Unele rețete ale mele nu se gătesc ca parte dintr-un plan, ci dintr-o stare, dintr-o dorință de a aduce oamenii împreună, fără pretexte complicate. Așa s-a întâmplat și cu această tartletă – nu un desert, nu chiar un aperitiv clasic, ci ceva între. O gustare elegantă și lejeră, cu care să deschizi o conversație, nu doar o masă. Am pregătit-o într-o seară de vară, când soarele intra leneș în bucătărie și prietenele mele urmau să apară, ca de obicei, cu râsete, povești și vin rosé rece.
Îmi doream ceva simplu, dar de efect. Ceva care să se mănânce cu mâna, fără furculițe și farfurii pretențioase, dar care să spună totuși o poveste în fiecare mușcătură – de fapt, de mâncat dintr-o mușcătură. Am deschis frigiderul și, ca de multe ori, ingredientele s-au ales parcă singure: foi de brick, caise coapte bine, fistic, brânză cremoasă, o lingură de gem și puțin rozmarin din grădină. Atât mi-a trebuit.
Ingrediente pentru tartlette:
- 3 foi de plăcintă
- 250 g cremă de brânză
- 1 lingură de gem de caise
- Fistic crud
- un praf de sare
- 500 g caise
- Rozmarin
Modul de preparare tartlette cu brânză și caise:
Am început cu foile de plăcintă – eu am ales brick, e doar o preferință personală, dar sunt perfecte cu foi subțiri de plăcintă. Le-am tăiat discuri mititele și le-am suprapus câte două, le-am unscu puțin ulei de măsline și le-am așezat pe fiecare între câte două forme mici de brioșă, metalice, presând ușor, să își păstreze forma dantelată. Le-am dat la cuptor (preîncălzit la 180°C) timp de 7-8 minute, până când au devenit aurii și crocante. Le-am lăsat să se răcească complet înainte de a le umple.
Între timp, am pregătit crema, foarte repede și foarte ușor. Am amestecat crema de brânză cu fisticul tocat mărunt, gemul de caise, o linguriță de ulei de măsline și un praf mic de sare. Nu am avut nevoie de vreun robot, am amestecat totul cu o spatulă. Gustul trebuie să fie echilibrat: cremos, puțin dulceag, dar cu acel crocant fin de la fistic. Am lăsat totul la rece până la servire.
Caisele le-am tăiat în jumătăți și le-am așezat într-o tavă mică, cu câteva frunzulițe de rozmarin și foarte puțin ulei de măsline peste ele. Le-am copt rapid, 10-12 minute, cât să-și intensifice aroma și să capete o ușoară caramelizare pe margini, dar să își păstreze forma și textura încă.
Servire tartlette
Doar înainte de servire, am montat fiecare tartlette: o lingură de cremă în mijloc, câteva felii de caise călduțe (sau la temperatura camerei), fistic tocat grosier și câteva picături de ulei de măsline foarte bun, deasupra. Montând tartele chiar la servire, aluatul de va păstra crocant și delicios – crema îl înmoaie ușor dacă pastrăm tartele deja pregătite.
Nu e un desert. Nici pe departe. Este o tartletă savoury, cu accente dulci discrete, o joacă între texturi și arome. Crocantul foilor se rupe perfect când mușcăm, iar crema e catifelată și rotundă, cu acel „ceva” dat de gemul discret și sarea atent dozată. Caisele aduc aciditate, fruct și soare, iar rozmarinul le îmbracă într-un parfum subtil. Iar fisticul? El e acolo să lege totul cu un aer de sărbătoare.
Am servit aceste tartlette direct în curte, sub umbrela de vară. Lângă ele, un vin rosé rece, cu note florale și fructe roșii, a completat totul. A fost genul de moment în care nimeni nu se mai grăbea. Poveștile curgeau, râsetele se amestecau cu clinchetul paharelor, iar gustările dispăreau una câte una, cu un zâmbet la fiecare mușcătură.
Vă încurajez să încercați rețeta asta la următoarea voastră ocazie când cineva se anunță într-o vizită veselă. Nu vă va lua mai mult de 30 de minute, dar promite un efect maxim. E o scuză perfectă să stați la povești, să vă bucurați de vară și de prezența celor dragi. Iar dacă se mai cere un pahar de vin după… e clar că a fost reușit.
Cu drag, Cristina
Alte rețete de tarte mai găsiți și aici.