În copilărie mâncam uneori arpacaș. Avea tata niște mâncăruri în care-l integra. Mi se pare că-l dădea și porumbeilor, dar nu-mi amintesc exact. Îmi amintesc însă un papricaș de porumbel, din care n-am fost convins din prima că vreau să mănânc (avea tata și niște porumbei pentru carne). În fine, să revin la arpacaș: l-am folosit zilele trecute într-o mâncare improvizată rapid din ce mi-a rămas pe masă după ce făcusem o altă mâncare (se întâmplă uneori să rămână materie primă perfect utilizabilă, din care improvizez pe loc o mâncare fără pretenții și, prin urmare, cu puține posibile cusururi. Iată:
Am ales arpacașul – 200 de grame – (uneori are impurități, mai ales cel bio), l-am spălat în multe ape și l-am lăsat la înmuiat peste noapte.
Am tocat o ceapă pe care am pus-o la înmuiat pe foc mic, într-o lingură de ulei.
Am pus carne de vită ( 350 de grame)peste ceapă. Am amestecat bine până s-a rumenit ușor carnea.
Am pus arpacașul peste carne, împreună cu patru linguri de roșii pasate.
Când am constatat că-i fiartă carnea, am aruncat în tigaie o mână de cozi de cepșoară, tocate mărunt. Am adăugat sare și piper.
Am pus hribii(300 de grame), am amestecat și am lăsat să bolborosească încet pe foc, încă un sfert de oră.
Am aromat la final cu frunze de pătrunjel.
Și cu frunze mărunțele de busuioc.
Tocana-i bună și cu smântână. Să fiți snătoși.
Mmmmm ce bun. Ador arpacasul. Eu il fac de cele mai multe ori fara carne, asa pur si simplu cu apa, sare, unt si e delicios alaturi de o salata de legume proaspete…o mancare usoara perfecta pentru masa de seara.