Trecut-au de jumătatea internship-ului, așadar am fost curios să aflu părerea lor despre experiența pe care au avut-o până acum. Prima supusă câtorva întrebări este Cristina. Să vedem ce ne mai povestește.
1. Cine ești și ce faci?
Sunt Cristina, pasionată de tot ce se întâmplă în bucătărie. De când mă știu, călătoresc cu drag departe pentru asta, și am început să scriu pe blogul Rozmarin Gourmet, pentru a vă arăta locuri și experiențe gourmet minunate, gata de descoperit și savurat, alături de rețete care pot fi abordate cu încredere acasă.
2. De ce ai ales internship-ul pe adihadean.ro?
Am ales intership-ul Adi Hadean pentru că simt nevoia, și o plăcere deosebită, să creez rețete și să le împărtășesc cu un public atât de larg și entuziast din România. Dar și pentru a-mi cizela modul de a expune publicului ideile și experiențele mele.
3. Cu ce așteptări ai intrat în echipă?
Am început sperând să cunosc oameni cu abordări diferite ale gastronomiei, de la care pot să învăț în arii și zone culinare pe care nu le stăpânesc atât de bine. Să întâlnesc un public cât mai divers cu care să pot împărtăși experiențe culinare, și asupra căruia să pot o las o idee cu curiozitate și deschidere spre bucătăria atât de vastă a lumii.
4. Cum ți s-a părut experiența până în prezent?
Ca un roller-coaster personal, în fiecare zi. Unele rețete au fost primite cu scepticism, altele au fost îmbrățișate mai tare de public, dar am învățat despre ce înseamnă să scrii pentru un public care are și el așteptările lui de la tine.
5. Ești ceea ce mănânci?
O, da! Și ce mănânc, dar și ce beau. Mă cred foarte diferită în fiecare zi și oră, așa cum e și mâncarea pe care vreau să o încerc și să o cunosc – fără limite.
6. Acasă sau la restaurant?
Ambele cu la fel de mult entuziasm! La restaurante, pentru a experimenta si a învăța gastronomii cat mai diverse, și a mă îmbogăți cultural la fiecare masă. Acasă, pentru că ador să gătesc pentru familia și prietenii mei, îmi place să am prieteni la masă. Și deasemenea acasă pentru mâncarea e sănătoasă și se gătește foarte repede și ușor, iar satisfacția unei mese pe care am pregătit-o eu, nu se compară cu nimic!
7. Școlit sau auto-educat?
Ambele, pentru că nu ar trebui niciodată să ne considerăm sufficient de educați, când sunt atât de multe tehnici de stăpânit, iar cu tendințele eși noile abordări e greu de ținut pasul. Am început autodidact când era doar un copil, și am fost fascinată de ce se intâmplă în bucătărie. Am avut “noroc” de o mamă cu carieră și zile lungi la bancă, și de o familie entuziastă pentru orice aveam chef să experimentez, de când eram doar un copil. Așa că toată lumea era mulțumită să fie mâncare acasă, iar eu am avut un spațiu infinit de explorat, dar și de multă susținere și apreciere, chiar și atunci când era prea multă sare. Între timp, pregătirea temeinică tehnică oferă o bază solidă unui gastronom, și urmez constant cursuri de specialitate, pentru a mă perfecționa și a înțelege bucătăria, brutăria, patiseria și oenologia cât mai bine.
8. Trei bucătari care te inspiră?
Admir și urmăresc bucătari din lumea întreagă, care reușesc să transmită emoție, să creeze experiențe unice și să ne suprindă în moduri în care doar artiștii reușesc. Greu să mă limitez la 3, dar îi voi nominaliza pe Tom Kerridge, din UK, care are a deschis singurul pub premiat cu stele Michelin, și a reușit să aducă rafinament culinar într-un spațiu atât de nepretențios, familiar și confortabil cum e un pub. Yotam Ottolenghi e in top pentru mine pentru felul în care tratează legumele și felurile vegetariene, adăugându-le savoare și o unicitate orientală. Bernard Korak, din Croația, una dintre viitoarele stele ale bucătăriei din Europa, pe un drum drept către prima stea Michelin a restauratului cramei familiei sale, după ce și-a descoperit pasiunea pentru gastronomie abia la maturitate, și a fost invitat să gătească cu formidabila Hisa Franko, iar apoi cu Massimo Bottura, la Osteria Francescana.
9. Te influențează părerea cititorilor despre rețetele pe care le postezi?
Desigur, pentru că eu creez și public rețete pentru cititori. Mă interesează dacă aceestea au fost abordabile, ușor de urmat, și au stârnit interes pentru a se apuca cineva de gătit. Sunt foarte fericită când mi se cer indicații suplimentare, și mă bucur enorm de reușitele cititorilor care s-au simțit inspitați, sau au încercat o rețetă, și revin cu fotografiiș pentru că asta vreau să le arăt. E ușor să gătești, nu trebuie să se simtă intimidați să o facă.
10. Ce nu te întreabă nimeni, dar ai vrea să răspunzi?
Ce e gătitul ăsta pentru mine?
11. Care e răspunsul?
O manifestare a afecțiunii, și cea mai pură formă în care pot să transmit iubire și pasiune.
12. Ceva de final, orice dorești tu.
Simt că drumul meu prin gastronomie e abia la început, și sper să îmi fiți aproape în această călătorie fantastică pe care o parcurg împreună cu voi toți.