Când vine vremea rece, și toamna e demult instalată bine, îmi place să mă întorc la rețete care aduc și ele căldură, care au nevoie de timp și de un strop de răbdare — iar la final îți răsplătesc fiecare minut cu aromă și confort. La căldura condimentelor orientale mi-a zburat gândul și când am gătit tajine de miel cu caise, fistic și condimente marocane. Un preparat născut parcă pentru tema „Vânt rece, gust cald”, pentru că nimic nu încălzește mai bine o zi friguroasă decât un amestec de mirodenii orientale și carne fragedă, gătită încet, până când se topește aproape, când întâlnește fuculița.
Am ales tajine pentru că este o mâncare de confort, iar un vas de lut și o flacără mică sunt suficiente pentru a transforma ingredientele simple în ceva profund, parfumat și reconfortant. În Maroc, fiecare familie are propriul amestec de condimente — un echilibru între dulceața scorțișoarei, căldura ghimbirului, notele pământii de chimion și parfumul discret al coriandrului. Toate la un loc creează acea senzație de căldură, un gust dens și rotund, perfect pentru frigul de afară.
Ingrediente pentru tajine de miel:
- 500 g pulpă și coaste de miel
- O ceapă mari
- O măciulie de usturoi
- 150 g caise uscate
- 100 g fistic crud, prăjit ușor
- Amestec de condimentle (scorțișoară, chimion, coriandru, boia, șofran, turmeric)
- 1 lingură miere
- 400 ml supă
- Mentă proaspătă pentru servire
Modul de preparare pentru tajine de miel:
Am început cu amestecul de condimente pudră – într-un bol mic, am amestecat scorțișoara, chimionul, coriandrul, ghimbirul și boiaua. Doar simplul gest de a le combina a umplut bucătăria de parfum – acel miros cald, oriental, care amintește de piețele din Marrakech și de mâncărurile care se gătesc lent, sub capac de lut.
Am pus vasul de tajine pe foc mare, cu o lingură de ulei de măsline, și am prăjit carnea de miel, pe care am sărat-o, tăiată în bucăți potrivite, până a devenit rumenită pe exterior.
Am adăugat ceapa tocată, și am lăsat-o să se înmoaie ușor, fără grabă, până a devenit aurie și translucidă. Am adăugat cățeii de usturoi, fără să îi curăț, și apoi amestecul de condimente și cimbru proaspăt, care au început deja să se prindă de fibrele de carne, transformând totul într-un amestec parfumat chiar de la începutul gătirii.
Am turnat supa fierbinte peste carne, am adăugat mierea și praful de șofran, și am aranjat deasupra caisele și fisticul. Mi-am dorit ca fructele să-și păstreze forma, dar să se umfle ușor și să devină moi, aproape catifelate. Am acoperit tajine-ul; capacul lui conic are rolul de a condensa aburul și a-l trimite înapoi peste carne, așa că mâncarea nu se usucă, ci se gătește în propriul parfum. Am pus vasul în cuptor, dar el se poate găti și pe plită.
L-am lăsat în cuptor trei ore, doar verificând din când în când lichidul, pentru a mă asigura că nu s-a evaporat. În tot acest timp, mielul s-a frăgezit, iar sosul a devenit dens și lucios. Chiar cum mâncarea se gătea încet, în bucătărie mirosea a scorțișoară, coriandru și miere — a confort, a tihnă și a plăcerea de a aștepta masa.
Servire tajine de miel
Am închis focul și am lăsat tajine-ul să se odihnească zece minute sub capac. În Maroc se spune că mâncarea are nevoie de liniște după ce a fost gătită, ca să se „așeze” aromele. Aveau dreptate — în acel timp scurt, gusturile s-au rotunjit, iar sosul s-a legat perfect.
Am gustat — și era exact ceea ce promite un tajine: o combinație de dulce, sărat, cald și parfumat. Carnea de miel se topea la atingere, caisele aduceau o notă fructată, iar condimentele creau o căldură blândă, nu iute, ci profundă.
Pentru că în orient toată lumea mănâncă împreună, din același vas, am servit mielul direct din tajine, cu frunze de mentă proaspătă presărate deasupra și câteva boabe de fistic întregi pentru decor. Alături, o lipie caldă, perfectă pentru a aduna fiecare picătură de sos.
Tajine nu e doar o rețetă, și nici doar un vas special în care să îl gătești, ci o experiență complexă și profund orientală. E gătitul care te obligă să încetinești și să te bucuri. Carnea fragedă, fructele dulci și condimentele marocane transformă o masă de fapt simplă într-o călătorie senzorială, de împărtășit cu toată familia.
O mâncare care demonstrează încă o dată că, uneori, căldura nu vine doar din focul de lemne, ci și dintr-o farfurie aburindă și o aromă care umple casa de căldura condimentelor.
Cu drag, Cristina
Alte rețete cu carne de miel mai găsiți și aici.