Ce credeți despre bucătăria românească?

464

Nu știu dacă v-a mai întrebat cineva până acum, oricum, răspunsuri sporadice la această întrebare nepusă aici, vin în comentarii de genul „românii nu-s înstare să aibă o bucătărie proprie”, „nu avem nici măcar o mâncare a noastră”, „n-am fost în stare să inventăm nimic” sau, din contră, ” mâncarea noastră e cea mai bună”, arată-le italienilor că și noi știm să facem paste”, „în străinătate n-ai ce să mănânci”. În general, idei ori afirmații adoptate urgent și înghițite pe nemestecate, nesusținute de lectură ori cercetare. Dar asta-i diferența dintre „ce prere ai despre” și „ce știi despre”, așa că nu o să ne inflamăm aici ci o să citim cuminți ce au de spus ceilalți, poate învățăm ceva până la finalul zilei. Vin așadar și vă întreb ce credeți despre bucătăria românească, fie că această convingere a voastră se bazează pe păreri, fie că se bazează pe cunoștințe dobândite  prin studiu (orice formă ar avea acest studiu). Știu că vă interesează subiectul, altfel n-ați vizita atât de mulți blogurile culinare. Să fiți sănătoși.

mamaliga (5)

fasole

ciolan

ceaun

haiose (2)

placinte (2)

tocana campeneasca

sunca1

supă de găină

Join the Conversation

  1. O intrebare excelenta. Eu consider ca bucataria noastra se bazeaza in proportie foarte mare pe carnea de porc. Deci tot ce mancam se invarte in jurul acestei carni. Aici ar trebui sa mai lucram, sa mancam si alte tipuri de carne. Este o bucatarie recunoscuta pe plan mondial ca fiind extrem de grasa. Parerea mea.

  2. Bucataria romaneasca este pe atat de delicioasa pe cat este necunoscuta.
    Din pacate, nu este prea hipsteresc sa mananci sarmale sau tocanita. Nu cunosc decat un gagiu (nu-i dau nume) care s-a apucat sa modernizeze retetele.
    In schimb, nu cred ca stiu vreo gospodarie care sa nu aiba cel putin cartea Sandei Marin. Mai nou, Radu Anton Roman a inceput sa rasara in tot mai multe bucatarii.

  3. Excelent subiect. Eu as fi inceput cu o alta intrebare -avem o bucatarie romaneasca sau bucatarii romanesti? Cred ca regionalismul este una din trasaturile definitorii ale modului cum se gateste in aceasta tara, lucru reflectat in tehnici, ingrediente si preferinte. Acest lucru este cu atat mai subliniat de lipsa unei traditii a gatelii „clasice” sau „culte”, asa cum s-a regasit in Franta, Ungaria sau Austria.
    Bucatariile romanesti sunt bucatarii locale, pornite din gateala rustica a gospodarilor, avand astfel mii de variante si versiuni ale aceluiasi preparat. In acelasi timp, cei cu dare de mana incercau in general sa imprumute preparate de la clasele avute ale tarilor vecine -Polonia, Ungaria, Austria, Turcia- atat ca preparate cat si ca mod de servire.
    Doar relativ recent, in ultimul secol si ceva, odata cu urbanizarea se poate vorbi de o fuziune a stilurilor culinare a regiunilor romanesti. Paradoxal, a fost o influenta mai mare de la oras spre sat decat invers. Actiuni unificatoare au avut si institutiile publice -mai ales cantinele de la armata si marile fabrici.
    Ceea ce consideram acum drept o masa „normala” de familie -cu o gustare, supa, un fel principal cu carne si legume, si desert, are prea putine in comun cu traditie meselor si preparatelor taranesti.
    Cred ca viitorul bucatariei romanesti sta in regasirea unor tehnici si preparate regionale si adaptarea lor la ritmurile vietii urbane de acum.

  4. toma cosmin says:

    Cred cu tărie că brandul de ţară se ascunde în bucătărie,daca cautam in adancul ei se gasesc mii de retete culinare autentic romanesti.Romania mereu surprinzatoare

    1. Poate mii de variante ale unor mancaruri din coltul asta de lume… mii de retete autentice, romanesti, ma indoiesc. Cateva zeci, poate. Cine stie? Asta, trecand peste cacofonie si bucataria romaneasca = brandul de tara. Cred ca trebuie sa cautam altul… brandul adica.

  5. ar trebui poate o definitie a bucatariei romanesti, condimente folosite, tipuri de mancaruri etc mai ales ca sunt destul de diferite de la o regiune la alta.
    Dar daca vorbim la modul general e o bucatarie simpla, „taraneasca”, facuta sa sature, sa tina de foame si mai putin sa bucure papilele gustative. Nu are rafinamentul bucatariei franceze sau italiene si nici savoarea celei mexicane. E si foarte putin variata, se folosesc doar cateva legume si 2 sau 3 tipuri de carne iar condimentele folosite uzual nu reusesc sa dea relieful necesar mancarurilor.
    Din fericire au aparut in ultima vreme cativa „chef”-i care au capacitatea sa ridice bucataria romaneasca la un grad ceva mai mare de rafinament. Succes:)

    1. Ducasse, sunt in asentimentul tau cu privire la bucataria romaneasca. Ceva mai multa nuanta nu ar strica deloc. De asemenea, mai cred ca mancarea romaneasca se bazeaza pe timpi prea lungi de gatire si pe folosirea in exces a grasimilor, practica ce imi displace in mod deosebit. Cred ca e nevoie de echilibru si de un pic de indrazneala pentru a contura mai bine ce inseamna bucatele romanesti.

  6. Adi, am un comentariu offtopic, si nu e musai sa il postezi. Ma gandeam ca ar fi simpatic ca pentru pozele de mai sus, sa dai link si catre reteta lor. In general, tu mai ai posturi in care pui poze fara sa dai reteta, dar reteta e in alta parte pe site. Si ma gandeam ca ai ajuta lumea sa le gaseasca mai usor, daca tot stau si admira pozele. O zi buna!

  7. Nu am fost surprins sa gasesc bucatarie asemanatoare celei romanesti in tarile (aproape) vecine si prietene – Croatia, Serbia, Polonia, Bulgaria. Este absolut normal din moment ce am evoluat impreuna in acest colt de lume. Asta nu inseamna ca „nu avem bucatarie proprie”.
    Acum… eu nu stiu ce sa numesc bucatarie romaneasca. Sa fie bucataria romaneasca cea descrisa in cartile Sandei Marin sau ale lui Pastorel? Sau sa fie bucataria romaneasca cea descrisa de bunica-mea? Tind sa NU o cred foarte mult pe bunica mea, crescuta la tara in vreme de foamete si razboi, si apoi mutata la oras la ratie si „salam cu soia” (eu nici acum nu cred ca am mancat salam cu soia, dar in fine).

  8. Salut

    Mie imi place bucataria romaneasca cu tot cu Sanda Marin cit si cu Pastorel. Daca esti cumpatat in general si iti respecti cerintele propriului organism nu vei descoperi decit beneficiile bucatariei, varietatea si ingeniozitatea ei. Sunt si multe retete cu carne, sunt si multe feluri de carne cit si retete fara carne, cred eu din motive de posturi si de cost al carnii. Ce am eu oarecum de reprosat este legat de dulciuri, aici am ce critica din cauza retetelor foarte incarcate (prea multe oua, prea mult unt) insa la momentul culegerii si punerii in tipar, nu cred ca se mananca cozonac de cite ori aveai chef ca acum. De trei ori pe an, atat, atunci probabil ca mergea sa il faci din 50 de oua.

    O intrebare frumoasa oricum!

  9. De ce sarim in sus cind bucataria noastra nu e considerata deosebita, ca sa zicem asa? Din acelasi motiv din care sarim in sus cind lumea nu ne crede buricul pamintului – asa cum stim noi sigur ca sintem.
    Ingredientele in general sint de calitate slaba, iar daca sint bune, le inecam in grasime si le omorim printr-o tehnica incorecta.
    In general, lumea considera ca a mincat bine atunci cind a mincat mult, eventual pe bani putini.

  10. Nu cred ca avem o traditie, sau daca avem cu siguranta eu nu o cunosc. Sunt din Oltenia si locuiesc in Cluj de ceva vreme. Evident, stilul meu de gatit este o combinatie a celor 2 regiuni (se stie, cred, ca in sud se gateste cu multa carne, grasime, ciorbele sunt rosii, nu exista smantana in mancare si nici clasicul rantas).

    Cred ca in romania se mananca prea multa carne, grasime si nu exista mancaruri fine, cu mai mai multe arome combinate potentandu-se una pe celalalta.

    Trebuie sa mai treaca ceva timp pana sa trecem de statutul ca mancam sa ne saturam (propagat poate din comunism) la cel in care vom savura mancarea, texturile si combinatiile de arome si vom indrazni sa le folosim.

    Oricum, eu cred ca avem potential.

    Zi buna!

  11. Cred ca bucataria romaneasca ar putea fi reprezentata in primul rand de ciorbe :) Ciorbe usoare, de legume, cu leustean. Cred ca multe din mancarurile pe care le consideram traditionale se regasesc cu usurinta si pe la alte popoare dar ciorba asta cu leustean mi se pare ca iese in fata din randul tuturor preparatelor traditionale romanesti..si nici macar nu cred ca i s-a acordat vreodata acest titlu oarecum pompos de preparat traditional. Desi il merita sigur.

  12. Nu am nici un studiu despre aşa ceva dar eu cred că fiecare popor şi-a dezvoltat propria bucătărie în funcţie de resursele care le-a avut la îndemână şi de influenţele celor din jur. dacă noi suntem la răscruce de drumuri, la poarta orientului este normal să existe influenţe şi să nu mai ştii cu exactitate ce şi cum. eu una, cu bunici din regiuni total diferite, Bucovina şi Bărăgan am văzut cum se prepară porcul în ambele tabere iar balanţa a înclinat spre nord. românul nu mănâncă numai porc, tradiţională era găina de duminică şi, în unele zone peştele care ţinea loc de detoate. chiar zilele trecute vorbeam cu cineva care a stat mai mult (câţiva ani) prin Finlanda şi-l întrebam de carnea de ren. n-a putut să identifice altceva ca meniu tradiţional şi constata surprins că n-a văzut şi n-a auzit de slănină. bine, bine am întrebat dar ei nu creşteau porci? ba da. slana este specifică oamenilor din nord unde iarna este lungă şi grea iar corpul uman are nevoie de mai multe calorii. ei bine nu, nici cu porcii nu se dădeau ei vânt, căutau să trăiască mai sănătos. înţeleg dar tradiţia lor ce spune? s-a uitat la mine mirat, tradiţia lor era carnea de ren şi cartoful fiert în coajă. păi … dacă asta aveau. mă găndeam cu nostalgie la casa bunicii, la ritualul tăierii porcului de Ignat (mă refer la cei din nord) la grija cu care strîngea în lighean sângele ca să facă săngerete, la cîrnaţi, la slană, la tobe şi la lebăr şi câte nu mai ştia să facă. cei din sud băgau totul la untură şi ce bun era când scotea iarna şi mâncam cu gogonele. şi ce plăcintă bună, dintr-o cocă simplă, cu brânză sărată făcea bunica. n-a folosit drojdie, toamna când se făcea vinul aduna spuma o amesteca cu ceva şi făcea „cococele” pe care le punea la uscat, erau de mărimea unei monede de 50 de bani iar iarna le folosea în loc de drojdie. ce frumos mirosea dimineaţa a pâine caldă. am o vărstă, mă îndrept spre 50 de ani aşa că am trăit sub mai multe regimuri iar părinţii mei spun că nu le-a lipsit niciodată laptele, brânza şi ouale. bunica din sud făcea o tocană de ceapă, cu roşii, pe priostrii de n-am putut să obţin gustul acasă pe orice tip de aragaz. da, bucătăria romănească există, este definită de slană,untură, lapte, bânza noastră, ouă plus tot soiul de legume şi combinaţiile care ies de-aici sunt nesfărşite. aţi mâncat ciorbă acrită cu corcoduşe verzi? se poartă în sud. sau florile de salcâm date prin ou? le spuneam „mâţâţei” şi ne făcea bunica din sud, vă asigur că au o aromă deosebită, cei din nord sunt mai smântânoşi, aşa le spun eu, mai mult supe şi la orice smântână. că veni vorba mi-e dor de nişte fragi cu smântână.

  13. Bucataria romaneasca si ma refer aici la bucataria moldoveneasca=generozitate+iubire.Simti iubirea in anumite feluri de mancare cu siguranta.Da,nu e tehnica,dar e generoasa.Feluri de mancare care iti aduc aminte de bunici,de matusi,de tara.Supa limpede de pui cu taitei de casa a mamei,placinta cu branza de vaci,clatitele cu dulceata de visine,astea sunt amintiri care le pastram in inimile noastre.Fiecare popor are bucataria sa,dar pentru mine bucataria de suflet este cea de acasa.Sincer,intru pe blogul dvs.numai pentru a-l citi si a vedea fotografiile.Traiesc intr-o lume unde se calculeaza caloriile,ha,ha,mda,asta e.Cand revin acasa cer lucruri simple dar importante pentru inima mea:supa de pui si doua sarmale in foi de vita de vie.Si putina mamaliga cu branza de vaci si smantana.Miam,miam!Va multumim pentru blogul dvs.si va doresc succes!

  14. Bineinteles ca exista bucatarie romaneasca, bineinteles ca a fost aproape sufocata de 50 de ani de comunism. Inca o data, parerea mea ferma este ca aceia care sustin sus si tare ca bucataria romaneasca este toata numai o prajeala indigesta in munti de grasime, comüpusa exclusiv din carne de porc, au parinti/bunici care nu stiu sa gateasca. Imi pare foarte rau, dar asta este situatia. O fi si mostenirea comunista, nu zic nu, cum sa faci ceva comestibil daca n-ai ingredientele necesare? Insa eu, stiind – fara falsa modestie – cum se gateste la mine in familie si cum apreciaza multa lume, inclusiv straina, acest lucru, nu pot sa accept inexistenta totala a unei bucatarii romanesti. Cred ca v-am spus povestea cu zama de gaina a bunicii si francezii veniti cu ajutoare imediat dupa revolutie – au zis ca e cel mai bun consommé pe care l-au mancat vreodata si ii cereau bunicii de zor reteta.

    Nu cred ca exista popor european care traieste in climat temperat-continental si care sa aiba mancaruri traditionale fara grasime. Doar ca acum nu mai punem atata ca pe vremea stramosilor, ca nu dam toata ziua la coasa/la sapa/nu crapam toata ziua lemne la padure. In Franta chestiei asteia (combinate cu bucataria culta) ii zice Nouvelle cuisine, si n-ai sa auzi vreun francez plangandu-se de cat de grasa e bucataria traditionala a tarii lui, desi totul musteste de unt, iar in orice supermarket gasesti de vanzare osanza de porc si untura de gasca. Ce e carnea conservata in grasime altceva decat confitul francezilor? De asemenea, si italienii se mandresc cu o gramada de mezeluri, majoritatea din porc – exista si de vita, e adevarat, dar majoriattea sunt din porc. Pestele si fructele de mare fac parte din bucatariile din sudul Italiei sau de pe langa mare/lacuri, in tot nordul Italiei, insa, predomina porcul (vezi celebrul prosciutto San Daniele, ca sa dau numai un exemplu).

    Cat despre faptul ca am fi imprumutat de la altii, ca au si altii mancarurile noastre, e o aberatie. Nu conteaza ca am imprumutat, atata vreme cat facem bine respectiva mancare. De exemplu, sarmalele. ´Le fac multi, e adevarat, insa ma indoiesc ca veti gasi la alte popoare sarmale din piept de gasca, cele mai bune sarmale pe care le-am mancat eu vreodata, la rude, in Moldova (faceau parte dintr-un cuib de sarmalute-n cinci miresme). Sau borsul. Desi cuvantul ne vine de la rusi si de la ucrainieni, ei numesc bors o ciorba cu sfecla, nu o ciorba acrita cu bors si parfumata cu leustean, ca la noi. Italienii au imprumutat pastele de la chinezi, insa le gatesc intr-un cu totul alt mod, si nu vei auzi vreun italian sa zica „pastele ne vin de la chinezi”. Cand am fost la Liubliana, am fost uimita sa mananc un produs „traditional” numit krempitta (cremsnit sau cremes) si niste placinte cu carne si branza numite burek. Dar nu am auzit vreun sloven sa zica ca, de fapt, nu sint slovene. Din contra, cand am intrebat de ceva traditional, ne-au fost indicate cu mandrie.

    Despre faptul ca se consuma numai porc, iar nu sunt de acord. Pastoritul era o ocupatie traditionala a romanilor, sint sigura ca oaia se regaseste in multe preparate traditionale. In vest si in Moldova e traditionala si carnea de gasca, iar in sud exista obiceiul de a duce un curcan nasilor de Anul Nou. Sa nu mai povestesc de crescatoriile de pastravi din Bucovina si de preparatele din peste de pe langa Dunare.

    Bucataria culta nu e bine reprezentata, dar exista (ex, tortul Joffre, inventie a Casei Capsa, muschiul Martha Bibescu etc.).

    E adevarat ca in Romania exista mai degraba bucatarii regionale decat o bucatarie unitara. Dar aceasta bucatarie unitara se intalneste mai degraba in tarile mici, unde ingredientele nu difera. Si in Italia bucataria extrem de regionalizata, ei nici nu spun despre un preparat ca e italian, ci ca e milanez, sicilian, ligur, savoiard, napoletan etc. Insa la fel cum majotitatea francezilor mananca in noaptea de Anul Nou stridii (specifice Bretaniei) si foie gras (specific regiunii de sud vest), la fel si romanii mananca salata de boeuf si peste, daca isi permit. Obiceiul unei regiuni s-a extins la toata tara, nu vad ce e rau in asta si de ce am trebui sa ne punem cenusa in cap.

    1. Scuze de lipsa de logica, „inexistenta totala”. Si de alte cateva greselute la tastare. M-am lasat dusa de valul argumentatiei :).

  15. bravo ana, ai expus mai bine ceea ce voiam să spun în postarea mea cu nord şi sud şi regiuni.

  16. pentru că mi-am adus aminte o reţetă tradiţională din nord, alivenciul? noi îl servem cu smântână. de data asta chiar mi-e poftă, poate că o să fac diseară.

  17. felicitari ,ana.am citit(si mai recitesc cu placere )cartea Bucate,Vinuri si Obiceiuri Romanesti de R.A.Roman.Eu cred, ca acolo se afla raspunsurile-documentate -despre bucataria romaneasca.Sau multe dintre ele.In plus, reamintiti-va emisiunea de la PRO- Bucataria lui Radu;si acolo multe raspunsuri.Numai bine va doresc.

  18. …scuze,si Pofta buna!

  19. De vreo cateva luni, tin o dieta sau ma rog incerc s-o tin cat pot de mult. E vorba de dieta keto! O dieta bogata in grasimi…apar cetonele si conform fizio…cine o studiat stie! O dieta lowcarbs, cu 5 mese pe zi, mici, cu cat mai multe legume verzi, fara zahar. etc.

    Dupa ce au trecut cateva luni, am realizat ca felul de a gati in dieta keto e identic cu stilul de viata trait la bunicii mei ardeleni catre banat. Branza de vaci(zamatisha), cu ardei, ceapa rosie, boia, putina sare si piper, onleta de oua, oaua fierte, ciorba de pui aita, ciorba de vita cu legume, pui cu smantana si marar, paprikas, pui cu usturoi, ciorba de spanac, ciorba de loboda, ciorba de fasole cu urzici, a daaa si bureti, incepand cu buretii de spini(sunt primii care apar), continuand cu buretii de prun pana la galbiori, iutzari, pitoance,etc. Doar ca am renuntat la cartofi, faina, lapte(consum produse lactate), zahar, orez.

    Si totusi, ce cred io despre bucataria romaneasca? E minunata, atata timp ca nu iti este lene sa gatesti…

    Si apropos, am slabit deja 20 kg…mersi, mersi :)))))

  20. E autentica, the real thing, cu ingrediente cit se poate de naturale in lumea de azi, rosii ca la noi nu gasesti, gust de carne de miel de pilda, la fel, o paine de casa dumnezeiasca, pregatirea carnii de porc in atitea delicatese extraordinare, salata de vinete, luata de la turci dar adaptata posibilitatilor noastre de sa te lingi pe degete… nenemarate delicatese pe la tara din o mina de ingrediente, dar cu un gust care da clasa oricarei alte retete internationale, nu o fi o bucatarie rafinata, nici originala, dar ne caracterizeaza si n-as da-o pe nicio alta bucatarie

  21. Udrescu Andrei says:

    Bucataria romaneasca este un amestec,un amalgam de influente,de gusturi si arome.Pozitia geografica si istoria tulburata ne-a invatat sa ne adaptam chiar si in bucatarie luand putin de aici,putin de acolo si cu ce avem sa facem ceva.Nu poti sa vorbesti de mamaliga la noi,ca in toata Europa de altfel doar dupa anul 1530 si asta datorita lui Cristofor Columb asa cum nu putem sa va vorbim de cartofi,rosie sau cacao si atunci ne intrebam cum era bucataria in provinciile romanesti?Pai sa o luam strategic – animale de casa si vanat,peste,vin si miere,mirodenii din orient,vin,afumaturi…etc…iar dupa anul 1550 au aparut ce a foat adus din America Centrala si de Sud de catre spanioli si portughezi.Asa ca ne intorcem la istoria provinciilor si puternicele influente datorate imperiilor ce ne-au inconjurat si vorbim aici de Imperiul Otoman,Polonez si Habsburgic.
    Bucataria romaneasca este imaprtita intre zonele de influenta ale Imperiilor la care s-au adaugat priceperea si dorinta bucatrailor de a adauga ceva specific dand nastere unui fel de macare nou. Sunt adeptul incercarilor si experientelor culinare si a gusturilor noi asa cum in supa de rosii puneam doar patrunjel ca sa aflu ca adaugand si putin leustean ii schimba savoarea.Bucataria inseamna gust,textura si aspect si tine de fiecare cum simte si apreciaza un fel de macare fie friptura sau o simpla salata ce si aceasta poate sa fie altfel daca adaugi merisore si cateva migdale alturi de putin marar si patrunjel,cateva bucatele de branza,cateva fire de ceapa verde,cateva masline alaturi de frunzele de salata,2-3 ridichi,ulei de masline si putina lamaie alaturi de cateva picaturi de otet de mere,sare si piper.Si se spune ca salatele sunt simple si comune si sunt daca noi vrem sa fie cum fiecare mancare poate sa fie altfel daca suntem dispusi sa incercam gusturi noi.
    In final nu cred ca avem in adevaratul sens o bucatarie traditionala romaneasca dar clar avem o bucatarie ce aduce gusturi noi si texturi,combinatii de arome si mirodenii.

  22. Eu sunt nascuta si crescuta in Dobrogea pana la 23 de ani, am tata clujean si mama din Pitesti. Iar de mai bine de 10 ani stau la Cluj. Asa ca in viata mea le-am incercat cam pe toate felurile de mancare traditionale din Romania. Ceea ce mi se pare mie definitoriu sunt ciorbele noastre (mai ales cele acre, cu leustean cu zicea cineva mai sus). Sarmale mananc foarte rar si nu inteleg pasiunea celorlalti pentru ele. Familia mamei mele fiind saraca am crescut mai mult in traditia unor preparate predominant vegetariene, asa ca desi sunt o mare carnivora, ma dau in vant dupa salata de vinete, mancarea de dovlecei cu rosii si usturoi, ciorba de loboda, etc. Ceea ce m-a socat cand am venit la Cluj a fost pasiunea celor de aici pentru supa de pui (la bunica mea asta era supa de bolnav, era o mare ofensa sa ii dai cuiva supa de pui cand venea la tine in vizita). Si uite ca la Cj toata lumea te invita la supa de pui!:)))) Cred ca predominat este caracterul acesta specific fiecarei zone. In Sud eu am mancat mancare mai usoara, mai acra, in Ardeal mancarea e mai grasa, mai dulce, iar la mine in Dobrogea e o mare pasiune pentru peste si branza (asta din cauza machidonilor). Nu avem rafinamentul francezilor, dar consider ca avem o mancare buna, simpla si cu gust. Nu cunosc om venit pe aici sa spuna ca nu i-a placut ce i s-a oferit la masa

  23. Dupa mine romanii au fost intotdeauna un popor de gurmanzi. Mancarea este extraordinara si de cate ori am plecat din tara, dupa cateva zile mi-a fost enorm de pofta de gusturile de acasa. Categoric ca exista multe influente bizantine si balcanice in general, dar si aporturi specifice precum supe, borsuri, folosirea mararului in Moldova, tarhonului in Ardeal, etc. Retin o prajitura facuta de bunica mea, din aluat cu miere de albine de o finete deosebita.
    E prea mult sa enumer aici toate felurile de mancare care mi-au marcat copilaria dar atata vreme cat pe multi dintre ne-a marcat ceva din perspectiva culinara, demonstreaza ca romanii au o adevarata bucatarie specifica.
    Sa speram ca desi avem un ritm de viata mult mai alert decat acum 50 de ani, sa avem puterea ca macar duminca sa mai gatim ca mamele si bunicile noastre :)
    Sanatate! Oana.

  24. Am o intrebare legata in general de bucatarii, nu numai despre cea romaneasca, pentru o dizertatie. Credeti ca exista o corelatie intre alegerea unei anumite destinatii si bucataria acelei zone/tari? Dizeratia este in turism, dar as vrea sa aleg „food tourism” ca subiect. Multumesc!

  25. Mancam cand eram copil (am aproape 50 de ani)
    – o pita parjita pe plita, unsa cu ulei si frecata bine cu un catel de usturoi. Azi ii zice „bruschete specialitate italina” ???
    – macaroane (pe vremea aia spaghetele erau mai greu de gasit) cu branza (minim 2 feluri de branza)
    – macaroane cu sos de rosii si ardei, si un pic de afumatura. Azi se numesc „paste quattro formagi ” sau „carbonara” sau … alta regiune italiana.
    Nu sunt bucatar. Dar daca voi sunteti cu adevarat bucatari, atunci, cautati si gasiti bucataria romaneasca. O gasiti in satele dn Italia, Franta, Spania, Germania, Ungaria, ROMANIA…,etc. Oare de ce ? De fapt nu vedem padurea din cauza copacilor ???.

    1. Fratele meu din Romania, acum suntem trendy-flendy, ca nu mai stim sa vorbim romaneste.
      Bine ai spus totul, dar o pita cu untura si rosii din gradina proprie vara – nu o dau pentru nimic in lume pe somon sau alte mancaruri cu denumiri sofisticate !!!! Darmi-te alte si alte bunatati din bucataria romaneasca.

  26. Cred ca problema cu bucataria romaneasca este ca noi, in epoca contemporana (din cauza proviziilor nesfarsite de carne, smantana si branza din piata si din supermarket), gatim doar felurile alea grele si complexe (sarmale, fripturi and co.,) care in gospodaria traditionala se gateau asa, ocazional, in zile de sarbatoare. Ar trebui sa recuperam si felurile de mancare de post, ar trebui sa gatim mai des si ciorbele de primavara,alea cu verdeturi…Deci nu doar sarmale si ciorba de perisoare si fasole cu ciolan, ci si placinta cu lobode, zama de salata si de macris, fasole verde….

  27. Elisabeta Neagu says:

    Eu sunt din Dobrogea unde traiesc in armonie mai multe nationalitati care au reusit sa imbine la fel de reusit si bucataria. Nu cunosc ce ar insemna cu adevarat bucatarie romaneasca, nu am aprofundat acest subiect dar cred ca in fiecare fel de mancare „romanesc” se afla si un ingredient apartinand altei tari si cred ca tocmai aici este frumusetea si bogatia, sa poti sa tolerezi pe cel de langa tine si sa il faci sa se simta ca acasa.

  28. Parerea mea este ca bucataria romaneasca nu are prea multe cu ce sa se laude, mi-as fi dorit sa aiba. Tot ceea ce e bun aici, e bun si in tarile vecine (vezi de ex.: sarmale), mai degraba se poate spune ceva bun ddespre bucataria est-europeana, decat doar de cea romaneasca. Normal sa-si exprime parerea buna multi compatrioti, carora le plac gusturile de acasa ( ca si mie de altfel), insa putini au taria de a recunoaste ca nu excelam. Si putini au cunostintele necesare sa fie obiectivi.
    Intentia mea nu este sa demoralizez, chiar daca asa pare. Intentia mea este sa identificam problema: hai sa plecam de la zero, totdeauna este loc pentru un bucatar iscusit sa inceapa sa faca istorie…culinara.
    Mancarea romaneasca este ca si poporul romanesc: prea conservator, prea visator, predomina cantitatea in fata calitatii, in aceeasi timp inteligent si inventiv…Nu cred ca e nevoie sa fim rafinati ca francezii ( asta se datoreaza conjucturilor extreme din istoria lor: bogatii, ptr care se super-rafinau lucrurile si saracii care au fost nevoite sa mance pana si melci si cine stie ce mai-deci au experienta gustativa a extremelor). Cred ca e loc de inedit, pentru imperecherea ingredientelor neobisnuite, sau chiar de branduirea anumitelor mancaruri specifice.

  29. Grea întrebare, răspunsul ocupă mai mult decât un comment la postare. Tradiţiile popoarelor cuprind şi componenta culinară şi să o desprinzi doar pe ea pentru o prezentare măcar superficială, e ca şi cum ai încerca să faci omletă fără să spargi ouăle.
    Cert este că există anumite obiceiuri culinare care ocupă spaţii geografice mari, de exemplu la noi perimetrul balcanic este o bucătărie imensă în care felurile de mâncare par trase la şapirograf. Rustică, robustă, simplă cu feluri de mâncare preparate pe „pe picior”, această bucătărie are în centrul ei carnea de porc şi de oaie (animalele care se dezvoltă repede până la vârsta la care pot fi sacrificate şi sunt relativ uşor de întreţinut)plantele aromatice din flora spontană, anumite legume fără pretenţii climatice, iar deserturile sunt de fapt mici păcăleli dulci. Tehnicile de preparare termică se bazează pe fierbere şi frigere în principal, sunt intensive şi cu consum mic de combustibil. Hrana preparată nu se consumă de pe o zi pe alta, se găteşte pentru o singură masă, alimentele se conservă pentru consum curent de-a lungul anului şi în general bucătăria este o componentă minoră a activităţii zilnice. Pâine, brânză, ceapă, usturoi, afumături, pastramă, o fiertură densă cu carne şi buruieni, fripturi brute, fructe, miere, hrană simplă şi consistentă. Columb ne-a schimbat modul de viaţă, au apărut culturile mai pretenţioase, cartoful, solano- fructoasele, porumbul, bucătăria a început să se diversifice… dar în stratul primar al conştiinţei noastre ancestrale au rămas obiceiurile culinare strămoşeşti. E mult de răscolit şi cred că şi foarte greu. Eu unul nu mă încumet.

  30. Bucataria romaneasca este funny!!!

  31. CEA MAI BUNA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  32. Anişoara Peţa says:

    Bucataria romaneasca este variata, bogata, cu diferite influente, adaptata atat pentru cel nevoit sa traiasca din putin, cat si pentru cel ce are resurse pentru a testa si alte gusturi, ingrediente, arome. Nu contest gustul si savoarea preparatelor traditionale, a unturii pe paine, a cepei sparte servita cu o bucata de branza sau sunca, etc. Cu toate acestea, cred ca ar trebui sa fim atenti ce si cum mancam. Nu ma refer la a tine diete de slabire, la contabilizarea portiilor („50g de …, 100g de..”) ci la sanatate, in general. Sa servim mai des o supa, nu neaparat de carne. Legumele nu ar trebui sa lipseasca de la masa, indiferent ca sunt gatite sau crude. Sa nu mai percepem salata doar ca garnitura la friptura.
    Am o scoala in apropiere si, la pauza, copiii cumpara un hamburger, o portie de pizza, gogosi, hotdog, etc. desi alaturi sunt un magazin de cartier si un supermarket de unde ar fi putut cumpara ceva mult mai bun. Bine, personal consider ca un mic dejun sanatos acasa i-ar fi scutit de timpul pierdut la coada la portia de colesterol, de mancatul in graba, de eventuale indigestii sau probleme de sanatate care ar putea sa apara mai tarziu, daca nu au aparut deja.
    Obisnuim sa gatim mult si cu foarte multe calorii, apoi ne plangem de disconfortul creat, de starea de sanatate precara, de autobuzul care nu mai vine (in loc sa facem o plimbare cat mai lunga, plimbare care ar ameliora starea de satietate).
    Dar nu bucataria e de vina. Pur si simplu, cred ca ar trebui sa ne mai educam putin. Acesta este unul din motivele pentru care frecventez acest blog. E pe gustul meu. :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Your custom text © Copyright 2024. All rights reserved.
Close