Dragostea e o salată… de vinete

Nu ştiu exact dacă e dragostea de mamă, de soţie ori simpla nebunie, ce împinge o femeie să coacă o sacoşă de vinete ca să scoată un castron de salată ori un borcan de zacuscă. Oricare ar fi motivul, întotdeauna apreciez o salată de vinete bine făcută: ulei cât poate să ţină, sare pe măsură şi câteva fâşii de ceapă; nimic mai mult. Femeia de azi însă e complexă sau cel puţin are libertatea de a-şi exprima complexitatea-i nativă. Mamă mai târziu, soţ cu moţ şi un alt soi de nebunie. De când globalizarea a făcut lumea un loc mult mai mic, o umilă salată de vinete nu mai e suficientă pentru femeia modernă. Aşa că…

Indiferent de cum vreţi să le faceţi, vinetele fac parte din aceeaşi familie de plante cu roşia, cartoful ori ardeiul, toate producătoare de alcaloizi. Alcaloizii sunt nişte substanţe cu care planta se apără de insecte. Roşia şi cartoful au solanină, ardeiul capseicină, iar vânăta are cea mai mare cantitate de nicotină imediat după tutun. Aşa că dacă vă întrebaţi de ce vinetele coapte şi nescurse cum trebuie au gust de muc de ţigară ud, acum ştiţi. La vânătă, alcaloizii sunt depozitaţi în seminţe, drept urmare, numărul de seminţe determină şi gradul de amăreală. Cum să vă feriţi de vinete sămânţoase? În primul rând vă uitaţi la sex. La sexul vinetelor, desigur.

Femeile vânătă sunt pline de seminţe şi le recunoaşteţi după „buricul” mare şi alungit din vârf.

Bărbaţii vânătă au buricul mic şi rotund şi mult mai puţine seminţe. În al doilea rând vă uitaţi la mărime. Femeile stau cam prost la apreciat dimensiuni indiferent de direcţie sau obiect, iar bărbaţii cred că cu cât e mai mare cu atât e mai bine. Eu vă zic că dacă aveţi mai mult de trei vinete într-un kil’ înseamnă că aveţi nişte vinete bătrâne, căci cu cât sunt mai mari cu atât sunt mai în vârstă şi numărul seminţelor va fi pe măsură. Ştiu că e mai comod să coaceţi şi să curăţaţi câteva vinete mari, decât mult mai multe vinete mici, dar o să vă arăt o metodă de curăţat ceva mai rapidă şi curată.

Trei vinete am avut şi eu şi le-am copt în flăcările iadului vreo 40 de minute pe toate părţile. Dacă nu deţineţi un iad personal, le puteţi coace şi la grill-ul de la cuptor. Dacă aveţi curte şi grătar, nici nu mai staţi pe gânduri. Nu uitaţi să le înjunghiaţi cu un băţ de frigăruie din loc în loc ca să aibă pe unde să iasă aburul, altfel e posibil să vă explodeze şi deşi amuzant nu o să se mai coacă la fel de frumos dacă interiorul o să fie expus la o temperatură prea mare.

După ce timpul a trecut şi vinetele au început să se zbârcească, scoateţi-le din foc şi îmbrăcaţi bine fiecare vânătă în folie de plastic (Nu, nu o să se topească). Dacă vă grăbiţi răciţi vinetele în apă rece cu gheaţă, dacă nu, lăsaţi-le să se răcească până ajung la o temperatură suportabilă pentru mâini.

Luaţi apoi fiecare vânătă şi tăiaţi cu o foarfecă imediat sub coadă. Stoarceţi precum un tub de pastă de dinţi conţinutul într-o sită aşezată pe-un castron. Repetaţi şi cu celelalte. Aşezaţi ceva greu peste vinete şi aşteptaţi juma’ de ceas să se ducă răutatea din ele.

Luaţi mânuţa de vinete cu care aţi rămas după tot efortul şi aruncaţi-o într-un robot de bucătărie. Adăugaţi sare fine, paprika afumată, o linguriţă de miere de tei, patru căţei de usturoi, patru linguri de tahini şi zeama de la o lămâie darnică.

Pulsaţi de câteva ori apoi adaugați patru linguri de ulei de floarea soarelui şi câteva frunze de pătrunjel.

Încă ceva pulsuri şi aţi obţinut un baba ganoush sau o salată de vinete cu moţ.

Tot ce vă mai trebuie acum e nişte pâine, un cuţit şi cineva cu care să o împărţiţi.

Text&Foto: Mircea Banu

http://desertologie.blogspot.ro/