Se spune că atunci când călătorim, lăsăm câte o mică parte din inimă în fiecare loc. Eu sunt de acord cu această teorie și îmi doresc să las bucăți în cât mai multe locuri. Și mi-am făcut o regulă: de fiecare dată când merg undeva, trebuie să încerc mâncarea tradițională. Anul trecut am vizitat Portugalia, și peste tot pe unde mergeam, indiferent de regiune, toate vitrinele erau pline de Nata. Pasteis de nata este desertul tradițional, care nu arată extraordinar, așa că nu m-am grăbit să-l încerc. Însă, după ce am gustat, mi-am dat seama că nu aspectul este punctul său forte. 
Săptămâna aceasta mi-am luat inima în dinți și am hotărât să aduc Portugalia la mine acasă, măcar pentru o zi. Am decis să încerc faimoasele Nata, așa că m-am înarmat cu răbdare și am început cu blatul.
Întâi am făcut un aluat din 130 de grame de făină, 110 mililitri de apă rece și un praf de sare. L-am acoperit și l-am lăsat la odihnit 15 minute. 
Apoi am luat pachetul de făină lângă mine, am pudrat generos blatul de lucru și am întins aluatul într-un dreptunghi, cu grosimea de aproximativ 0.5 cm. Este un aluat care cere multă făină pentru a putea fi modelat fără să se lipească. Așa că am pus făină constant, atât pe aluat, cât și dedesubt, în timp ce întindeam foaia.
Mai departe, am luat 150 de grame de unt moale, la temperatura camerei și l-am bătut cu furculița până a devenit cremos. Bineînțeles că unt gras, cel mai gras.
Am uns foaia de aluat cu mai puțin de o treime din unt, lăsând jumătate de centimetru la margini. Am luat la îndemână și o pensulă; având în vedere că am pus multă făină pe aluat, înainte de fiecare ungere, este bine să dau deoparte excesul de făină.
Apoi am împachetat aluatul ca pe o carte, l-am acoperit și l-am dat la rece pentru 20 de minute.
Apoi l-am scos de la frigider și l-am așezat cu capătul deschis spre mine. L-am întins din nou în foaie subțire și l-am uns cu încă o parte din untul cremos. Am făcut această procedură de 3 ori, până am obținut un pachet mai mic.
După ce l-am scos ultima dată din frigider, l-am așezat din nou cu partea deschisă spre mine și l-am întins din nou în foaie subțire. Am uns cu restul de unt și de data aceasta l-am făcut rolă, ca pe o ruladă.
L-am împachetat în folie alimentară și l-am lăsat la rece până am preparat crema, aproximativ 30 de minute.
Pentru cremă am folosit: 3 gălbenușuri, 10 grame de făină, 100 de mililitri de lapte, 100 de grame de zahăr tos, o linguriță de scorțișoară, 80 mililitri de apă și jumătate de linguriță de vanilie.
Întâi am mixat 30 de mililitri de lapte cu făina, și am dat deoparte. Separat, am făcut un sirop rapid din zahăr, apă, și scorțișoară. Se pun toate odată pe foc, fără să se amestece, până ating 100 de grade. Eu nu am termometru, așa că am lăsat să fiarbă 3 minute. Siropul trebuie să fie subțire, să picure, dar să lase o mică urmă pe lingură.
După ce a fiert, l-am pus în alt vas, ca să nu se gătească prea mult, timp în care am opărit rapid restul de lapte, și l-am adăugat peste amestecul de făină, amestecând energic.
Apoi am turnat siropul în fir subțire, amestecând bine. Pentru a încorpora gălbenușurile, întâi am pus puțină compoziție caldă, am amestecat cu telul, apoi, ușor am încorporat total.
Am acoperit vasul și am dat deoparte. Crema trebuie să fie subțire, lichidă. În cuptor va căpăta consistența necesară.
Revenind la blatul rece, am tăiat felii “rulada”, de aproximativ 2.5 centimetri.
Eu nu am forme speciale pentru Nata, așa că am găsit unele în comerț care seamănă binișor. Cu siguranță poate fi folosită și tava de brioșe.
Am luat lângă mine un bol cu apă rece, am înmuiat degetele și am presat spirala de aluat pe fundul formei, împingând cu degetele dinspre centru, spre magini, formând astfel un coșuleț.
Am umplut coșulețele cu cremă, până aproape de margine.
Am băgat formele în cuptorul foarte foarte încins, 290 de grade, pentru 10 minute, mai exact până se rumenesc. Am făcut întâi una de test, să văd dacă iese crema, pentru a nu strica așa aluat prețios.
Chiar și acum, un an mai târziu, am mai învățat ceva despre Portugalia. Oamenii ăia sunt foarte răbdători și îndemânatici!
Text&Foto: Aura Crăciun
Bake-Up Artist
Aluatul seamănă puţin cu cel de osânze, nu ştiu dacă e chiar corectă denumirea, dar aşa s-a încetăţenit in familia mea, de la untura pt uns. O să încerc şi eu. :)
Au ieșit extraordinar.
Mulțumim pentru rețeta.
Oana, aluatul într-adevăr e asemănător cu cel de haios (așa i se spune in Ardeal)
Buna! Inteleg ca ati facut reteta? Ati urmat-o intocmai? Mie aluat nu mi se pare…ce ar trebui sa fie. Daca amestec 130 gr faina (care mi se pare oricum f putina) si 110 gr apa (deci cantitati aproape egale), mie imi iese…crema..nicidecum aluat ce trebuie intins. Gresesc eu undeva? Multumesc de raspuns!
Ma intreb daca putem inlocui zaharul acela cu ceva indulcitor natural. Cu siguranta, voi incerca reteta ta.
Nu ne-ai spus dacă au ieșit bune. Au gustul celor din portugalia? Am văzut mai multe retete pe net, si nu stiu care e reteta potrivita pentru gustul specific celor originale.
Astea nu sunt nici de departe pasteis de nata. Daca crema nu are smantana, nu are cum sa dai numele de pastel de nata.
Nu as manca asa ceva sincer.