Cum ar fi să fii pe lista de așteptare pentru viața ta?

Te duci într-o zi la un film. Nu contează ce film, unul nou, că nu se prea dau filme vechi la cinematograf. La secvența în care el o salvează pe ea ți se face rău. Fără legătură cu filmul, secvența, actorii ori viziunea regizorului. Vine o ambulanță, te duce la spital, niște oameni în halate albe-ți fac analize după care te pun pe o listă de așteptare după alte câteva sute de nume. Ți-ar veni rândul în 7-8 ani, cu ceva șansă. Problema e că boala de care suferi n-ar de unde să-ți acorde 7-8 ani. Cum vi se pare povestea, până aici? Ce legătură are cu rețetele? Nicuna, are însă legătură cu faptul că un om a strigat după ajutor în preajma mea și n-am putut trece mai departe fără să strig la rândul meu. Am văzut prea multe mame triste în ultima vreme, mult prea multe. Azi public povestea uneia dintre ele, așa cum a fost scrisă de ea. În zilele ce urmează o să încropesc cumva o campanie, sper să mă ajutați și voi, așa cum ați mai făcut-o.

Buna ziua,

Ma numesc Stancu Liana Gabriela am 42 de ani, sunt din Turda, jud. Cluj si as vrea sa va expun drama prin care trec,� in speranta ca o sa ne intindeti o mana de ajutor.

Sunt casatorita de 22 de ani si cea mai frumoasa zi din viata mea a fost aceea in care s-a nascut unica mea fata, Catalina, care a implinit anul acesta � 21 de ani. Astazi Catalina este studenta in anul II la Facultatea de Drept si este casatorita cu un baiat minunat pe nume Marius.

M-am gandit in mii de feluri cum as putea sa va scriu ce reprezinta pentru mine , insa stiu cu siguranta ca nu reusesc sa cuprind toate bucuriile, emotiile, dragostea� pe care ni le-a daruit din plin. Pot doar sa va spun ca este centrul universului meu, un univers minunat care in urma cu trei saptamani� s-a prabusit.

In copilarie, Catalina a fost un copil extrem de cuminte si ascultator. Ca intamplare haioasa, pot sa va povestesc cum intr-o zi, cam pe cand avea 5 ani, i-am explicat ca nu mai pot interveni in micile altercatii pe care le are cu ceilalti copii, pentru ca este mare si am sfatuit-o ca daca cineva ii da o palma sa faca la fel. Dupa o vreme s‑a intors acasa povestindu‑mi ca un baiat i‑a dat o palma, si ea l‑a lovit inapoi, dar Ciprian i‑a mai dat� o palma! Pe care evident nu i‑a intors‑o pentru ca eu i‑am zis sa‑l loveasca o singura data.

A urmat cursurile de scoala elementara la Liceul Pedagogic Buzau, a fost o eleva extrem de silitoare.La finele clasei a VII‑a , ne-am mutat in Turda unde la inceput a avut o perioada destul de dificila .S-a acomodat destul de greu cu locurile, oamenii, si obiceiurile din Ardeal. Mereu povestea despre prietenii si colegii ei de la Buzau, cu care a tinut legatura pana astazi.Insa timpul i-a cicatrizat ranile si incet,incet, a inceput sa-si faca noi cunostinte care mai apoi i-au devenit camarazi. A urmat o perioada foarte frumoasa, numita adolescenta. Am trait si eu alaturi de ea aceste clipe, cu maxima intensitate, in sensul ca aveam o tinuta speciala pe care trebuia sa o imbrac daca se indura sa ma scoata la bowling sau la o terasa.Tot in adolescenta, mai precis in liceu, s-a indragostit prima oara, apoi a plans din dragoste prima oara si toate acestea cu patosul care se cere la varsta aceea. Insa in clasa� a XII-a a regasit un prieten vechi din Buzau, Marius, un baiat de care s-a indragostit cu adevarat. Destinul a facut ca ei sa se regaseasca, dupa foarte multi ani.A fost o nebunie, cu “surle si trambite “, banuiesc ca pe considerentul ca stau departe unul de celalalt s-au hotarat sa se casatoreasca.

Eu si sotul meu, ne-am sfatuit si am hotarat ca nu suntem in masura sa-i schimbam destinul, am acceptat si azi Marius, s-a dovedit a fi un sot iubitor si bun.Incercam toti patru sa fim o echipa puternica, pentru a razbi in razboiul care se apropie.Referitor la boala ei, incerc sa va scriu cat mai detaliat:

Povestea noastra trista a inceput in anul 2003, cand fiind in scoala generala un coleg de clasa a avut hepatita tip A si pe acest considerent toti copiii au fost dusi la analize de laborator. Acolo s-a descoperit ca este ceva in neregula cu ficatul ei, in sensul ca analizele de transaminaze erau foarte mari. A urmat un sir lung de investigatii, regim alimentar, cu prescrierea de a controla evolutia din 6 in 6 luni. Mentionez ca in tot acest timp fiica mea, a fost vazuta de mai multi medici, ultima internare fiind facuta in luna decembrie a anului trecut.

S-au efectuat diverse analize, inclusiv markerii pentru hepatita B si C, care i-au iesit negativi. Ideea care s-a conturat a fost aceea ca a existat o hepatita B care a fost invinsa, dar in urma cu circa 3 saptamani fiind in sala de cinema i s-a facut foarte rau si speriat, sotul ei a chemat ambulanta. De aici a inceput calvarul. Am internat-o la Clinica Medicala III din Cluj Napoca unde s-au facut analize, apoi s-au refacut, au urmat investigatii amanuntite cu ecograful si fibrotestul iar verdictul: CIROZA!!! Necesita transplant de ficat.

Suntem speriati, disperati, s-a oprit timpul in loc de atunci, moartea pandeste la colturi in casa noastra.

In Romania, se face aceasta operatie numai in Bucuresti la spitalul Fundeni, anul trecut au fost efectuate doar treizeci de � transplanturi, iar lista de asteptare este foarte lunga, iar in strainatate costurile integrale se ridica pe undeva la 130.000 euro, incluzand spitalizare, medicamentatie, operatia in sine si refacerea post operatorie.Nu am gasit inca un spital in strainatate care sa ne dea OK-ul pentru transplant. De luni, 14.06.2010, va fi internata la Fundeni pentru efectuarea biopsiei, refacerea� analizelor si eventual testele de compatibilitate cu un posibil donator.

Va multumesc anticipat pentru intentia dumneavoastra de a ne ajuta sa avem langa noi si pe viitor, copilul vesel si plin de viata.

Cu deosebita consideratie STANCU LIANA GABRIELA

Puteți depune bani în contul Cătălinei la Banca Transilvania

cont în lei: RO51BTRL013013HAT52182XX

cont în Euro: RO38BTRL01304201T52182XX

Titular: Cătălina Mirică