Fasole grasă, dar slabă

Am sărbătorit 1 Decembrie acasă, împreună cu câțiva prieteni cu care am împărțit pâine, fasole, ciolan, cârnați și vin. Și horincă din Maramureș, de la fratele meu. V-aș povesti mai mult despre Unire, uniune și unitate, dar mi-am propus să scriu mai mult despre mâncare decât despre alte lucruri, aici, pe adihadean.ro, ceea ce și fac din 2008 încoace (azi, unul dintre primele gânduri după ce m-am trezit a fost acela că se împlinesc în câteva zile 8 ani de când scriu aici), așa că o să scriu despre ce am gătit. Nu mă întrebați de ce-i tradițional să mănânci fasole cu ciolan sau cârnați de 1 Decembrie, probabil din spirit practic, fiind genul de mâncare care se poate găti în cantități mari fără să necesite abilități tehnice deosebite (practic, și pentru idiotul satului e greu să strice fasolea). În plus, e suficient de ieftină încât să și-o permită aproape toți românii și e ușor de împărțit. Practic, are toate calitățile pentru a deveni repede o mâncare populară, chiar națională. Poate ar trebui s-o înregistrăm ca atare, să nu ne trezim că nu mai putem s-o gătim fără acordul Uniunii  sau al mai știu eu cui (Doamne păzește!). Bine, dară. Acestea fiind spuse, hai să vedem ce fasole am știut să gătesc pentru ăst 1 Decembrie, și o să mă refer aici doar la unul dintre cele patru feluri pe care le-am gătit cât mai responsabil posibil.

Am luat o jumătate de kilogram de fasole albă și grasă pe care am pus-o la înmuiat peste noapte. Am spălat-o bine înainte, am spălat-o bine și după. Am pus-o la fiert în apă cu sare, cu o legătură de cimbru, două-trei foi de dafin, un morcov, o căpățână de usturoi, o ceapă nu tare mare, o roșie mică și o gutuie coaptă bine. Focul a fost mic, fasolea a fiert și s-a umflat încet într-un ceas și jumătate.

Când fasolea a fost spre gata de fiert am trecut la pasul următor. Am pus două linguri de ulei într-o cratiță, am feliat subțire (cu mandolina) două cepe, un ardei kapia, doi morcovi și o rădăcină de pătrunjel. Le-am lăsat să asude pe foc mic și am pus fasolea fiartă din care am scos legumele și ierburile împreună cu care a fiert. După 20 de minute am turnat peste fasole aproape un litru de suc de roșii făcut de mama (puteți folosi orice suc de roșii, roșii pasate sau pastă de roșii lungită cu apă caldă, într-o cantitate care să ofere consistență sosului de pe fasole).

Tot pe foc mic am lăsat să scadă sosul cam un sfert de ceas. Am potrivit gustul cu sare, piper și încă puțin cimbru proaspăt. N-a fost nevoie de mai mult, de mai multe. Lângă fasolea asta am pus ciolan, dar asta-i altă poveste, pentru altă zi. Să fiți sănătoși.