Grecia e o țară frumoasă, fără îndoială, o țară ale cărei bogății așezate acolo de natură nu se lasă cucerite ușor. Fiecare generație are propriile Termopile, fiecare generație are propria Salamina. Spiritul Greciei, distilat și maturat în mii de ani de civilizație, transformat în tornade de energie sub soarele meridional, a modelat caracterul grecilor și l-a întins peste întreaga Grecie până departe, în tot Arhipelagul, cum ai întinde untul gras pe pâinea prăjită înainte să torni mierea arămie cu parfum mediteranean. În șirul ăsta lung de tragedii și victorii s-a născut Spyros, fiul unui negustor de mătase din insula Eubea. Și pentru că toate cele de mai sus lucrau în el prea bine, după ce și-a rostit visul cu voce tare a luat porecla dată de comunitate familiei, “mătase”, și a transformat-o în numele casei sale, nume care a ajuns până azi în urechile, mințile și inimile a milioane de oameni: casa METAXA. A devenit Spyros Metaxa, întemeietorul unui nou destin pentru spița sa, vizionarul care și-a dedicat viața unui produs unic și imposibil de încadrat într-o categorie. Istoria Casei METAXA o găsiți aici (https://www.metaxa.com/), eu în schimb vă expun mai jos câteva lucruri pe care le-am trăit în insula Samos, acum câteva zile, când am ajuns acolo pentru inaugurarea noului edificiu din locul de naștere al METAXA, LIKNON.
Ca să aflăm ce e LIKNON și de ce în Samos, trebuie să înțelegem mai întâi ce este METAXA. La asta ajută un tur ghidat al pivnițelor METAXA din Atena. Ochii se acomodează repede la întunericul în care-și dorm somnul liniștit sute, dacă nu mii de butoaie din stejar cu capacitatea de peste 3500 de litri fiecare, iar în aceste butoaie stă la maturat METAXA. Dar ce e METAXA? Muscatul de Samos e un vin special, fortifiat, obținut din strugurii din familia “muscat” cultivați exclusiv pe insula Samos. Maturarea vreme de decade în butoaie din lemn de stejar Limousin (stejar recoltat din pădurea cu același nume, din Franța) ajută la descoperirea unor virtuți extrem de prețuite ale acestei licori. Împreună cu muscatul de Samos, în METAXA se mai regăsesc un distilat din vin și un macerat din plante meditaraneene. Asta într-o explicație simplistă, căci pentru a pricepe mai bine, ar trebui să treceți prin experiența pe care am trăit-o eu acolo.
Ne este ghid în pivnițe Konstantinos Klapaxidis, METAXA Deputy Master, mâna dreaptă a lui Costas Raptis, care face blendurile METAXA și care predă mai departe arta aducerii la viață a acestei licori mai tânărului său urmaș. Tot Konstantinos, spre amuzamentul grupului, dar mai ales al său, ne pune la dispoziție intrumentele necesare, precum și ingredientele din care se face METAXA pentru a încerca un blend: muscatul de Samos maturat mulți ani în butoaiele din stejar, distilatul din vin care trebuie să dea tăria băuturii și maceratul din ierburi mediteraneene, cel mai bine păstrat secret al Casei. Prima mea încercare (și ultima în această ocazie) s-a soldat cu un lichid situat undeva între apă de gură și altceva, ceea ce nu m-a descurajat, dimpotrivă. Până la urmă, asta face parte din frumusețea vieții, primești aceleași instrumente și ingrediente ca ale colegului de bancă, și faci cât poți de bine. Lui Konstantinos îi iese o poțiune magică, lui Adi … poate altădată. Uneori ai șansa la o dată viitoare, la o nouă încercare. Voi fi atent la eventualele ocazii, n-aș vrea să ratez.
Un zbor de o oră și un pic leagă Atena de Samos. Aterizarea pe insulă e dificilă, cu vânt lateral puternic. Avionul coboară ca pe scări, lucru care-l face pe vecinul meu de scaun să caute o bară invizibilă de care să se apuce la fiecare “treaptă” coborâtă în hurducături. Între noi fie vorba, genul ăsta de experiență e unul dintre motivele pentru care m-am apucat de aviație, cât despre acest caz, o mare pălărie imaginară s-a ridicat de pe capul meu în fața piloților care au pus cu bine (și cu o bufnitură) avionul pe pista aeroportului din Samos. De la aeroport am luat-o spre regiunea muntoasă a insulei, pe drumuri înguste și șerpuite, cu râpe și povârnișuri pe stânga ori pe dreapta, și cu marea de argint la vedere în capătul văilor verzi în care se varsă dealuri acoperite de pini, măslini și o suită de arbori și arbuști pe care nu-i cunosc.
De altfel, Samos e unul dintre locurile cu cel mai mare scor la capitolul “biodiversitate” din Grecia. Între 250 și 500 de metri altitudine (dar uneori și spre 1000 de metri), se descoperă de după dealuri podgoriile de muscat de Samos, strugure care are o istorie interesantă. Când Philoxera a lovit Franța și a distrus viile de acolo, acum un secol, viticultorii francezi au primit de la greci butașii din care și-au refăcut viile de muscat. Nu peste mult timp, gângania nesătulă a atacat Grecia, insula Samos rămânând fără vie. A fost rândul grecilor să primească de la francezi butașii salvatori, odată cu tratamentul pentru Philoxera. Cele mai bătrâne vițe de vie din Samos au acum 70-80 de ani. Nu fac mulți ciorchini, dar cei care apucă să se coacă au în ei esența caracteristicilor soiului și contribuie magistral la desăvârșirea visului lui Spyros Metaxa, acela de a crea o băutură unică, la fel ca spiritul unic al Greciei.
Cineva a numit felul de viticultură practicat în Samos “viticultură eroică”, poate pentru că toate viile sunt cultivate pe terase făcute manual pe povârnișurile insulei, în locuri în care accesul utilajelor e imposibil. Toate operațiunile sunt manuale, și pentru că vițele sunt conduse jos, aproape de sol, sunt lucrate practic în genunchi. Pentru a onora această “viticultură eroică”, dar și pentru a aduce un tribut fondatorului, Spyros Metaxa, care a decis ca muscatul de Samos să fie parte indivizibilă a băuturii create de el, METAXA au ridicat pe insulă o clădire frumoasă, înscrisă perfect în peisaj, străjuită de vii mai bătrâne și mai tinere, și ridicându-se în mod natural din terasele de piatră pe care trăiesc și rodesc vițele de muscat de Samos.
LIKNON, acest leagăn originar al Casei METAXA, adăpostește între altele și o pivniță ce este deja pusă la lucru, acel lucru pe care pivnițele-l fac cel mai bine. Sper să pot reveni acolo peste un deceniu, doar pentru a vedea cum a trecut decada peste licorile adăpostite-n pivniță. Sigur, anii oamenilor trec mai repede decât anii pivnițelor, și poate-ar fi un obiectiv mai bun revizitarea din 10 în 10 ani. Pentru moment mă bucur că am putut pune pe limbă și în suflet o picătură din istoria de 130 de ani a unui brand care și-a exportat produsul pentru prima oară chiar în țara noastră, în vremea în care Spyros abia începea să croiască o haină de mătase pentru visul său de culoarea ambrei.
[PUB]