ bunicu’, chiar îmi place omu’ om și porcu’ fript. Dacă vă angajați un pic la depoluare prin reducera activității industriale chiar cu riscul unui profit mai mic cu 10%, mă bag, vă promovez chiftelele la un preț cu 10% mai mic, să susțin și eu efortul corporate de salvare a planetei. Altfel, ce să zic? Meh.
Cam tot asa retetele de prajituri fara faina ,grasime ,ou si zahar . Bleach !
Chiar asa cum ai scris , de ce multe din produsele vegetariene industriale incearca sa imite carnea ? doar ca sa le poata vinde la pret de carne ?
vegetale cu gust de carne = suc cu gust de … = plastic imitatie lemn