Granita de cireșe

S-a încins asfaltul oraşelor şi pare albit de scârţâitul razelor de soare pe marginea trotuarelor. Pensionarii poartă pălării de plajă şi se scurg în haine albe şi largi pe lângă clădiri cu toate storurile trase. Se respiră greu printre maşini conduse de ochelari de soare cu capete ataşate, şi nu-i nici mare pe aproape şi nici cascadă de munte cu brad. Vrem toţi să fugim de aici, privind apatici copii cu lopăţele de plastic în groapa de nisip din parc.
Sunt toate vacanţele departe, şi-atunci fug într-o livadă cu personajele lui Mihalkov. Pun o velă uşoară pe masa din mijlocul ei, ceaiuri tinere de ierburi parfumate şi o zăpadă din sirop de zahăr şi lămâie parfumată, sărutată îndelung şi tandru de cireşe zemuitoare şi reci.

Iau o jumătate de kilogram de cireşe coapte şi le scot sâmburii. Le toc mărunt în blender fără să exagerez.

Fac un sirop nebun, amestecând 5 linguri de zahăr, zeama unei lămâi şi 50 de ml de vodkă. Se putea cherry, kirsch ori vin dulce, licoros.

Unesc cireşele cu siropul şi le amestec foarte bine.
Le pun într-un vas, metalic de preferat, în congelator pentru o oră şi jumătate, două. Din sfert în sfert de ceas, răzuiesc cu o furculiţă nectarul îngheţat ca să-l transform într-o zăpadă roşie, fantastică.
Râd câţiva prieteni în capătul livezii. Pe lângă tălpi freamătă sub un strop de vânt flori galbene şi albastre, şi-mi vine să tac o eternitate sub cerul albastru. Mă uit pe mine şi ştiu doar atât: e vară. E toată vara.