De fiecare dată când doresc să fac ceva rapid și gustos îmi îndrept atenția spre bucătăria italiană. Au ei un anume vino-ncoa’ culinar … bucate simple fără a fi simpliste. De data asta m-am apucat de “Pasta cacio e pepe”, un mod de a servi pastele tradițional din zona Romei, rețetă soră cu foarte renumita “Pasta carbonara”.
Tradiția a consacrat Pecorino Romano ca fiind brânza (cacio) ce se folosește în această rețetă și bine a făcut deoarece gustul acesteia este superb.
Eu am “profanat” nițel tradiția dorind să termin și niște capete de Parmigiano Regiano pe care le-am ras și le-am amestecat cu Pecorino.
De data asta am folosit paste de casă pe care le-am făcut dintr-un ou cu 100 de grame de făină, dar la fel de bine mergea și cu paste din grâu dur (grâu arnăut îi mai zice pe la noi).
În timp ce așteptam să fiarbă apa, am ras brânza și am amestecat-o cu piper negru proaspăt măcinat.
Cu un minut înainte de a scurge pastele, am luat un polonic din apa în care fierbeau și l-am amestecat într-o tigaie cu brânza. Am pus tigaia la foc mediu amestecând energic pentru a crea un sos omogen. Ulterior am aruncat în acest sos pastele scurse de apă, am mai amestecat câteva secunde la foc mic după care am așezat pastele în farfurii și m-am bucurat de gustul extraordinar.
Tips and tricks:
– Când dați de partea tare din Parmigiano sau Grana, luați în considerare că nu este vorba de o crustă cerată, deci este comestibilă. Eu păstrez acele cruste și le fierb câteva minute când fac supă de vită; astfel se transformă într-o delicatese.
– Când scurgeți pastele, păstrați apa în care au fiert. Astfel, dacă vi se pare că aveți un sos prea gros puteți să mai completați cu puţină apă.
– Dacă aș fi folosit paste din grâu dur, aş fi scurs pastele cu unu – două minute înainte de timpul menționat pe ambalaj. Astfel, rămân “al dente” și după ce le mai țin pe foc împreună cu sosul.
Scurt:
200g paste
150g brânză rasă (Pecorino Romano pentru “cacio e pepe” tradițional)
1 lingură piper negru proaspăt măcinat
Se face un sos din brânza rasă împreună cu piper și un polonic din apa în care au fiert pastele. Se amestecă cu pastele fierte.
“Buon appetito”
Text&Foto: Vladimir Marian
Semplicemente buonissime! :)
Cand am facut prima data pastele astea, n-am putut sa nu ma gandesc la macaroane cu branza :) Poate si pentru ca pecorino e o branza de oaie si la mine in Dobrogea am crescut cu branza de oaie.
Cred ca este important de mentionat si accentuat ce ai spus tu despre simplitatea mancarurilor italiene – ei mananca asa pentru ca folosesc ingrediente de foarte buna calitate, care sustin prin ele insele rezultatul final.
De aceea, pentru ca aceasta reteta are doar 3 ingrediente, nu faceti rabat la calitate. Folositi paste gustoase, pentru ca ele sunt vedetele si respectati sosul cu o branza buna si piper proaspat macinat.
Eu am incercat si varianta pentru copii, fara piper (asa de mult) – cacio e uova, adica branza si galbenus de ou, similar cu sosul de la carbonara. Daca vreti un sos si mai cremos, dar sa ramaneti in spiritul italian, puteti adauga si o lingura de ricotta.
Spor.
Cum facem sosul: punem un pic de ulei in tigaie sau nu? Apio branza rasa se pune si cu apa de la paste si se lasa cam cat, intreb si eu deorece sunt amanunte care pot schimba gustul unei mancari. Iar la varianta cu galbenus spui ca e similar cu sosul de la carbonara dar pentru cei care nu stiu este un mic mister. Multumesc!
Ce fel de paste ai folosit? :) Ma refer la producator
Zice ca-s paste de casa.
Bună Cori,
Eu am folosit paste de casă. Pentru cele comerciale folosesc paste din grâu dur produse în Italia. Sunt mai mulți producători buni pe piață. Cred ca tine și de gustul fiecăruia.
Vreau sa îți sugerez să adaugi la această rețetă puțin fistic pulbere si puțină coaja de lămâie răzuită la final. O mică idee preluată de la o degustare din Târgul Tutto Food de la Milano. Iese ceva absolut minunat.
Acum ma duc sa fierb niste paste. Daca incepem cu recomadari… uite si de la mine. Putin pesmet tras la tigaie cu un catel de usturoi zdrobit. Pui peste orice paste.
Multumesc Adi Hadean.Este exact ce aveam nevoie,simplu,rapid si gustos.Perfect prt cind vin acasa de la munca pe o vreme rece si ploioasa.N-am decit un Cotnari alb demidulce,sper ca merge.Esti o comoara cu ideile tale.
Foarte buna reteta, multumesc pentru articol.